Cerere pentru înmatriculare autovehicul, fără plata taxei timbrului de mediu. prima înmatriculare într-un stat membru al uniunii europene. legalitatea cererii. aplicarea prioritară a dreptului comunitar.
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 2 din data de 16.01.2017
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman secția XXXXX sub nr. XXXXX din XXXXX reclamantul XXXXX în contradictoriu cu pârâta Instituția Prefectului județul XXXXX a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate refuzul nejustificat al pârâtului exprimat prin adresa nr. XXXXX emisă de pârât și obligarea pârâtei la înmatricularea autovehiculului proprietatea reclamantului, special XXXXX, nr. de omologare XXXXX, nr. de identificare XXXXX, nr. carte de identitate XXXXX, conform actelor anexate, cumpărat din Austria în anul 2010, conform actelor anexate, fără plata taxei de poluare.
Arată reclamantul că nu se află în ipoteza unei "prime înmatriculări" a autoturismului - ci în ipoteza "înmatriculării subsecvente, pentru prima dată în România" așa încât în cauză nu sunt incidente disp. legii române - O.U.G. 9/2013, ci disp. art. 23,25, 28, 90 din Tratatul UE.
În sensul celor ce preced este și jurisprudența instanței supreme; în ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a României a soluționat un recurs în interesul legii si prin Decizia nr. 24/2011, ÎCCJ a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași și Colegiul de conducere al Curții de Apel Cluj, stabilind că: "1.Acțiunea având ca obiect obligarea Instituției Prefectului prin serviciul de specialitate, la înmatricularea autovehiculelor second-hand achiziționate dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, fără plata taxei de poluare prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și fără parcurgerea procedurii de contestare a obligației fiscale prevăzută de art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.50/2008 este admisibilă; ... " .
Cât privește acest timbru de mediu care a înlocuit fosta taxă pe emisii poluante - fosta taxă de poluare - fosta taxă de primă înmatriculare, acesta este nelegal pretins și încasat de Statul Roman, susținere întemeiată pe considerentele ce succed.
Prin O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o nouă reglementare intrată în vigoare la data de 15 martie 2013 și în esență quasi-identică cu dispozițiile Legii nr. 9/2012 aflate în vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 și până la abrogarea acestui act normativ de către O.U.G. 9/2013.
Dispozițiile art. 110 T.F.U.E. prevăd faptul că "(1) Niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare; (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție".
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în 7.04.2011 în cauza Tatu contra România că "art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Scopul art. 110 T.F.U.E. este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 T.F.U.E. prin taxarea internă discriminatorie.
Cum tratatul interzice taxele vamale la import și la export, precum și taxele cu efect echivalent, aceste din urmă prevederi ar fi lipsite de conținut dacă produsele străine ar putea fi supuse unui regim fiscal mai sever față de produsele interne ulterior traversării frontierei statului membru a acestor produse, dezavantajându-se prin acest procedeu produsele importate aflate în raport de concurență cu produsele indigene.
Art. 110 T.F.U.E. are tocmai rolul de a împiedica acest aspect, în doctrină arătându-se faptul că, această normă impune o "neutralitate totală a fiscalității interne în ceea ce privește produsele naționale și cele importate".
Potrivit jurisprudenței C.J.U.E., interdicția prevăzută la articolul 110 T.F.U.E. trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale.
Instanța de contencios european, a arătat că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le - ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de intrarea în vigoare a taxelor menționate.
O astfel de situație ar permite statelor membre să eludeze, prin instituirea unor impozite interne al căror regim este stabilit astfel încât să aibă efectul descris mai sus, interdicțiile prevăzute la articolele 28 T.F.U.E., 30 T.F.U.E. și 34 T.F.U.E. referitoare la interzicerea taxelor vamale la import și export, a restricțiilor cantitative la import, precum și orice taxe și măsuri cu efect echivalent.
În hotărârea pronunțată de către C.J.U.E. în C-402/09, Ioan Tatu, (reglementarea internă anterioară -O.U.G. 50/2008), însă raționamentul C.J.U.E. se aplică, mutatis mutandis și în ceea ce privește reglementarea anterioară din cuprinsul ex-art. 214/1 Cod fiscal și se aplică și în ceea ce privește Legea nr. 9/2012, cel puțin în forma sa în vigoare până la data de 1 ianuarie 2013, era contrară dreptului unional.
Potrivit reglementării aplicabile la momentul respectiv, cu ocazia achiziționării unui autovehicul second-hand deja înmatriculat în România (produs național în sensul art. 110 T.F.U.E.) dobânditorul nu era obligat la suportarea unei sarcini fiscale, în timp ce pentru ipoteza în care problema s-ar pune în raport de un autovehicul de ocazie importat (produs al altui stat membru în accepțiunea art. 110 T.F.U.E.) în vederea punerii sale în circulație în România, respectiva sarcină fiscală prevăzută de normele dreptului intern se aplică.
În aceste condiții, fiind relativ clar caracterul și efectul discriminator a reglementării interne în raport de produsele importate, precum și corelativul efect favorizant în raport de produsele naționale, Curtea, ulterior sublinierii faptului că "articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare", a concluzionat ferm că "articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Analizând compatibilitatea O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispozițiile art. 110 T.F.U.E se observă că legiuitorul a urmărit în principal găsirea unei formule legislative care să nu mai conțină deficiențele vădite a celor anterioare care instituiau o clară diferență de tratament în favoarea produselor naționale - care nu erau supuse sarcinilor fiscale - și cele importate - care erau supuse acestor sarcini.
Astfel, prin O.U.G. 9/2013 legiuitorul a încercat înlăturarea văditei diferențe de tratament fiscale față de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene în vederea punerii lor în circulație în România și produsele naționale, stabilind faptul că timbrul de mediu se va datora și pentru produsele naționale cu privire la care nu s-au achitat sarcinile fiscale prevăzute de reglementările anterioare [art. 4, alin. (1) lit. c) din O.U.G. 9/2013], precum și pentru acele autovehicule pentru care chiar dacă aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele cărora li s-au efectuat aceste prelevări de natură fiscală au obținut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare [art. 4, alin. (1), lit. d) din O.U.G. 9/2013].
La art. 4 alin. (1) lit. d) din O.U.G. 9/2013 s-a prevăzut că timbrul de mediu se datorează și cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din O.U.G. 9/2013, timbrul de mediu se datorează:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Reglementarea actuală cuprinsă în O.U.G. 9/2013 privind timbru de mediu nu se află în consonanță cu dispozițiile art. 110 T.F.U.E. așa cum a reținut CJUE , anume ca același efect favorizant față de produsele naționale îl prezintă și dispozițiile O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu. Reclamantul invocă practica CJE, în cauza Michel Humblot, hotărârea CJE, in cauza Tatu, 2011, hotărârea CJE, in cauza Weigel, 2004.
Curtea a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într-un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului.
Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este ulterior vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare și va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nădasdi și Nemeth, C-290/05 și C-333/05, Rec, p. 1-10115, punctul 54).
Prin urmare, există o încălcare a art. 110 TFUE atunci când valoarea acestei taxe aplicate unui vehicul de ocazie importat dintr-un alt stat membru depășește valoarea reziduală a taxei respective încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C-345/93, Rec, p. 1-479, punctul 20, Hotărârea din 20februarie 2001, Gomes Valențe, C-393/98, Rec, p. 1-1327, punctul 23, precum și Hotărârea Tulliasiamies și Siilin, citată anterior, punctul 55).
Astfel, dacă cuantumul taxei de înmatriculare aplicate vehiculelor de ocazie importate depășește valoarea reziduală a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe piața națională, aceasta ar putea avea ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.
Pentru aceste motive, Curtea (Marea Cameră) a declarat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul: că nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă, că se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
Având în vedere Constituția României, art. 11 - "(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce îi revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern" si art.20 - "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale,, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile" , precum și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România la 20 iunie 1994, respectuos solicit Onoratei Instanțe, în conformitate cu dispozițiile art. 11 și 20 din Constituția României, sa dea eficiență dispozițiilor Convenției și sa constate încălcarea art. 23,25,28,90 din Tratatul UE, urmând să dispună, pentru motivele expuse anterior, anularea actului administrativ - adresa nr. P57/27.06.2016 și înmatricularea în România, pentru prima dată, a autoturismului individualizat mai sus, fără plata timbrului de mediu. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată .
În drept, invocă art. 1 și urm din Legea 554/2004, Cod de procedură fiscală, art. 110 / TCUE, art. 16, 148 / Constituția României, art. 110/ TFUE. Solicită ca probe înscrisuri și anexează: CI titular reclamantul, plângere prealabilă nr. XXXXX, Decizie nr. 6512/12.03.2015 emisă de AJFP XXXXX, contract de vânzare cumpărare a unui autovehicul uzat din 10.02.2014, traducere din limba germană, carte de identitate autovehicul special XXXXX, adresa XXXXX din XXXXX. După stabilirea primului termen de judecată, la 28.10.2016 este primită la dosar întâmpinare formulată de pârât Instituția Prefectului - Județul XXXXX prin care solicită respingerea acțiunii formulată de reclamant ca neântemeiată.
Instanța.
Analizând actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauza de față, constată și reține:
Reclamantul XXXXX a dobândit dreptul de proprietate pentru un vehicul folosit, autovehicul special XXXXX, nr. omologare XXXXX cu numărul de identificare XXXXX, număr carte de identitate XXXXX, cumpărat din Austria în anul 2010, data primei înmatriculări 01.01.1997.
Prin decizia privind stabilirea timbrului de mediu pentru autovehicule nr. XXXXX emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice XXXXX s-a stabilit suma de plată în sarcina reclamantului în cuantum de 5 817 lei, în temeiul art. 4 din OUG nr.9/2013. În baza acestui act normativ statul român reglementează o taxă fiscală, timbru de mediu, la momentul transcrierii dreptului de proprietate al unui autovehicul în România, autovehicul care anterior acestei date a fost înmatriculat în alt stat membru al UE.
Instanța reține ca relevantă cauzei de față hotărârea CJUE pronunțată la 9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan prin care s-a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că: nu se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe autovehicule care se aplică autovehiculelor rulate importate cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru și autovehiculelor deja înmatriculate în statul membru respectiv cu ocazia primei transcrieri în același stat a dreptului de proprietate asupra acestora din urmă; se opune ca statul membru respectiv să scutească de această taxă autovehiculele deja înmatriculate pentru care a fost plătită, dar nu a fost restituită o taxă în vigoare anterior declarată incompatibilă cu dreptul Uniunii.
Prin hotărârea CJUE pronunțată la 9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan instanța europeană a reținut că prevederile cuprinse în OUG nr. 9 din 19 februarie 2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule sunt incompatibile cu prevederile art. 110 din TFUE pentru următoarele considerente: ,,26. Art. 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență. El vizează eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (Hotărârea Tatu, citată anterior, punctul 34 și jurisprudența citată).
În acest scop, după cum s a indicat la punctul 21 din prezenta hotărâre, primul paragraf al acestui articol interzice fiecărui stat membru să aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare.
În această privință, potrivit unei jurisprudențe constante, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu art. 110 TFUE decât dacă se dovedește că este organizat astfel încât să excludă, în orice situație, posibilitatea ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naționale și, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea din 19 martie 2009, Comisia/Finlanda, C 10/08, punctul 24 și jurisprudența citată).
Astfel, Curtea a statuat deja că, în materie de impozitare a autovehiculelor, această dispoziție a tratatului vizează garantarea neutralității depline a impozitelor interne față de concurența dintre produsele care se află deja pe piața internă și produsele importate (Hotărârea din 11 decembrie 1990, Comisia/Danemarca, C 47/88, Rec., p. I 4509, punctul 9, și Hotărârea din 29 aprilie 2004, Weigel, C 387/01, Rec., p. I 4981, punctul 66).
Curtea europeană a precizat că, din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului. Astfel, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este ulterior vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare și va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială (Hotărârea Nádasdi și Németh, C 290/05 și C 333/05, Rec., p. I 10115, punctul 54).
Există o încălcare a art. 110 TFUE atunci când valoarea acestei taxe aplicate unui vehicul de ocazie importat dintr un alt stat membru depășește valoarea reziduală a taxei respective încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C 345/93, Rec., p. I 479, punctul 20, Hotărârea din 20 februarie 2001, Gomes Valente, C 393/98, Rec., p. I 1327, punctul 23, precum și Hotărârea Tulliasiamies și Siilin, citată anterior, punctul 55).
Astfel, dacă cuantumul taxei de înmatriculare aplicată vehiculelor de ocazie importate depășește valoarea reziduală a acesteia încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe piața națională, aceasta ar putea avea ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea în acest mod a importului de vehicule de ocazie similare.(…)";
Hotărârea CJUE pronunțată la 9 iunie 2016, în cauza C-586/14 Budișan, desființează cu efect ex tunc prevederile interne cuprinse în OUG 9/2013 privind timbrul de mediu, efectul direct al acestei hotărâri pentru cauza de față fiind temei legal al emiterii deciziei de calcul al timbrului de mediu.
În temeiul art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 și art. 148 alin. 4 Constituția României, instanța constată nejustificat refuzul pârâtului Instituția Prefectului Județului XXXXX - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare Vehicule privind înmatricularea acestui autovehicul proprietatea pârâtului, exprimat prin adresa nr. XXXXX și va obliga pe pârâtă să înmatriculeze autovehiculul marca XXXXX tip XXXXX, categoria auto XXXXX, număr omologare XXXXX, număr de identificare XXXXX, proprietatea reclamantului, data primei înmatriculări 01.01.1997, fără plata timbrului de mediu prevăzută de OUG nr. 9/2013.
| ← Contestaţie la executare . Jurisprudență Contestaţie la executare | Rectificare titlu proprietate-prematuritate. Jurisprudență... → |
|---|
