Anularea executarii silite
| Comentarii |
|
Judecătoria MOINEŞTI Sentinţă civilă nr. 712 din data de 26.04.2018
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moinești la data de 29.09.2017, sub nr. 4364/260/2017, contestatorul I. A., în contradictoriu cu intimata UAT M., a solicitat anularea executarii silite inițiate în cadrul dosarului de executare nr. 30840/2017, anularea titlului executoriu nr. 322/18.09.2017 și suspendarea executării silite, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, a arătat că în anul 1977 a cumpărat un garaj cu terenul aferent, conform autorizației de înstrăinare nr. 21 din 22.11.1977. A precizat că până în anul 1990, terenurile nu se puteau vinde ci se dădeau în folosință pe durata existenței construcțiilor iar în anul 2011 a formulat acțiune pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune întrucât era îndeplinită condiția posesiei de peste 30 de ani și acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 1863/2013.
A adăugat că intimata nu ar avea niciun act sau dovadă că terenul de sub garaj ar fi proprietatea ei sau a statului.
În final, a menționat că nu a încheiat niciodată cu intimata contracte de închiriere sau concesiune pentru terenul de sub garaj iar chiria invocată în titlul executoriu nu are nicio bază legală.
În drept, contestatia a fost întemeiată pe dispozițiile art. 260-262 Cod procedură fiscală.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri (f. 5-31).
Contestația a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 72,3 de lei (f. 37).
Intimata UAT M., prin primar, a formulat întâmpinare (f. 54-55) prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, arătând că terenul cu privire la care a fost stabilită obligația de plată a chiriei în sarcina contestatorului este în proprietatea UAT Moinești, astfel cum s-a constatat prin hotărâri judecătorești definitive, terenul fiind și intabulat în cartea funciară.
A adăugat intimata că pentru terenul ocupat, contestatorul datorează chirie în cuantumul stabilit prin hotărâri ale Consiliului Local Moinești în sumă totală de 961,8 lei.
A menționat că, întrucât debitorul contestator nu a achitat chiria pe care o datorează pentru ocuparea terenurilor pe care se află construcțiile sale, s-a procedat la recuperarea pe cale silită a debitului, prin întocmirea și comunicarea Somației nr. 30840/18.09.2017 și a dosarului de executare silită.
În dovedire, au fost atașate înscrisuri, respectiv extrase de carte funciară (f. 56-60), Hotărârile Consiliului Local Moinești nr. 152/18.12.2014, nr. 128/28.10.2015, respectiv nr. 62/19.05.2016 și anexe (61-76), sentința civilă nr. 1863 din data de 30 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosar nr. 2493/260/2012 (f. 77-80) și dosarul de executare nr. 30840/2017.
Prin încheierea de ședință din data de 05.12.2017, instanța a respins cererea având ca obiect "suspendarea executării silite"; (f. 86).
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri și a respins cererea de încuviințare a probei cu expertiză topocadastrală solicitată de contestator ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarele:
Prin titlul executoriu nr. 322/18.09.2017 emis în dosarul de executare nr. 30840/2017 de UAT Moinești (f. 42) s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita suma de 961.8 lei. Subsecvent, au fost întocmite formele de executare aplicabile acestei modalități execuționale, fiind emisă somația de plată (f. 43).
Obligația de plată stabilită în sarcina contestatorului prin titlul executoriu nr. 322/18.09.2017 emis în dosarul de executare nr. 30840/2017 poartă denumirea de "chirie teren garaj"; și privește, în mod strict, terenul în suprafață de 34 mp, respectiv 8 mp, de sub garajul și anexa proprietatea acestuia, astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar de intimată.
Contestația la executarea a fost formulată la data de 29.09.2017.
Prin promovarea prezentei contestații la executare, debitorul-contestator urmărește anularea formelor de executare emise în dosarul execuțional nr. 30840/2017, pentru motivele indicate în acțiune.
În fapt, contestatorul a cumpărat, în anul 1977, de la numitul G. S., prin înscris sub semnătură privată (chitanța de mână) un garaj, la prețul de 10.000 lei, preț pe care l-a achitat integral (f. 17).
Înstrăinarea acestui garaj a fost autorizată de către Biroul executiv al Consiliului Popular al orașului Moinești, prin Autorizația nr. 21 din 22.11.1977 (f. 16).
În această autorizație se prevedea că terenul aferent ";va trece în proprietatea statului, după autentificarea actului de vânzare-cumpărare, cu plata unei despăgubiri, iar prin decizia Biroului Executiv al Consiliului Popular se va atribui dobânditorului în folosință, pe durata existenței construcției, o suprafață de până la 100 mp, curte, cu plata unei taxe anuale, conform art. 30 din Legea nr. 58/1974";.
Contestatorul, deși nu a promovat acțiune pentru perfectarea vânzării-cumpărării făcute prin chitanța de mână din 25.05.1977, a stăpânit atât imobilul garaj, cât și terenul aferent acestuia.
Prin sentința civilă nr. 1863 din data de 30 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosar nr. 2493/260/2012 a fost admisă acțiunea formulată de contestatorul din prezenta cauză și s-a constatat că acesta este titularul dreptului de proprietate asupra construcției cu destinație garaj, suprafața construita desfășurată fiind de 72,7 mp, compus dintr-o cameră la parter și una la etaj, și a unei anexe supraînălțată, în suprafață de 16 mp, edificate în Moinești, str. T.Vladimirescu- zona Select, județul Bacău, astfel cum aceasta a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar Metelescu Maria (f. 12).
Construcțiile garaj și anexă se află pe terenul proprietatea privată a UAT Moinești, astfel cum reiese din extrasele de carte funciară depuse la dosar (f. 56-60).
În speță, vorbim, așadar, despre un drept de superficie. Se poate constata că se "suprapun"; două drepturi de proprietate ce aparțin unor proprietari deosebiți: dreptul proprietarului UAT Moinești asupra terenului și dreptul de proprietate al superficiarului-contestatorul I. A. asupra construcțiilor garaj și anexă, la care se adaugă un element în plus - dreptul superficiarului de a folosi proprietatea altuia.
Dobândirea acestui drept de superficie a avut loc ca urmare a pronunțării hotărârii de mai sus, prin care s-a constatat că a fost dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor prin uzucapiune. UAT M. nu a invocat cu acea ocazie accesiunea și nu a atacat sentința cu apel, ea devenind definitivă la data de 27.09.2013.
După acest moment, părțile ar fi putut conveni asupra modului în care superficiarul va executa prestația datorată nudului proprietar, spre exemplu, sub formă de rate lunare, o sumă egală cu chiria stabilită pe piața liberă, ținând seama de natura terenului, de destinația construcției, de zona în care se află terenul, precum și de orice alte criterii de determinare a contravalorii folosinței, astfel cum prevede art. 697 C.civ.
Prin cererea nr. 11354/31.03.2015, contestatorul a solicitat atribuirea în proprietate prin Ordin al Prefectului, a unei suprafețe de 100 mp teren aferent construcțiilor. Intimata i-a comunicat răspunsul nr. 11354/23.04.2015 în sensul că art. 36 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 se aplică doar proprietarilor de locuințe, nu și de garaje și ca atare, cererea sa nu poate fi soluționată favorabil.
Contractele de închiriere nr. 451/24.11.2008 (pentru suprafața de 15 mp spațiu verde), nr. 1/02.02.2009 (pentru suprafața de 71,9 mp spațiu verde) nr. 25/30.03.2010 (pentru suprafața de 35 mp spațiu verde) despre care face vorbire contestatorul nu au nicio relevanță în prezenta cauză, deoarece ele nu privesc terenul aferent garajului și anexei, astfel cum indică și intimata.
Contestatorul, deși a fost convocat în numeroase rânduri să se prezinte la sediul Primăriei Moinești pentru încheierea unui contract de închiriere cu privire la terenul în suprafață de 34 mp, respectiv 8 mp, de sub garajul și anexa proprietatea acestuia, nu a dat curs acestor convocări.
În acest context, intimata avea la îndemână calea promovării unei acțiuni în justiție pentru obținerea unui titlu executoriu împotriva contestatorului pentru stabilirea în sarcina lui o obligație de plată a chiriei.
În schimb, a procedat la emiterea unui titlu executoriu prin care a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita suma de 961.8 lei cu titlu de "chirie teren garaj";, fără existența unui titlu de creanță.
Pentru stabilirea cuantumului chiriei, intimata a avut în vedere Hotărârile Consiliului Local Moinești nr. 152/18.12.2014, nr. 128/28.10.2015, respectiv nr. 62/19.05.2016.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 220 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, "în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organul fiscal competent, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor";.
În conformitate cu art. 226 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, "executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30";. Alineatul (2) al aceluiași articol prevede că "în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanțele fiscale, principale și accesorii, neachitate la scadență, stabilite și individualizate în titluri de creanță fiscală întocmite și comunicate în condițiile legii, precum și creanțele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță fiscală emis și comunicat în condițiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.";
Titlul de creanță fiscală este actul juridic prin care se stabilește și se individualizează de către organele fiscale mărimea unei obligații fiscale (impozite, taxe, contribuții, amenzi etc.), cu privire la fiecare contribuabil, pentru o materie impozabilă, pe o perioadă de timp.
Titlul de creanță fiscală dă naștere unui drept al statului, numit creanță fiscală, de a încasa sumele de bani pe care contribuabilul le datorează bugetului de stat sub formă de impozite, taxe, contribuții etc. și unei obligații a contribuabilului, numită obligație fiscală, de a le plăti, la termenul legal și în cuantumul stabilit, impozitele, taxele, contribuțiile datorate.
Titlul de creanță stă la baza emiterii titlului executoriu. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc creanțe fiscale principale și/sau accesorii, așa cum rezultă din cuprinsul art. 226 alin. (2) C.proc.fisc. În acest sens, titlul de creanță se comunică persoanei obligate la plată și poate fi atacat în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
În cazul de față, în cuprinsul titlului executoriu și somației contestate nu se menționează care este titlul de creanță ce a stat la baza emiterii lor deși organul fiscal avea obligația legală de a face această mențiune.
Pentru aceste motive, va admite contestația la executare formulată de contestatorul I. A., în contradictoriu cu intimata U.A.T. M. și va anula formele de executare efectuate de intimată în dosarul de executare nr. 30840/2017.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată solicitate de contestator, în temeiul art. 45 alin. (1) lit f) din OUG nr. 80/2013, instanța va dispune restituirea către acesta a taxei de timbru în cuantum de 72,3 lei achitată în prezenta cauză (f. 37), după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
| ← Cerere de retrocedare fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar | Anularea procesului verbal. Jurisprudență Contravenţii.... → |
|---|
