în măsura în care cererea nu conţine suficiente elemente care să permită instanţei să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege sau partea insistă în denumirea dată iniţial căii de atac, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă. aplicare
| Comentarii |
|
Curtea de Apel CRAIOVA-Sectia contencios administrativ Decizie nr. 22 din data de 16.10.2017
Prin sentința nr. 3140 din data de 15.06.2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 468/63/2017, a fost respinsă contestația formulată de reclamanta X, în contradictoriu cu pârâții Y și Z.
S-a respins cererea de chemare în garanție a lui G, formulată de reclamanta X.
Împotriva sentinței nr. 3140 din data de 15.06.2017, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 468/63/2017, a formulat apel reclamanta.
În motivarea apelului, apelanta reclamantă, în ceea ce privește calea de atac împotriva Sentinței civile, a considerat că aceasta este apelul și nu recursul, în raport de art. 460 alin. (3) C.proc.civ..
Prin Sentința civilă nr. 3140/15.06.2017, a fost soluționată, pe lângă contestația împotriva Dispoziției nr. 13724/23.12.2016, emisă de Y și cererea incidentală privind chemarea în garanție a lui G. Soluția privind cererea de chemare în garanție este supusă apelului. De altfel, cu privire la soluția dată cererii de chemare în garanție a considerat că hotărârea instanței de fond este și nemotivată.
A nai susținut, în esență, că instanța de fond în mod greșit a respins contestația ca neîntemeiată. A solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și următoarele, raportat la art. 460 (3) C.proc.civ.
Intimata chemată în garanție G a formulat și depus întâmpinare la apelul declarat de reclamanta X., solicitând admiterea excepției tardivității exercitării căii de atac, iar pe fond respingerea apelului declarat ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Dolj. A solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Apelanta reclamantă S a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției tardivității căii de atac. A arătat că a declarat apel împotriva sentinței și a solicitat calificarea căii de atac declarată împotriva sentinței ca fiind apel, considerând că, în raport de soluția dată cererii de chemare în garanție, întreaga hotărâre este supusă apelului.
Curtea, în raport de dispozițiile legale aplicabile și poziția clar exprimată a apelantei reclamante din cererea de apel și din răspunsul la întâmpinare, a invocat inadmisibilitatea căii de atac declarată în cauză.
Curtea va respinge apelul ca inadmisibil pentru considerentele ce succed:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea Dispoziției nr. 13724/23.12.2016, a Deciziei de impunere nr. 63090/28.04.2015 emisă de Z și anularea Raportului de Inspecție Fiscală nr. 61434/23.04.2015.
Prin sentință, s-a respins contestația formulată de reclamantă și s-a respins cererea de chemare în garanție, iar împotriva sentinței reclamanta a declarat apel.
Apelanta reclamantă interpretează eronat prevederile art. 460 alin. 3 N.C.proc.civ., care reglementează unicitatea căii de atac, făcând abstracție de faptul că obiectul acțiunii se circumscrie dispozițiilor legale reglementate de Legea nr. 554/2004 și de Codul fiscal.
Or, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Potrivit art. 9 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, "Dacă legea specială nu cuprinde dispoziții referitoare la procedura de judecată, felul hotărârii instanței ori calea de atac și termenul de exercitare a acesteia, se aplică în mod corespunzător prevederile Codului de procedură civilă";.
Prin Decizia nr. 19/2016 din 24.10.2016, pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 103 din 06/02/2017, Î.C.C.J. a stabilit că "Dispozițiile art. 457 alin. (4) din codul de procedură civilă nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate. În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (l) din Codul de procedură civilă, în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din Codul de procedură civilă";.
Referitor la deciziile pronunțate în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit art. 517 alin. 4 N.C.proc.civ., "dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, partea I ";.
Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. 1 N.C.proc.civ. hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate pot exercita căile de atac, în condițiile legii.
"Recalificarea căii de atac în condițiile art. 457 alin. 4 din Noul Cod de procedură civilă poate fi dispusă numai atunci când partea a exercitat o cale de atac greșită, ca efect al mențiunii inexacte sau lipsei mențiunii din hotărârea atacată, cu privire la calea de atac ce trebuie exercitată, pentru că numai atunci este justificată din punct de vedere procedural curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea căii de atac prevăzute de lege.
Dacă partea își denumește greșit calea de atac, deși aceasta a fost corect indicată de către instanță, devin aplicabile prevederile art. 22 alin. 4 și art. 152 din Noul Cod de procedură civilă, ca normă de drept comun. (...).
În măsura în care cererea nu conține suficiente elemente care să permită instanței să califice calea de atac formulată drept cea prevăzută de lege sau partea insistă în denumirea dată inițial căii de atac, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă";, așa cum a reținut Î.C.C.J. în considerentele Deciziei nr. 19/24 octombrie 2016 pronunțată în recurs în interesul legii, publicată în M.Of. nr. 103 din 06/02/2017.
În speță, în dispozitivul hotărârii, instanța de fond a menționat în mod corect recursul ca fiind calea de atac care se poate exercita de părțile interesate, însă, reclamanta nu a avut o conduită în sensul indicat în dispozitivul hotărârii.
Reclamanta a formulat eronat calea de atac a apelului în condițiile în care, conform dispozițiilor legale, calea de atac prevăzută de lege este cea a recursului.
Trebuie menționată și Decizia nr. 17/2017 din 18.09.2017, pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii, în care Î.C.C.J. a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepția cazului prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă.";
Ca urmare, în raport de dispozițiile legale aplicabile, decizia pronunțată de Î.C.C.J. în recurs în interesul legii și poziția clar exprimată a apelantei reclamante din cererea de apel și din răspunsul la întâmpinare, Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 raportat la art. 457 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul ca inadmisibil.
Față de această soluție, orice alte aspecte nu mai pot fi analizate.
| ← Condiţia privind creanţa certă, lichidă şi exigibilă în... | Revizuire. sesizarea instanţei. termen. revizuentul nu se poate... → |
|---|
