Acţiuni în anulare
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 643 din data de 17.04.2018
Prin cererea înregistrată la data de … pe rolul Judecătoriei M. sub nr. De dosar …, reclamanții T. C. și T. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Z., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că au dobândit drept de proprietate asupra unui teren în suprafață de 504 mp și altul de 140 mp situate în com. Z., sat B., nr. 108, jud. B. și că sunt proprietarii unei case, unui garaj și a unui grajd, construite pe acest teren.
Au arătat reclamanții că au cumpărat terenurile de la numitul S. G. și au fost stăpânite continuu, netulburat, sub nume de proprietar de peste 30 de ani.
Pe aceste terenuri au construit bunurile enumerate mai sus și au achitat taxele și impozitele locale.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, se impune admiterea acțiunii și constatarea dobândirii dreptului de proprietate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1980 Cod civil.
În susținerea cererii s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, martori și expertiză.
Pârâta, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
În cauză a fost audiat un martor, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar, a fost efectuată expertiză tehnică specialitatea topocadastrală și expertiză construcții și au fost depuse înscrisuri.
După identificarea terenurilor prin expertiza topocadastrală, reclamanții și-au precizat cererea conform măsurătorilor efectuate de expert.
Din actele și lucrările dosarului, prin prisma probatoriului administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din declarația martorului audiat în cauză rezultă că terenurile s-au aflat inițial în posesia numitului S. G., au intrat după aceea în posesia reclamanților și acestea au continuat să le stăpânească, perioada posesie fiind mai mare de 30 de ani.
Din adeverințele eliberate de pârâtă rezultă că reclamanții achită taxele și impozitele aferente acestora.
Terenul în suprafață totală a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză, urmare a măsurătorilor de specialitate stabilindu-se cu exactitate suprafața și categoriile de folosință.
În drept, uzucapiunea, prescripția achizitivă, reprezintă un mod de dobândire a proprietății prin posedarea neîntreruptă a unui lucru în tot timpul fixat de lege, constituind o probă absolută a dreptului de proprietate.
Dobândirea dreptului de proprietate prin posesie prelungită (uzucapiune) este un mod originar, ce se întemeiază pe faptul posesiei, pe o stare de fapt, ce exclude ideea existenței unui act juridic translativ de proprietate.
Pentru a opera dobândirea proprietății prin uzucapiune, conform art. 645 și art. 1837 C.civ., trebuie îndeplinite condițiile rezultând din art. 1846-1847 din același cod și anume exercitarea unei posesii utile. Posesia este utilă dacă este neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar.
În conformitate cu dispozițiile art. 1890 Cod civil, pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra unui bun prin uzucapiunea prelungită este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții și anume o posesie de 30 de ani și lipsa oricăror vicii ale acestei posesii.
În ceea ce privește prima condiție, a duratei posesiei, instanța constată faptul că termenul este împlinit în cauză. Astfel, din declarația martorului reiese faptul că reclamanții au posedat terenul o perioadă de cel puțin 30 de ani. Din modul în care au acționat reclamanții, instanța reține faptul că sunt întrunite elementele posesiei, atât elementul material, contactul direct cu bunul, puterea materială asupra acestuia, cât mai ales elementul intelectual, animus domini, și anume intenția acestora de a efectua actele de stăpânire pentru sine, ca titulari ai dreptului de proprietate.
În ceea ce privește cea de a doua condiție, instanța apreciază faptul că posesia exercitată asupra terenurilor este utilă. Din probele administrate în cauză se reține faptul că reclamanții au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Prin actele lor (stăpânire efectivă, construirea casei și a celorlalte imobile), reclamanții au creat în persoana lor aparența de proprietate, comportându-se un timp îndelungat ca proprietari ai terenului.
De asemenea posesia s-a realizat pentru sine, fiind incidentă prezumția de neprecaritate instituită de art. 1854 Cod civil, potrivit căreia posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul. În cauză nu s-a făcut proba contrară, din acte rezultând intenția părților de a se comporta ca un adevărați proprietar.
În ceea ce privește caracterul neîntrerupt și continuu al posesiei, instanța apreciază că se verifică și aceste condiții, neexistând indicii că ar fi existat intervenții din partea terților cu privire la posesia bunului.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză a fost identificat terenul în suprafață totală asupra căruia se solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate, raport cu a fost comunicat părților și nici una dintre acestea nu a formulat obiecțiuni.
Având în vedere aceste aspecte, față de dispozițiile art. 1890 Cod civil, instanța constată faptul că reclamanții a dobândit pe calea uzucapiunii de 30 de ani dreptul de proprietate asupra terenurilor, motiv pentru care va admite cererea așa cum a fost formulată, conferind efecte juridice aparentei de proprietate create în persoana acestora.
În ce privește construcțiile, a rezultat din declarația martorului că acestea au fost edificate de reclamanți pe terenul menționat mai sus și au fost identificate și de expert, astfel că se va constata că are drept de proprietate asupra imobilelor.
Pentru toate aceste considerente, va fi admisă acțiunea astfel cum a fost precizată.
| ← Anularea procesului verbal. Jurisprudență Contravenţii.... | Anularea procesului verbal de contraventie. Jurisprudență... → |
|---|
