Expertiza judiciară. nerespectarea dispoziției instanței de a depune onorariul pentru expert. sancțiune
| Comentarii |
|
Tribunalul MARAMUREŞ-Secţia I Civilă Decizie nr. 72/R din data de 05.07.2017
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, cel ce face o susținere trebuie să o dovedească. Din cuprinsul prevederilor art. 262 Cod procedură civilă rezultă că atunci când administrarea probei încuviințate necesită cheltuieli, instanța va pune în vedere părții care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanță, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor. În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condițiile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanța va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei și partea care trebuie să le plătească, putându-le pune și în sarcina ambelor părți. Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părții din dreptul de a administra dovada încuviințată în fața acelei instanțe.
Se constată așadar că, în situația în care partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a cheltuielilor ocazionate de administrarea unei probe dispusă chiar din oficiu de către instanță, nu depune dovada achitării acestora, instanța învestită cu soluționarea cauzei va dispune decăderea din dreptul de a administra proba.
Prin încheierea civilă din data de 28.02.2017 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 3955/182/2015 s-a dispus suspendarea acțiunii civile formulate de reclamantul C G în contradictoriu cu pârâtele SC M LSRL și SC D SRL, având ca obiect servitute, în baza art. 242 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că reclamantul a învederat că nu va achita suma de 800 lei reprezentând avans onorariu expert, aferentă lucrării de expertiză dispusă a se efectua în cauză, fiind incidente dispozițiile art. 242 alin. 1 din codul de procedură civilă, potrivit cărora "când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina reclamantului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, potrivit legii, judecătorul poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate…";
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul C G, arătând în esență că s-a tergiversat procesul prin dirijarea acțiunii spre direcții fără relevanță, crearea unui climat conflictual, neînregistrarea în încheieri a aspectelor esențiale. Astfel, obiectul dosarului era ca instanța să constate și să pună în vedere pârâtei că între cele două proprietăți există un drum de acces cu dimensiunile de pe schița de dezmembrare.
Inițial, acțiunea a fost anulată pentru neîndeplinirea obligațiilor de a indica valoarea și suprafața asupra căreia urmează să fie constituită servitutea.
Pe parcursul desfășurării procesului, instanța a dispus efectuarea unei expertize topografice, solicitare în probațiune la care recurentul s-a opus, motivat de faptul că orice vânzări, dezmembrări ulterioare nu se puteau face decât în limitele suprafeței cumpărate de proprietarul inițial Andrișan, al cărui teren se întindea în partea de nord până la drumul de acces, deci alte aspecte invocate de pârâtă n-au nici o justificare.
De altfel, pârâta își justifică ocuparea drumului de acces într-un mod demagogic, fără bun simț, arătând că prin cumpărarea parcelei top. 661/1/4 reclamantul are acces direct din drumul comunal și nu mai are nevoie de drumul de acces întrucât parcela lui nu mai are caracter de drum înfundat.
Recurentul menționează că în încheierea de ședință din data de 28.02.2017 s-a consemnat că reclamantul arată că nu solicită constatarea servituții de trecere pentru că există, ceea ce nu este adevărat, pentru că recurentul a afirmat că nu solicită servitute din terenul pârâților pentru că există, aspect ce se poate verifica din înregistrarea ședinței de judecată.
Intimata SC ML SRL a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată și inadmisibilă a acțiunii reclamantului și scoaterea societății pârâte din proces.
În motivare, intimata arată că întregul imobil înscris în cartea funciară nr. 50832 a comunei Cicârlău, nr. CF vechi 1338, nr. top. 661/1/1/2- Cicârlău, nr. top 661/1/1/12-C1 și nr. top 661/1/1/1/2 C2 a fost înstrăinat de către SC M L SRL către S D SRL, începând cu data de 11 mai 2015, prin contract de vânzare cumpărare autentic nr. 816/11 mai 2015. Procedura privind întabularea la ANCPI Baia Mare a dreptului de proprietate a căzut în sarcina cumpărătorului, iar demersurile au fost realizate de către Biroul Individual Notarial Dan Valerica din Sibiu.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Prezentul demers procesual al recurentului C G vizează măsura suspendării soluționării cauzei de către prima instanță în baza prevederilor art. 242 Cod procedură civilă raportat la împrejurarea că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor instanței stabilite prin încheierea de ședință din data de 17.01.2017 în sensul că acesta nu a făcut dovada achitării avansului onorariu expert în valoare de 800 lei.
Prin încheierea anterior menționată, instanța a dispus din oficiu efectuarea unei expertize tehnice judiciare în specialitatea topografie pentru justa soluționare a cauzei prin raportare la obiectul acțiunii introductive, l-a desemnat în cauză în calitate de expert pe dl. Pintea G și a stabilit suma de 800 lei cu titlu de avans onorariu expert, punând în sarcina reclamantului obligația de plată a acesteia.
La termenul de judecată din data de 28.02.2017 stabilit în acest sens, constatând împrejurarea că reclamantul nu s-a conformat dispozițiilor sale, instanța a suspendat soluționarea cauzei, constatând faptul că normala desfășurare a litigiului este împiedicată prin atitudinea procesuală a reclamantului.
Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă, cel ce face o susținere trebuie să o dovedească. Din cuprinsul prevederilor art. 262 Cod procedură civilă rezultă că atunci când administrarea probei încuviințate necesită cheltuieli, instanța va pune în vedere părții care a cerut-o să depună la grefă, de îndată sau în termenul fixat de instanță, dovada achitării sumei stabilite pentru acoperirea lor. În cazurile în care proba a fost dispusă din oficiu sau la cererea procurorului în procesul pornit de acesta în condițiile prevăzute la art. 92 alin. (1), instanța va stabili, prin încheiere, cheltuielile de administrare a probei și partea care trebuie să le plătească, putându-le pune și în sarcina ambelor părți. Nedepunerea sumei prevăzute la alin. (1) în termenul fixat atrage decăderea părții din dreptul de a administra dovada încuviințată în fața acelei instanțe.
Se constată așadar că, în situația în care partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a cheltuielilor ocazionate de administrarea unei probe dispusă chiar din oficiu de către instanță, nu depune dovada achitării acestora, instanța învestită cu soluționarea cauzei va dispune decăderea din dreptul de a administra proba.
Tribunalul apreciază că în cauza dedusă judecății nu sunt incidente prevederile art. 242 Cod procedură civilă, prima instanță urmând a proceda conform art. 262 din același act normativ.
| ← Ordonanță președințială. stabilire program legături... | Partaj bunuri comune. Jurisprudență Partaj → |
|---|
