Tagada paternitatii. termenul de prescriptie a dreptului material la actiune. repunerea in termen
| Comentarii |
|
Judecătoria PIATRA-NEAMT, Sentinţă penală 1385 din 04.12.2014
I N S T A N Ţ A,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa reţine următoarele:
1) Cererea de chemare în judecată:
1.1 Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.02.2013, sub nr. de dosar 1385/279/2013, reclamantul AA a chemat în judecată pârâta BBşi a solicitat să se pronunţe o hotărâre prin care să se constate că nu este tatăl minoruluiEE, născut la data de 24.02.2002.
1.2 În şedinţa publică din data de 07.06.2013, reclamantul şi-a modificat acţiunea sub aspect procesual subiectiv pasiv, în sensul că solicită introducerea în cauză şi a mamei CC.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, s-a căsătorit cu pârâta BBla data de 07.11.1998, iar din această căsătorie a rezultat minorul DD, născut la data de 29.06.1999.
În cererea introductivă, reclamantul învederează că s-a despărţit definitiv de pârâtă din iunie 2000, dată de la care nu au mai avut nicio relaţie deoarece a plecat la părinţii săi, iar soţia în localitatea Bîrgăoani, iar, ulterior, a aflat că ar fi plecat din ţară.
Având în vedere că sunt despărţiţi în fapt de o perioare foarte mare, respectiv 12 ani, au purtat discuţii despre divorţ, ocazie cu care a aflat despre această situaţie, soţia confirmând că minorul este rezultat dintr-o relaţie de concubinaj.
În concluzie, reclamantul solicită admiterea acţiunii.
În drept,nu au fost indicate dispoziţiile legale aplicabile.
În dovedirea cererii,reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: certificat de căsătorie, livret de familie, certificat de naştere.
Cererea reclamantului a fost legal timbrată, fiind achitată taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0,30 lei.
2) Întâmpinarea formulată de către pârâţi:
În condiţiile art. 114¹ alin. (2) din Codul de procedură pârâţilor le-a fost comunicată copie de pe cererea de chemare în judecată şi de pe înscrisurile depuse de reclamanţi, cu menţiunea că pot depune întâmpinare, însă aceaştia nu a uzat de posibilitatea legală şi nu au depus la dosarul cauzei apărările lor.
3) Aspecte procesuale:
Probele încuviinţate de instanţă:
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, apreciindu-le ca fiind legale, pertinente şi concludente, putând duce la dezlegarea pricinii în fond cu privire la situaţia de fapt, instanţa a încuviinţat pentru reclamant proba cu înscrisuri, în dovedirea împrejurărilor de fapt, în şedinţa publică din data de 09.05.2014.
În temeiul art. 129 alin. (5) Cod procedură civilă care instituie obligaţia instanţei de a administra şi din oficiu probele necesare în vederea aflării adevărului şi justei soluţionări a cauzei şi apreciind ca fiind legală, pertinentă şi concludentă, putând duce la dezlegarea pricinii în fond, instanţa a dispus administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, în şedinţa publică din data de 09.05.2014.
Probele administrate:
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus la dosarul cauzei următoarele: certificat de căsătorie, livret de familie, certificat de naştere, declaraţie autentificată de Biroul Notarului Public BV
S-au depus la dosar următoarele înscrisuri solicitate de instanţă din oficiu: adresa nr. 23633 din 18.10.2013 emisă de Spitalul Judeţean de Urgenţă Piatra Neamţ, fişa medicală a pârâteiUN.
S-a dispus ataşarea dosarului nr. 6684/279/2012.
În şedinţa publică din data de 27.09.2013, s-a procedat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantului AA, declaraţiile acestuia fiind consemnate şi ataşate la dosar.
În şedinţa publică din data de 27.09.2013, s-a procedat la administrarea probei testimoniale martorul PF, declaraţiile acesteia fiind consemnate şi ataşate la dosar.
4) Soluţionarea fondului cauzei:
Analizând actele dosarului, precum şi susţinerile părţilor instanţa reţine următoarele:
În fapt, reclamantul şi pârâta BBs-au căsătorit la data de 07.11.1998, iar timpul căsătoriei s-a născut pârâtul EE(la data de 24.02.2002), care se bucură de prezumpţia de paternitate instituită de art. 53 din Codul familiei.
Din luna septembrie 2000, părţile s-au despărţit în fapt, când reclamantul a părăsit domiciliul comun din localitatea H, mutându-se în comuna Alexandru cel Bun.
Astfel cum rezultă din acţiunea de divorţ ce face obiectul dosarului nr. 6684/279/2012, în luna februarie 2001 a început o relaţie extraconjugală din care a rezultat minorul EE.
4.1 Cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, instanţa reţine următoarele:
În conformitate cu dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă ,,instanţa se va pronunţa cu prioritate asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii”.
Având în vedere că în prezenta cauză au fost invocate excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi o cerere de repunere în termen, instanţa având în vedere că excepţia este de fond deoarece vizează condiţiile de exerciţiu ale dreptului la acţiune,absolută întrucât normele care le reglementează au caracter imperativ si peremptoriu întrucât tinde la respingerea acţiunii, stabileşte ca ordine de soluţionare, astfel: cererea de repunere în termen şi excepţia prescripţiei.
Cu privire la cererea de repunere în termen, instanţa reţine următoarele:
Prin cererea din data de 27.09.2013, reclamantul a solicitat repunerea în termenul de introducere a acţiunii pentru tăgăduirea paternităţii deoarece a luat la cunoştinţă despre naşterea minorului EEcu ocazia divorţului.
1.3 În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 12.02.2013, sub nr. de dosar 1385/279/2013, reclamantul AA a chemat în judecată pârâta BBşi a solicitat să se pronunţe o hotărâre prin care să se constate că nu este tatăl minoruluiEE, născut la data de 24.02.2002.
Prin cererea înregistrată la data de 04.09.2012 reclamanta BBa solicitat desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâtul AA, arătând că în luna februarie 2001 a început o relaţie extraconjugală din care a rezultat minorul EE.
Astfel cum rezultă din răspunsurile reclamantului la interogatoriu, în perioada 2001-2012, a fost plecat în străinătate.
În raport de data naşterii pârâtului EE, respectiv 24.02.2002, litigiului dedus judecăţii îi sunt aplicabile prevederile art. 54 din Codul familiei potrivit căruia paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.
Art. 55din acelaşi act normativ stabileşte că acţiunea în tăgăduirea paternităţii se prescrie în termen de 3 ani de la data naşterii copilului. Pentru soţul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunoştinţă de naşterea copilului.Dacă acţiunea nu a fost introdusă în timpul minorităţii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului său. Reclamantul poate fi repus în termen, în condiţiile legii.
Potrivit art. 19 din Decretul nr. 167/1958instanţa judecătorească sau organul arbitral poate, în cazul în care constată ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit, să dispună chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea acţiunii, ori să încuviinţeze executarea silită.
Cererea de repunere în termen va putea fi făcută numai în termen de o lună de la încetarea cauzelor care justifică depăşirea termenului de prescripţie.
Aplicând aceste dispoziţii legale la situaţia concretă dedusă judecăţii, instanţa apreciază că împrejurările invocată de reclamant ca şi cauze pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit sunt întemeiate, justificând repunerea în termenul de introducere a acţiunii.
În acest sens, instanţa reţine că la data naşterii pârâtului EEreclamantul era despărţit în fapt de mama copilului, pârâta CC, iar în perioada 2001-2012, a fost plecat, cu intermitenţe, în străinătate
În condiţiile în care în perioada 2002-2012 reclamantul şi pârâta BBnu au mai păstrat legătura, instanţa apreciază că împrejurările invocate de reclamant ca şi cauze pentru care termenul de prescripţie a fost depăşit sunt întemeiate, justificând repunerea în termenul de introducere a acţiunii.
Faţă de aceste considerente, instanţa apreciată că cererea de repunere în termen este întemeiată şi, prin urmare, o va admite şi pe cale de consecinţă, va repune reclamantul în termenul de introducere a acţiunii în tăgăduirea paternităţii.
Faţă de această soluţie, va respinge ca neîntemeiată excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
4.2. Referitor la fondul cauzei, instanţa reţine următoarele:
Astfel cum s-a menţionat anteriorart. 54 din Codul familiei statuează că paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului.Acţiunea în tăgăduirea paternităţii poate fi pornită de oricare dintre soţi, precum şi de către copil; ea poate fi continuată de moştenitori.Acţiunea se introduce de către soţul mamei împotriva copilului; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva mamei sale.Mama sau copilul introduce acţiunea împotriva soţului mamei; dacă acesta este decedat, acţiunea se porneşte împotriva moştenitorilor lui.Dacă titularul acţiunii este pus sub interdicţie, acţiunea va putea fi pornită de tutore.Mama copilului va fi citată în toate cazurile în care nu formulează ea însăşi acţiunea.
Aplicând dispoziţiile legale în speţă, instanţa conchide că cererea introductivă de instanţă este întemeiată pentru motivele următoare:
Din ansamblul probatoriu administrat, declaraţia martorului PF, declaraţia pârâtei, autentificată sub nr. 2312 din 30.08.2012 de Biroul Notarului Public BV şi răspunsurile reclamantului la interogatoriu, instanţa reţine că a existat o imposibilitate morală şi fizică de coabitare între părţi pe toată durata legală de concepţie a minorului, în condiţiile în care soţii au locuit în acest interval de timp în zone diferite ale ţării, fără a se întâlni, astfel că este cu neputinţă ca reclamantul să fie tatăl natural al acestuia. În plus, pârâta învederează că în luna februarie 2001 a început o relaţie extraconjugală din care a rezultat minorul EE
În aceste condiţii, este cu neputinţă ca reclamantul să fie tatăl natural al minorului, fiind răsturnată prezumţia de paternitate. Prin urmare, instanţa va admite acţiunea şi va dispune efectuarea cuvenitelor rectificări în actul de naştere al minorului.
În temeiul art. 274 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa va lua act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E:
Admite cererea de repunere în termenulde introducere a acţiunii în tăgăduirea paternităţii, formulată de către reclamantul AA, cu domiciliul în comuna Alexandru cel Bun, judeţul Neamţ în contradictoriu cu pârâtul EE, prin reprezentant legal BBşi pârâta DD, ambii cu domiciliul în comuna Bîrgăoani, , judeţul Neamţ
Repune reclamantul în termenul de introducere a acţiunii în tăgăduirea paternităţii.
Respinge ca neîntemeiatăexcepţia prescripţiei dreptului material la acţiune.
Admite acţiunea în tăgăduirea paternităţii, formulată de către reclamantul AA, cu domiciliul în comuna Alexandru cel Bun, sat. Viişoara, judeţul Neamţ în contradictoriu cu pârâtul EE, prin reprezentant legal BBşi pârâta CC,
Constată că reclamantul AA nu este tatăl minoruluiEE, născut la data de 24.02.2002.
Dispune efectuarea cuvenitelor modificări pe marginea actului de stare civilă al minorului, înregistrat sub nr. 470/26.02.2002 în Registrul Stării Civile al Municipiul Piatra Neamţ.
Ia act că părţile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16.05.2014.
| ← Constatare nulitate certificat de moștenitor. Necitare la... | Rezilierea contractului de inchiriere pentru neplata chiriei.... → |
|---|
