Plangere contraventionala (rovinieta). Jurisprudență Contravenţii. Închisoare contravenţională
| Comentarii |
|
Judecătoria PIATRA-NEAMT Hotărâre nr. 0 din data de 04.07.2017
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de .., sub nr. .., petenta AA a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției seria R16 nr. .. prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă de 250 lei, solicitând anularea procesului-verbal..
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a arătat că, la data de .., a primit prin poștă de la Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. procesul-verbal de contravenție menționat prin care a fost sancționată pe motiv că a circulat pe drumurile publice cu mașina cu numărul de înmatriculare … fără a deține rovinieta valabilă.
Petenta a precizat că a vândut autoturismul, la data de 11.06.2015, către BB SRL Piatra Neamț, arătând cu nici nu a condus mașina și nici nu-i aparține acest autovehicul. A menționat că obligația cumpărătorului este ca în termen de 30 de zile de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare să înmatriculeze auto cu numărul … pe numele firmei BB SRL
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În dovedire, petenta a solicitat proba cu înscrisurile anexate în copie plângerii, respectiv: proces-verbal de scoatere din evidență mijloc de transport nr. 15696D/11.06.2015, contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit (avariat) din 11.06.2015, procesul-verbal contestat, dovada de comunicare.
Petenta a achitat în mod legal taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 18.08.2016, intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN a depus la dosar întâmpinare, la filele 13-14, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal ca fiind temeinic și legal întocmit.
În fapt, intimata a precizat că, la data de 13.01.2016, pe DN15, km 303+750 m, pe raza localității Vaduri, jud. Neamț, vehiculul cu numărul de înmatriculare ...., aparținând petentei a fost surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă. Întrucât potrivit alin. 1 al art. 8 din OG nr. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, la data de 07.07.2016 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției seria R16 nr. ….
Intimata a invocat art. 1 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, potrivit căruia, începând cu data de 1 iulie 2002, a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România, structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz..
Intimata a susținut că procesul-verbal de constatare a contravenției a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei, contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor- Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Sub aspectul legalității, a arătat că procesul-verbal conține elementele obligatorii prevăzute la art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001, iar sub aspectul temeiniciei procesul-verbal a fost întocmit ca urmare a constatării că vehiculul cu numărul de înmatriculare .... a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără a deține rovinietă valabilă.
Procesul-verbal a fost întocmit într-un unic exemplar original, semnat olograf de agentul constatator, iar o copie a acestuia a fost comunicată contravenientului, potrivit art. 25 alin. 1 din OG nr. 2/2001.
Din prevederile art. 7 și art. 8 coroborate cu art. 1 alin. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002 rezultă că responsabilitatea achitării rovinietei revine persoanei înscrise în cartea de identitate a autoturismului ca utilizator. Problema transmiterii dreptului de proprietate este reglementată de OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și Ordinul nr. 1501 din 13 noiembrie 2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor. Aceste reglementări presupun obligații și în sarcina celui care transmite dreptul de proprietate asupra vehiculului.
Potrivit art. 1 din OG nr. 15/2002, termenul de utilizator este definit astfel: "b) utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini";. Prin urmare, noțiunea de utilizator folosită de legiuitor are o semnificație mai largă, incluzând nu numai persoana care deservește (folosește la un moment dat) un vehicul, ci și pe proprietarul acestuia, căruia în calitate de deținător legal sau fost deținător al unui astfel de bun îi incumbă o serie de obligații legale.
Astfel, după enunțul inițial privind înscrierea în certificatul de înmatriculare urmează o propoziție atributivă (care explică ceva suplimentar), separată prin virgule de restul frazei și nu de conjuncția coordonatoare copulativă "și"; care ar fi putut sugera instituirea unor condiții cumulative pentru stabilirea calității de utilizator. Prezența acestei propoziții era necesară în contextul în care, conform art. 2 alin. 1 și 2 din Ordinul MTI nr. 611/2015 privind aprobarea normelor de aplicare a OG nr. 15/2002, proprietarul este considerat utilizator în sensul normelor numai dacă pe certificatul de înmatriculare nu sunt înscrise și persoane care pot folosi în baza unui drept legal vehiculul.
Atâta timp cât petenta figurează ca și proprietar al autovehiculului în certificatul de înmatriculare și în evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculări și nicio altă persoană nu este menționată în calitate de utilizator, aceasta are calitatea de subiect activ al raportului juridic contravențional, potrivit art. 8 coroborat cu art. 1 lit. b) din OG nr. 15/2002 și acesteia îi revine obligația de a face dovada valabilității rovinietei.
În jurisprudența Curții Constituționale (Deciziile nr. 217/2013 și nr. 623/2012) s-a reținut în mod constant că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, iar persoana înscrisă în certificat își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât culpa nedeținerii rovinietei îi aparține.
Intimata a adăugat că acceptarea unei soluții contrare ar conduce la perpetuarea și consolidarea unei situații juridice anormale în sensul că părțile nu vor efectua nici pe viitor demersurile necesare în vederea reglementării situației juridice dintre ele, atitudinea de pasivitate având la bază și convingerea părților contractului de vânzare-cumpărare că orice sancțiunea contravențională aplicabilă fostului proprietar după data predării autoturismului va fi anulată de instanța de judecată.
În legătură cu vehiculele înmatriculate în România, legiuitorul a optat pentru sancționarea persoanei care folosește vehiculul în temeiul unui drept legal și care este înscrisă în certificatul de înmatriculare, iar nu sancționarea conducătorului vehiculului pentru a evita oprirea în trafic și purtarea unei corespondențe cu utilizatorul acestuia în vederea identificării persoanei vinovate de a fi circulat fără a deține rovinieta valabilă, sancționării acesteia din urmă și comunicării actului sancționator.
Un alt argument, a adăugat intimata, este că rezultatul imediat produs ca urmare a circulației unui vehicul pe un drum național constă în uzura acestuia și, pe cale de consecință, necesitatea alocării resurselor materiale și financiare necesare conservării și întreținerii acestuia, punerea în circulație a vehiculului efectuându-se evident fie efectiv de către titularul dreptului legal de folosință înscris în certificatul de înmatriculare, fie de către o altă persoană, dar cu consimțământul expres sau tacit al primului menționat.
La stabilirea subiectului activ al raportului contravențional, legiuitorul nu are în vedere persoana care conduce efectiv autovehiculul, ci doar calitatea dedusă din cuprinsul certificatului de înmatriculare. O astfel de soluție legislativă a fost impusă, pe de o parte, de modalitatea de sancționare, în principal cu ajutorul mijloacelor SIEGMCR și, pe de altă parte, de necesitatea stimulării deținătorilor de autovehicule de a face demersuri pentru punerea de acord a situației rezultate din certificatul de înmatriculare și din evidențele Serviciului Public Comunitar Regim Permise și Înmatriculare cu situația juridică reală.
În altă ordine de idei, vinovăția utilizatorului menționat în certificatul de înmatriculare constă fie în fapta de a fi circulat pe drumurile naționale din România fără a deține rovinietă valabilă, fie pentru că și-a dat consimțământul expres sau tacit ca o altă persoană să circule pe drumurile naționale fără a fi achitat în prealabil tariful de utilizare a infrastructurii rutiere.
Pentru situația în care utilizatorul menționat în certificatul de înmatriculare a suferit un prejudiciu material ca urmare a aplicării unei amenzi contravenționale, acesta are posibilitatea de a recupera prejudiciul suferit de la persoana care a folosit vehiculul în momentul constatării contravenției în temeiul răspunderii civile delictuale sau, după caz, a răspunderii civile contractuale.
De asemenea, a considerat că petenta avea posibilitatea de a include în contractul de vânzare-cumpărare o clauză sub forma unei condiții rezolutorii care să ducă la rezoluțiune în cazul în care noul proprietar nu își îndeplinea obligația de transcriere a transmiterii dreptului de proprietate.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2001, OG nr. 15/2002, Ordinul MT nr. 611/2015.
În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și cu planșa foto.
Petenta nu a formulat răspuns la întâmpinare
Potrivit art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța a constatat că plângerea depusă de petentă la data de 01.08.2016 a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal, respectiv de la data de 21.07.2016 (fila 9).
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu planșa fotografică depusă de intimată.
Examinând probele administrate în cauză și apreciindu-le în mod liber, potrivit convingerii sale, în temeiul art. 264 din Codul de procedură civilă, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției seria R16 nr. …, încheiat la data de 07.07.2016 de către un agent din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN, petenta AA a fost sancționată cu amendă în valoare de 750 lei. S-a constatat că, la data de 13.01.2016, ora 1656, vehiculul cu numărul de înmatriculare ...., aparținând petentei, a circulat pe DN 15 km 303+750m, în loc. Vaduri, jud. Neamț, fără a deține rovinieta valabilă. Contravenția a fost încadrată juridic în art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, fiind sancționată potrivit art. 8 alin. 32 din același act normativ.
Petenta a înstrăinat către BB SRL autovehiculul marca Ford tipul Transit cu numărul de identificare …, cu numărul de înmatriculare ...., potrivit contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 11.06.2015.
Din procesul-verbal de scoatere din evidență mijloc de transport nr. .. din 11.06.2015, depus la fila 6 din dosar, rezultă că a fost operată scoaterea din evidență a mijlocului de transport la data de 11.06.2015.
În drept, instanța reține că, potrivit principiilor generale de drept administrativ, actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este un act administrativ, fiind emis pe baza și în executarea legii de o autoritate administrativă sau de alte structuri care înfăptuiesc administrația publică, cu scopul de a produce efecte juridice. În același timp, actul administrativ este cenzurabil de instanța de contencios administrativ, în primă instanță judecătoria. În acest sens, art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede că instanța administrează probele necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În plus, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale "chiar dacă art. 47 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 face referire la dispozițiile Codului de procedură civilă, instanțele de judecată nu pot face aplicarea strictă a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contră, chiar ele trebuie să manifeste un rol activ pentru aflarea adevărului, din moment ce contravenția intră sub incidența art.6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Prin urmare, nu se poate susține răsturnarea sarcinii probei."; (Decizia nr.1.353 din 19 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.822 din 9 decembrie 2010)
Examinând procesul-verbal contestat sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal contestat, instanța reține însă că acesta nu a fost corect întocmit întrucât petenta nu mai avea calitatea de proprietar al autoturismului cu numărul de înmatriculare .... la data de 13.01.2016 când s-a verificat de către intimată îndeplinirea obligației de achiziționare a rovinietei.
Instanța reține că valoarea probatorie a contractului de vânzare-cumpărare a vehiculului depus la dosar este aceea a unui act sub semnătură privată care este opozabil terților întrucât acest contract a dobândit dată certă la data scoaterii din evidență a mijlocului de transport de către organul fiscal competent, potrivit art. 278 alin. 1 pct. 3 din codul de procedură civilă ("Data înscrisurilor sub semnătură privată este opozabilă altor persoane decât celor care le-au întocmit, numai din ziua în care a devenit certă, prin una dintre modalitățile prevăzute de lege, respectiv: ... 3. din ziua când au fost înregistrate într-un registru sau alt document public";), fiind deci opozabil și intimatei.
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de petentă cu privire la autoturism este opozabil terților, în baza art. 1281 din Codul civil, potrivit căruia "Contractul este opozabil terților, care nu pot aduce atingere drepturilor și obligațiilor născute din contract. Terții se pot prevala de efectele contractului, însă fără a avea dreptul de a cere executarea lui, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.";
Instanța reține că, potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, "Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.";
Din înscrisurile depuse de petentă la dosar rezultă că aceasta nu a circulat fără rovinietă valabilă întrucât, la data de 11.06.2015, petenta a vândut autoturismul cu numărul de înmatriculare .....
Referitor la persoana căreia îi revine obligația efectuării demersurilor necesare pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, instanța reține că, potrivit art. 11 alin. 4 teza a doua din OUG nr. 195/2002, "În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului."; Așadar, potrivit legii, petenta nu avea obligația de a solicita această transcriere, ci noul proprietar, respectiv cumpărătorul. Instanța apreciază că dispozițiile art. 24 alin. 2 lit. d) din Ordinul nr. 1501/2006 privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, invocate de intimată, nu au fost corelate cu modificările operate în textul OUG nr. 195/2002, act normativ cu forță juridică superioară Ordinului nr. 1501/2006.
Așadar, nu petenta este cea care avea obligația legală de a efectua demersurile necesare pentru transcrierea transmiterii dreptului de proprietate în baza de date consultată de intimată.
Mai mult, instanța reține că într-adevăr potrivit art. 7 alin. 1 din OG nr. 15/2002 "Responsabilitatea achitării corespunzătoare a tarifului de utilizare și a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.";, iar potrivit art. 1 lit. b "utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, respectiv persoanele fizice ori juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini";. Așadar, chiar textul special care reglementează contravenția în cauză impune condiția ca utilizatorul să dețină în proprietate autovehiculul sau să îl folosească în baza unui drept legal. Or, dreptul de proprietate cu privire la autovehicul se dovedește cu înscrisul reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare, înscrierea în certificatul de înmatriculare fiind numai o operațiune administrativă. Cum în cauză petenta nu avea nici în proprietate și nici în folosință autovehiculul verificat de intimată, instanța reține că aceasta nu are calitatea de subiect activ al contravenției de a circula fără a deține rovinieta valabilă.
Împrejurarea că intimata s-a aflat în imposibilitate de a afla proprietarul actual al autoturismului, consultând baza de date în care era înscrisă numai petenta, nu îi este imputabilă intimatei, însă nu îi poate fi imputată nici petentei care, după cum s-a arătat mai sus, nu avea obligații în sensul transcrierii transmiterii dreptului de proprietate.
Instanța apreciază că este necesară o colaborare administrativă între organele fiscale și serviciile de înmatriculări de autovehicule astfel încât în momentul radierii din rolul fiscal al unei persoane a dreptului de proprietate cu privire la un autovehicul să se transmită această informație, pe cale administrativă, către serviciul de înmatriculări autoturisme.
A impune particularilor să declare în mod repetat înstrăinarea unui vehicul la toate instituțiile publice interesate este nu numai o sarcină excesivă, dar și una pe care nici o lege în vigoare nu o prevede.
Este adevărat că, așa cum a arătat intimata, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a respins excepțiile de neconstituționalitate invocate în legătură cu această contravenție și reglementarea ei legală motivat de împrejurarea că încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane presupune că persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate. Or, aceste considerente vizează evident o altă situație de fapt, respectiv aceea în care autovehiculul este încredințat spre folosință unei alte persoane. În speță, însă, autovehiculul a fost vândut, fiind în proprietatea altei persoane, situație de fapt care trebuie stabilită de instanța de judecată, aceasta fiind singura competentă să aplice legea potrivit acestei situații de fapt, Curtea Constituțională neavând astfel de atribuții și nici nu a analizat această ipoteză de fapt în mod expres în jurisprudența sa.
În consecință, având în vedere principiul legalității care guvernează dreptul contravențional, asimilat și sub acest aspect dreptului penal, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petenta AA în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică CESTRIN și va anula procesul-verbal de constatare a contravenției seria R16 nr. …. și va exonera petenta de la plata amenzii în cuantum de 750 lei.
| ← Pretentii. Jurisprudență Cereri; Chemare în judecată... | Fond funciar. Jurisprudență Fondul funciar; Succesiuni, moşteniri → |
|---|
