Acţiunea în evacuare este admisibilă nu doar în cazul în care între reclamant şi pârât a existat un raport juridic prin care s-a transmis folosinţa imobilului,
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 400/A din data de 02.10.2015
Prin sentința civilă nr. 219/2015 din 06.05.2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr. 496/319/2014, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 15.06.2015, s-a respins cererea formulată de reclamanții CI și CE în contradictoriu cu pârâtul BL vizând acțiune în evacuare, ca neîntemeiată. Reclamanții CI și CE au fost obligați la plata în solidar către pârâtul BL a sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanții C I și C E au solicitat evacuarea din casa lor a ginerelui acestora, pârâtul BL.
În motivarea cererii reclamanții arată că de doi ani de când pârâtul locuiește cu reclamanții, are un comportament agresiv și violent, reclamanții precizând că au fost bătuți de către pârât. În data de 23.08.2014 reclamantul C I a fost lovit de către pârât, fiind nevoit să stea 7 zile în spital, sens în care i-a fost eliberat certificat medico legal.
Reclamanții mai arată că au făcut plângere penală pârâtului și apreciază că pârâtul le pune viața în pericol.
Instanța a reținut că pârâtul și familia acestuia (soție și fiică) locuiesc într-un corp de imobil alipit celui în care locuiesc reclamanții, aspect necontestat de părți, toți membri celor două familii având domiciliul declarat la casa situată din punct de vedere administrativ la nr. 9 B, jud. Maramureș.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, evacuarea pârâtului, instanța a reținut că potrivit art. 1.831 din Codul civil: "(1) Dacă prin lege nu se prevede altfel, evacuarea chiriașului se face în baza unei hotărâri judecătorești. (2) Chiriașul este obligat la plata chiriei prevăzute în contract până la data eliberării efective a locuinței, precum și la repararea prejudiciilor de orice natură cauzate locatorului până la acea dată";.
Potrivit doctrinei și a jurisprudenței în materie, acțiunea în evacuare este admisibilă doar în cazul în care între reclamanți și pârât a existat un raport juridic prin care s-a transmis folosința imobilului, care a încetat, precum și atunci când, ca urmare a toleranței îndelungate, s-a creat aparența existenței unui asemenea raport juridic.
Acțiunea în evacuare este specifică raporturilor juridice de locațiune, adică acelor raporturi prin care o parte, numită locator, s-a obligat să procure celeilalte părți, numită locatar, folosința pe timp determinat a unui bun individual determinat și neconsumptibil în schimbul unei sume de bani, numită chirie.
Pe lângă ipoteza de drept comun, se mai adăugă un caz de admisibilitate a acțiunii în evacuare prevăzut de norma procesuală.
Astfel, art. 1033-1048 NCPC reglementează procedura evacuării din imobilele folosite sau ocupate fără drept, care se aplică în litigiile privind evacuarea din imobilele folosite sau, după caz, ocupate fără drept de către foștii locatari sau alte persoane. Prin urmare, pe calea acestei proceduri speciale, s-ar putea dispune evacuarea atât a celui care deține imobilul pe temeiul unui raport juridic prin care s-a transmis folosința acestuia, care însă a încetat (cazul fostului locatar, chiriaș, arendaș, sublocatar, cesionar al locatarului), cât și a oricărei persoane care ocupă imobilul fără a avea vreun titlu, indiferent dacă a existat sau nu permisiunea ori îngăduința proprietarului (toleratul și cel care ocupă abuziv un imobil).
În cauză, pârâtul nu s-a aflat în niciuna din situațiile amintite mai sus, între părți neexistând niciun raport juridic de locațiune, real sau aparent.
De asemenea, nu a fost vorba nici de ocuparea fără titlu a imobilului de către pârât deoarece corpul de imobil în care acesta domiciliază reprezintă locuința familiei sale, iar îndreptățirea pârâtului cu privire la folosința domiciliului conjugal are ca temei dispozițiile art. 321 Cod civil.
Atât timp cât căsătoria cu fiica reclamanților nu este desfăcută sau nu s-au luat măsuri provizorii în cadrul unui proces de divorț cu privire la reședința deosebită a soților, de locuința care constituie domiciliul conjugal, astfel cum a fost stabilit de ei de comun acord, beneficiază deopotrivă ambii soți. Neînțelegerile intervenite între pârât și reclamanți nu pot să împiedice exercitarea drepturilor legale ale pârâtului asupra domiciliului conjugal. Presupusa conduită vătămătoare a pârâtului față de reclamanți va putea fi sancționată pe altă cale, eventual chiar penală.
Cum, în speță, între părți nu au existat niciodată raporturi de obligații derivate din locațiune, instanța în temeiul art. 1831 Codul civil, a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii din 15.06.2015 au declarat apel reclamanții C I și C E, solicitând a se dispune admiterea apelului și schimbarea în tot în sensul admiterii acțiunii reclamanților și evacuarea pârâtului intimat B. L. din imobilul proprietatea reclamanților.
În motivarea apelului s-a învederat Tribunalului că așa cum au arătat în fața primei instanțe cererea reclamanților este una de drept comun și nu are la bază procedura specială prevăzută de art. 1033 - 1038 din Codul de procedură civilă. Prima instanță în mod eronat a făcut referire și a motivat raportat la dispozițiile art. 1381 privind evacuarea chiriașului. Acțiunea în evacuare în acest caz are la bază revendicarea dreptului reclamanților de proprietate și obligarea pârâtului de a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință casa și anexele gospodărești împreună cu terenul aferent acestora, prin evacuarea pârâtului din aceste imobile. Este dreptul oricărui proprietar de a se bucura și dispune de bunul său, respectiv de a-l poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu în limitele stabilite de lege conform art. 555 Noul Cod Civil.
Apelanții au susținut că pe pârâtul B.L. l-au lăsat să folosească imobilele lor alături de familia lui, respectiv fiica lor și nepoata, dar nu mai pot locui cu acesta sub același acoperiș datorită agresivității lui și din acest motiv au solicitat evacuarea lui. Faptul că este căsătorit cu fiica lor și că și-au stabilit domiciliul conjugal la ei acasă nu îi conferă dreptul prin nici o lege de a folosi în continuare, fără voia lor, bunurile proprietatea reclamanților. Prima instanță a nesocotit în mod grav atributele dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilelor.
Familia intimatului poate să îl urmeze dacă dorește oriunde, reclamanții nu-i obligă sau forțează să rămână la locuința lor. Oricum fiica lor, respectiv soția pârâtului, are doar domiciliul formal acasă la reclamanți pentru că ea locuiește cel mai mult timp în Spania.
Analizând sentința și încheierea apelate, Tribunalul reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții C I și C E au solicitat a fi evacuat pârâtul BL (ginere) din casa lor, pe motiv de comportament agresiv și violent.
Prin întâmpinare pârâtul a invocat faptul că anterior căsătoriei, soția sa (care nu este parte în proces) din resurse proprii a construit o cameră atașată casei părintești (în care ei locuiau) și a cumpărat un teren în vecinătatea gospodăriei părinților. După căsătorie, soții au edificat un garaj, iar după revenirea din Spania au făcut garduri, au plantat pomi fructiferi.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanții prin avocat au învederat că solicită ca pârâtul să fie evacuat de pe proprietatea lor datorită comportamentului agresiv.
Competența primei instanțe, în temeiul prevederilor art. 131 Cod procedură civilă, a fost verificată la termenul de judecată din 09.12.2014 prin raportare la dispozițiile art. 94 pct. 1 lit. d Cod procedură civilă.
La același termen de judecată avocatul reclamanților a arătat că reclamanții mențin cererea privind evacuarea pârâtului, reclamanții au formulat cererea pe dispozițiile de drept comun și nu pe procedura specială prevăzută de art. 1033 - 1038 Cod procedură civilă.
De asemenea, în ședința publică din data de 29.01.2015 reprezentantul reclamanților a arătat că (acțiunea) este îndreptată împotriva unei persoane care ocupă fără drept un imobil. Obiectul cauzei - evacuare a fost indicat notele depuse la dosar în data de 30.04.2015.
Ca atare, contrar aserțiunilor din memoriul de apel, cei doi reclamanți nu au investit instanța cu o acțiune în revendicare, temeiul de drept (art. 555, 563, 566 Cod civil) fiind indicat doar în apel. Întrucât în calea de atac cauza cererii de chemare în judecată nu poate fi schimbată, raportat la prevederile art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă, instanța va analiza cererea de evacuare potrivit dreptului comun.
Acțiunea în evacuare este admisibilă nu doar în cazul în care între reclamant și pârât a existat un raport juridic prin care s-a transmis folosința imobilului, raport care a încetat, ci și atunci când, ca urmare a toleranței îndelungate, s-a creat aparența existenței unui asemenea raport juridic.
Acțiunea în evacuare nu este însă specifică exclusiv raporturilor de locațiune (închiriere), ci și celor privind imobilele folosite sau ocupate fără drept de alte persoane.
Sub acest aspect, trebuie reținut că prevederile art. 1034 - 1049 Cod procedură civilă instituie o procedură specială urgentă de soluționare a litigiilor (pe care reclamanții nu au înțeles s-o urmeze) dar nu exclude ca, în aceleași condiții legale, substanțiale, materiale, reclamantul să recurgă la procedura de judecată de drept comun, element ce rezultă cu claritate din prevederile art. 1035 alin. 1 Cod procedură civilă.
Se concluzionează astfel că acțiunea în evacuare se poate exercita, fără a fi obligatorie și revendicarea, inclusiv față de o persoană care ocupă în fapt imobilul cu sau fără permisiunea ori îngăduința proprietarului (în sensul prevederilor art. 1034 alin. 2 lit. e Cod procedură civilă).
În acest context, trebuie analizat dacă ocuparea locuinței de către pârâtul - intimat este una cu sau fără drept raportat la cei doi apelanți, pornind de la aspectul necontestat că apelanții sunt proprietarii imobilelor din Berința nr. 9, județul Maramureș.
Ocuparea imobilului de către pârâtul intimat a fost permisă inițial de apelanți deoarece cel dintâi avea calitatea de soț al fiicei Bota Sorina, calitate ce se păstrează și în prezent. De asemenea, este rezonabil de apreciat că reclamanții au înțeles să permită ocuparea locuinței în contextul unor relații de conviețuire firești în familie, fără divergențe. Atare relații nu mai subzistă în prezent, starea conflictuală fiind acută, fapt demonstrat de existența procesului penal în care socrul și ginerele sunt inculpați - părți vătămate, depunerea cererilor privind obținerea ordinului de protecție, depoziția martorei LMA.
Din depoziția martorei a rezultat că între părți există o stare conflictuală, pentru aplanarea căreia s-a impus o dată chiar intervenția organelor de poliție, martora asistând la certuri. Casa, șura și terenul în care locuiesc părțile aparțin reclamanților, în același imobil mai locuind BS și BD, soția respectiv fiica pârâtului.
De asemenea, martora HO a relevat că părțile locuiesc împreună în aceeași curte, camere separate, pârâtul locuiește cu soția și fiica, contribuind și la construcția unor anexe (garaj, beci).
De altfel, pârâtul nici nu a opus reclamanților în mod explicit un titlu al său, afirmând prin întâmpinare că o cameră atașată casei părintești ar fi fost construită de soție (care nu e parte în proces și nici arătată procedural ca titular al dreptului), din resurse proprii, anterior căsătoriei.
Simpla invocare a dispozițiilor art. 321 cod civil nu justifică păstrarea situației locative actuale, câtă vreme reclamanții - apelanți sunt terți (deci nu soț al persoanei evacuate). La acest moment intimatul nu opune celor doi apelanți care au îngăduit folosința, un drept actual care să justifice rămânerea în spațiu.
Pe cale de consecință, se impune admiterea apelului și în temeiul prevederilor art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, schimbarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată, cu respectarea petitului cererii introductive și respingerii cererii de îndreptare a erorii materiale.
| ← Motivarea dată sentinţei atacate nu îndeplineşte cerinţele... | Raportat la principiul interesului superior al copilului,... → |
|---|
