Camera preliminară. lipsa parcurgerii acestei etape procesuale. consecinţe
| Comentarii |
|
Curtea de Apel SUCEAVA Decizie nr. 38 din data de 16.01.2017
Prin sentința penală nr.80 din 26.09.2016 a Judecătoriei Săveni, în temeiul art. 335 alin.2 C.penal, cu aplic. art. 375 raportat la art. 396 alin.10 C.proc.penală, i s-a aplicat inculpatului S.N. pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată";, pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
În temeiul art.83 Cod penal, s-a dispus amânarea aplicării pedepsei de 4 luni închisoare, pe o durată de 2 (doi) ani, care constituie termen de supraveghere, ce se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În temeiul art.85 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Botoșani la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea acestuia;
- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență;
- să presteze muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 30 zile, respectiv activități edilitar-gospodărești în spații publice la Primăria Coțușca, cu respectarea art. 404 alin. 2 C.proc.penală.
I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 88 C.penal, privind revocarea amânării aplicării pedepsei în situația în care, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere, nu execută obligațiile impuse sau săvârșește o nouă infracțiune.
În baza art. 274 alin.1 C. proc. penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, în care au fost incluse și cheltuielile judiciare din cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului s-a arătat că, analizându-se actele dosarului s-a constatat că nu s-a dat curs prevederilor art.345 Cod procedură penală privind procedura în camera preliminară, nu a fost verificată legalitatea sesizării instanței prin rechizitoriu și legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală. În cauză s-a trecut direct la judecata pe fond la data de 26.09.2016, fără a se emite o soluție în procedura camerei preliminare, în conformitate cu prevederile art.346 alin.1 și 2 Cod procedură penală.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 417, art. 420 Cod procedură penală, Curtea a constatat că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În dreptul procesual român, camera preliminară se constituie într-o veritabilă fază de judecată și reprezintă una dintre funcțiile judiciare, respectiv aceea de verificare a legalității trimiterii sau netrimiterii în judecată.
Curtea reține că judecătorul chemat să aplice procedura camerei preliminare exercită atribuții în domeniul legalității, rezolvând chestiuni ce țin de competența și corecta sesizare a instanței, de legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar rolul său este acela de a asigura premisele și de a crea cadrul adecvat, propice pentru soluționarea cu celeritate a cauzei în fond.
Legiuitorul a înțeles să confere judecătorului de cameră preliminară un mecanism în vederea efectuării unui control de legalitate a posteriori asupra actului de trimitere în judecată, dar și cu privire la probele pe care procurorul și-a fundamentat acuzarea și a întocmit rechizitoriul, respectiv cu privire la actele efectuate în cursul urmăririi penale.
Prin urmare, procedura camerei preliminare se înfățișează ca un "filtru de legalitate";, în care competențele magistratului judecător sunt strict și limitativ stabilite, iar scopul este acela de a se oferi probelor și actelor procesuale specifice urmăririi penale un spor de legitimitate și credibilitate în contextul unui probatoriu solid, în vederea trimiterii în judecată și, totodată, de a se asigura o protecție efectivă sporită a drepturilor și libertăților fundamentale, echitabilitatea procedurii penale.
Cu alte cuvinte, procedura camerei preliminare - faza procesului penal și funcție judiciară - poartă exclusiv asupra aspectelor de legalitate a actului de trimitere în judecată și a activității specifice urmăririi penale, fiind chemată a îndeplini, alături de celelalte funcții judiciare, exigența de imparțialitate funcțională, ca o componentă a caracterului echitabil al procedurii.
Astfel, judecătorul de cameră preliminară va dispune începerea judecății dacă nu s-au formulat cereri și excepții ori nu a ridicat el, din oficiu, excepții și a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală.
Din scriptele atașate cauzei, rezultă că într-adevăr, după comunicarea rechizitoriul și informarea cu privire la posibilitatea de a formula cereri și excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de procedura camerei preliminare nici inculpatul și nici apărătorul său nu au formulat cereri și excepții, iar pe de altă parte, nici magistratul nu a constatat din oficiu că s-ar impune a fi invocate. Mai mult, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată inculpatul a recunoscut și regretat fapta reținută în sarcina sa. Nu în ultimul rând, Curtea reține că inculpatul apelant, după recunoașterea în întregime a infracțiunilor imputate de către procuror, nu a contestat niciuna din probele testimoniale sau scrise atașate dosarului și nici nu a formulat cereri noi de probațiune, ci a solicitat să fie judecat în procedura simplificată.
De asemenea, Curtea, apreciază că în cauză, în lipsa încheierii de finalizare a camerei preliminare, poate analiza eventuala incidență dispozițiile art. 280 - 282 C.pr.pen., referitoare la nulități. Practic, încălcarea oricărei dispoziții legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului în condițiile prevăzute expres de codul de procedura penală. Nefiind vorba despre vreo nulitate absolută în cauză (aceasta spre deosebire de vechea reglementare, care între dispozițiile a căror încălcare atrăgeau această sancțiune, includea și pe cele referitoare la nelegala sesizare a instanței) Curtea va analiza îndeplinirea condițiilor cerute de art. 282 C.pr.pen., care reglementează nulitățile relative.
Pentru ca un act procesual sau procedural să fie lovit de nulitate, se cer întrunite anumite condiții:
a) îndeplinirea actului să fi avut loc cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal. Pentru existența nulității, este necesar fie ca actul procesual sau procedural să se efectueze cu încălcarea condițiilor impuse de norma de procedură, fie să nu se îndeplinească un act de procedură cerut de lege, adică o omisiune a respectării legii. În această din urmă ipoteză ne regăsim, respectiv lipsește încheierea de finalizare a procedurii camerei preliminare.
b) încălcarea legii să fi adus o vătămare bunei desfășurări a cauzei ori intereselor legale ale participanților . Unele dintre dispozițiile care reglementează desfășurarea procesului penal așa cum am arătat, au fost selectate de legiuitor și înscrise în art. 281 C.pr.pen., încălcarea lor fiind considerată atât de gravă, încât atrage întotdeauna nulitatea actelor efectuate cu nesocotirea lor, cazul nulităților absolute în care vătămarea procesuală este prezumată de lege.
Din această perspectivă trebuie spus că reglementarea regulilor de bază, a principiilor sau a altor cerințe care asigură organizarea și desfășurarea procesului penal, precum parcurgerea etapelor urmăririi penale - continuarea urmăririi penale, extinderea urmăririi penale, schimbarea încadrării juridice etc., modalitatea de finalizare a camerei preliminare nu sunt aflate sub protecția nulității absolute, ci a celei relative, situație în care vătămarea procesuală trebuie dovedită de cel care o invocă. Este adevărat că, uneori vătămarea poate rezulta cu evidență, chiar din circumstanțele cauzei, însă nu și în cazul de față în care Curtea nu identifică vătămarea adusă inculpatului, pe care de altfel nici nu o invocă. Poziția inculpatului de totală și deplină sinceritate și chiar de solicitare expresă a soluționării procesului în procedura simplificată, duce la concluzia că o retrimitere a dosarului la prima instanță pentru a fi reluată faza camerei preliminare ar echivala cu o tergiversare nepermisă a procesului.
c) Vătămarea procesuală să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului. Anularea actelor viciate - chiar în prezența unei vătămări - nu este justificată decât dacă nu există posibilitatea acoperirii neregularității actului și a păstrării efectelor produse de acesta, pentru a nu conduce la o întârziere inutilă a desfășurării procesului penal. Anularea unui act pe motiv de nulitate relativă, apare așadar ca o măsură procesuală extremă și ultimă de înlăturare a vătămării, această posibilitate fiind lăsată judecătorului în raport de situația concretă care este supusă examinării.
Această soluție se întemeiază și pe dispozițiile art. 6 din CEDO reținând că asistența trebuie să aibă un caracter efectiv și acuzatul are dreptul ca probele incriminatorii să fie administrate în prezența inculpatului sau măcar a apărătorului acestuia. Pentru a cerceta dacă procedura considerată în ansamblul său a îmbrăcat un caracter echitabil, s-a statuat că respectarea drepturilor apărării impune să se acorde la unul sau altul din stadiile procedurii, o ocazie adecvată și suficientă de a contesta o mărturie în acuzare și de a interoga autorul depoziției respective . (cauza Kostovski contra Olanda, 1989)
Raportat la cele expuse mai sus, Curtea a constatat că în speță nu se impune retrimiterea dosarului la prima instanță pentru reluarea judecății în faza camerei preliminarii, în speță neîncălcându-se dreptul inculpatului la un proces echitabil.
| ← Apel. procedura insolvenţei. contestaţie hotărâre adunare... | Anulare act. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată... → |
|---|
