Apel. opoziţie.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 55 din data de 15.01.2016
. Domeniu: Profesioniști
Apel. Opoziție.
În mod corect prima instanța a apreciat ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 coroborat cu art. 62 din Legea nr. 31/1990, opoziția reprezentând în esență o acțiune în răspundere civil delictuală, pentru admiterea căreia trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege: fapta ilicită, vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate, condiții neîndeplinite în cauză.
Art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990, art. 62 din Legea nr.31/1990
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 55 din 15 ianuarie 2016)
Prin cererea înregistrată la ORCTB sub nr.200179/26.05.2015 și pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă la data de 29.05.2015 sub nr., reclamanta D.G.R.F.P.M.B., în reprezentarea A.F.P.S.4 în contradictoriu cu pârâții SC N.C.P. SRL , D.D.I. și D.I.N. a formulat opoziție împotriva hotărârii AGA nr. 1 din 15.03.2015 privind cesiunea părților sociale ale societății pârâte.
În motivarea cererii sale reclamanta a arătat că prin Hotărârea AGA nr.1 din data de 15.03.2015, înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, s-a decis de către asociații SC N. C. P. SRL, cesionarea de către asociatul D.D.I. a 8 parți sociale, reprezentând 40% din capitalul social deținut de către asociat (in total 40% din capitalul social), către D. N., care devine asociat al societății si cesionarea de către asociatul D.I.N. a 2 parți sociale, reprezentând 10% din capitalul social deținut de către asociat (in total 10% din capitalul social), către D.N., care devine asociat al societății.
Reclamanta solicită să se constate că prin hotărârea de cesiune a părților sociale aparținând SC N.C.P. SRL, aceasta, in calitate de creditor bugetar, a suferit un prejudiciu constând in obligațiile fiscale restante datorate de debitoare bugetului general consolidat al statului si, pe cale de consecința, solicită să se dispună obligarea asociatului la repararea prejudiciului astfel cauzat.
Reclamanta menționează că din verificările efectuate rezulta că SC N.C.P. SRL figurează înregistrata in evidentele acesteia cu debite restante in cuantum total de 3255 lei reprezentând obligații fiscale datorate bugetului general consolidat al statului conform fisei de evidente sintetica evaluata la data de 14.05.2015.
Obligațiile fiscale restante menționate anterior sunt conform declarațiilor fiscale depuse de societate la organul fiscal, iar aceste debite sunt purtătoare de dobânzi si penalități de întârziere pana la data stingerii sumelor datorate inclusiv, calculate in conformitate cu dispozițiile Capitolului III din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
Astfel, reclamanta deține asupra societății in cauza o creanța certa, lichida si exigibila, iar de existenta acestor debite societatea are cunoștința, deoarece acestea sunt rezultatul propriilor declarații pe care debitoarea le raportează lunar, in condițiile legii. Potrivit dispozițiilor Codului de procedura fiscala, declarațiile privind obligațiile de plata la bugetul general consolidat prin care societatea își evidențiază sumele pe care le datorează, întocmite de contribuabil pe propria răspundere si înregistrate la organul fiscal, constituie titlu de creanța ce devine titlu executoriu la momentul expirării termenului de plata.
Scopul O.U.G. nr. 54/2010 ii reprezintă diminuarea efectelor fenomenului de evaziune fiscala, iar combaterea faptelor de aceasta natura este conceputa prin acțiuni atât preventive, cat si de sancționare, prin care se urmărește protecția realizării conforme a întregului buget consolidat al statului avându-se primordial in vedere destinația acestor sume si faptul ca beneficiarul lor este întreaga societate, fiind vorba de un interes public
Or, in condițiile in care societatea nu si-a achitat debitele restante, instituția, in calitate de creditor bugetar, a suferit un prejudiciu constând in obligațiile datorate bugetului general consolidat al statului, astfel încât se apreciază că, in mod nelegal, asociații acesteia au decis cesionarea către un terț a părților sociale.
Conform dispozițiilor legii societăților comerciale, părțile sociale conferă calitatea de asociat cu toate drepturile si obligațiile aferente, astfel încât transmiterea lor implica si transmiterea calității de asociat, ceea ce presupune ca cedentul dintr-un astfel de contract de cesiune sa-si respecte obligațiile atât fata de societate, cat si fata de terți, in caz contrar putând fi aduse atingeri caracterului intuitu personae al societății cu răspundere limitata.
Datorita acestui caracter intuitu personae al societății cu răspundere limitata, transferabilitatea pârtilor sociale nu este o operațiune libera, părțile sociale reprezentând, de fapt, titluri de participare la capitalul unei societăți construite pe principiul încrederii intre asociați atât cu privire la constituirea societății, cat si cu privire la modificarea premiselor inițiale ale unei astfel de societăți de persoane. In aceste condiții, înstrăinarea către un terț a pârtilor sociale nu poate avea loc in condițiile in care societatea comerciala înregistrează obligații restante, motiv pentru care va solicitam sa dispuneți obligarea acesteia la repararea prejudiciului cauzat creditorilor săi, in speța bugetul general consolidat al statului.
Față de motivele de fapt si temeiurile in drept invocate se solicită să se constate că prin hotărârea de cesiune a părților sociale aparținând SC N. C. P. SRL reclamanta, in calitate de creditor bugetar, a suferit un prejudiciu si, pe cale de consecința, să dispună obligarea SC N.C.P. SRL si a asociaților cedenți D.D.I. si D.I.N. la repararea prejudiciului astfel creat.
In drept: dispozițiile Legii nr. 31/1990 coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 92/2003.
În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri:
Pârâții nu au depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 5101/24.09.2015 cererea a fost respinsă a ca nefondată.
A reținut Tribunalul, în esență, că opoziția este neîntemeiată, asociații rămânând în continuare în societate, iar art. 202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990 solicită efectuarea dovezii prejudiciului, condiție neîndeplinită în speță. Mai mult reclamantul are la îndemâna mijloacele legale prevăzute de Codul de procedură fiscală și Legea nr. 85/2014.
Împotriva acestei soluții a formulat cale de atac reclamanta solicitând admiterea apelului și a opoziției formulate și să fie obligată societatea în solidar cu asociații la repararea prejudiciului
Se arată în esență că la data formulării opoziției societatea figura cu datorii de 3255 lei, creanța fiind certă lichidă și exigibilă, din înscrisurile depuse la dosar rezultând existența obligațiilor neachitate, necontestate de către intimați. Tribunalul a încălcat dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990, scopul legii fiind tocmai diminuarea efectelor fenomenului de evaziune fiscală. Neachitarea debitelor restante a dus la suferirea unui prejudiciu de către apelant, cedentul trebuie să își respecte obligațiile atât față de societate cat si fata de terți. Prin hotărârea este pusă în imposibilitatea urmării recuperării creanțelor fiind creată și legătura de cauzalitate între faptă asociaților cedenți (comiterea unor fapte ce țin de un comportament fiscal incorect) și prejudiciu. În drept: art. 61, 62 , 231 din legea nr. 31/1990, OG nr. 92/2003
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Analizând cererea de apel Curtea reține:
Potrivit art.202 alin.23 din Legea nr.31/1990, opoziția la hotărârea asociaților de transmitere a părților sociale poate fi formulată de către creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin această hotărâre. În analiza motivelor de apel se observă pentru început că apelantul nu indică în mod concret de ce sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea opoziției, criticând în termeni generali hotărârea Tribunalului. În mod corect prima instanța a apreciat ca nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 202 coroborat cu art. 62 din Legea nr. 31/1990, opoziția reprezentând în esență o acțiune în răspundere civil delictuală, pentru admiterea căreia trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege: fapta ilicită, vinovăție, prejudiciu și legătura de cauzalitate. Apelanta nu a dovedit nici în fața Tribunalul și nici a Curții îndeplinirea acestor condiții, pornind chiar de la afirmația privind ilicitatea cesiunii, operațiune de altfel permisă de lege. Posibilitatea de formulare a opoziției, text de lege introdus pentru a se da creditorilor sociali posibilitatea protejării intereselor lor, nu înseamnă că aceștia nu au obligația probării faptului ilicit pe care îl pretind și a intenției frauduloase în legătură cu pretinsul prejudiciu. Simpla cesiune fără dovedirea ilicității sale, în condițiile existenței unei datorii bugetare, nu transformă operațiunea permisă de lege într-una imorală sau ilegală. De altfel legea nu exclude de la transferul părților sociale societățile cu datorii ci doar permite creditorilor să poată cere acoperirea unui prejudiciu pentru acțiunile frauduloase.
Apelanta are posibilitatea de a se îndrepta împotriva societății si a de a uza de căile de executare specifice pentru plata debitului, așa cum a reținut în mod corect Tribunalul.
Prin urmare, Curtea constatând că tribunalul a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, și cu observarea prevederilor art.480 alin.1 N.C.pr.civ., a respins apelul, ca nefondat.
| ← Investirea cu formulă executorie a sentinţei arbitrale. apel. | Pretenţii. conflict de competenţă. competenţa de... → |
|---|
