Adopţie. Competenţă teritorială. Jurisprudență Adopţii
| Comentarii |
|
Tribunalul GALAŢI Sentinţă civilă nr. 367 din data de 20.03.2015
Adopție. Competență teritorială Potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004, pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire, iar conform art. 74 alin. 3 din Legea nr. 273/2004, cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului
Secția civilă, sentința nr. 367/20.03.2015
Reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI GALAȚI a solicitat în contradictoriu cu pârâții PREȘEDINTELE CONSILIULUI JUDEȚULUI GALAȚI, B D și B D, să se încuviințeze adopția minorilor XXXXXXXX, de către familia B, familie aptă să adopte. Totodată, reclamanta a solicitat ca instanța să dispună și revocarea măsurii de plasament familial pentru minori și să dispună cu privire la numele pe care minorii îl vor purta și cu privire la întocmirea unor noi act de naștere în care adoptatorii să fie trecuți ca părinți firești.
Prin sentința civilă nr. 367 din 20 martie 2015 a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului de Minori și Familie Brașov.
S-a reținut că potrivit art. 63 din Legea nr. 272/2004, pe toată durata plasamentului, domiciliul copilului se află, după caz, la persoana, familia, asistentul maternal sau la serviciul de tip rezidențial care îl are în îngrijire.
Conform art. 74 alin. 3 din Legea nr. 273/2004, cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului.
Potrivit art. 87 C.civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală.
În sensul art. 89 alin. 2 și alin. 3 C.civ., stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală, iar dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la organele administrative competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt.
Prin prisma dispozițiilor citate mai sus, instanța s-a reținut că intenția familiei B de a-și stabili domiciliul în localitatea Brașov este neechivocă, această intenție rezultând atât din încheierea contractului de închiriere nr. 1/14.07.2014, cât și din înscrierea minorilor XXXXXXXXXX la o școală în Brașov în anul școlar 2014 - 2015.
Totodată, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 63 din legea nr. 272/2004, domiciliul minorilor pentru care se solicită încuviințarea adopției este la domiciliul familiei B, respectiv în Brașov.
Potrivit art. 129 alin. 2 pct. 3 C.proc.civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
În sensul art. 126 alin. 1 C.proc.civ., părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.
Or, dat fiind faptul că acțiunea de față nu vizează bunuri sau drepturi de care părțile pot să dispună, normele de competență instituite prin dispozițiile art. 74 din Legea nr. 273/2004 sunt de ordine publică.
| ← Competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare... | Despăgubiri accident de circulaţie. Asigurare de răspundere... → |
|---|
