Arestare preventivă. Infracţiuni pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii. Schimbare temeiuri care au stat la baza luării măsurii obligării de a nu părăsi localitatea.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Hotărâre nr. - din data de 23.09.2013
Întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, nu poate fi dispusă măsura arestării deoarece, conform art. 136 al. 6 C.pr.pen., măsura arestării nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.
Ținând cont că în prezent inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni mult mai gravă decât cea de lovire, respectiv de tentativă de omor, în mod evident că s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Incheiere din 23.09.2013 a Curții de Apel Galați
Prin încheierea de ședință din 18.09.2013 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr. 6705/121/2013 s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și, în baza art. 149 ind. 1 al. 10 și 11 C.p.p., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului U.D., cercetat pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și a liniștii publice, port, fără drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața și integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, respectiv tentativă la omor calificat, infracțiuni prevăzute de disp. art. 321 al. 1 C.p., art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 republicată, respectiv art. 20 C.p. raportat la art. 174 al. 1 C.p., art. 175 al. 1 lit. i C.p., cu aplicarea art. 33 lit. a C.p., pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă.
În motivarea încheierii s-a arătat că Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a înaintat instanței dosarul de urmărire penală însoțit de referatul cu propunere de luare a măsurii de arest preventiv față de inculpatul U.D. pentru săvârșirea, în concurs real a infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și a liniștii publice (art.321 al.1 C.p.), port, fără drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului (art.2 al.1 pct.1 din Legea 61/1991), respectiv tentativă la infracțiunea de omor calificat (art.20 C.p. raportat la art.174 al.1-art.175 al.1 lit.i C.p.), toate cu referire la art.33 lit.a C.p.
Ca temei al sesizării s-a invocat faptul că inculpatul mai sus menționat a săvârșit două infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere modalitatea de comitere a infracțiunilor.
S-a reținut în fapt că la B.E.J. P.Ș. a fost deschisă o procedură de executare silită îndreptată împotriva S.C. D. & I. S.R.L., administrată de către inculpatul U.D., procedură deschisă de către creditoarea VB L.R. IFN S.A.
În cadrul acestei proceduri, la data de 19.08.2013, în jurul orelor 1030, inculpatul s-a prezentat la sediul B.E.J. unde a discutat cu executorul judecătoresc P.Ș., în biroul respectiv fiind prezentă și partea vătămată C.C.G., reprezentant al S.C. M.S. S.R.L. Menționăm că partea vătămată era în relații de colaborare cu societatea creditoare, acesta fiind motivul pentru care participa la procedura de executare silită.
La acel moment în birou se mai aflau martorii P.V., R.C.O. și numitul D.D.
În cadrul discuțiilor care s-au purtat pe un ton normal, chiar amical, inculpatul s-a interesat de plata sumei de bani datorată. În urma discuțiilor, inculpatul a părăsit sediul executorului judecătoresc și s-a întors după un interval de circa 15 minute, reluând discuția, de această tonul discuției fiind mai "aprins";, conform declarației părții vătămate. De această dată inculpatul s-a interesat inclusiv de condițiile în care ar fi putut să nu plătească acea sumă de bani.
Din nou inculpatul a părăsit sediul biroului și a revenit după circa 15-20 de minute, de această dată fiind înarmat cu un cuțit, pe care conform declarației sale, l-a luat din autoturismul său. Fără alte discuții, inculpatul a aplicat părții vătămate C.C.G. o lovitură în zona umărului drept, în urma căreia partea vătămată a căzut de pe scaunul pe care se afla. În urma acestui fapt, martorul P.V. a împins cu piciorul biroul la care se afla, în direcția inculpatului, sărind pur și simplu tăblia biroului.
Apoi inculpatul s-a îndreptat spre martorul R.C.O. și spre executorul judecătoresc P.Ș., cu intenția de a-l lovi pe acesta din urmă.
În continuare, martorul P.V. a luat un scaun cu care l-a împins spre ieșire pe inculpat, determinându-l să plece. Concomitent, partea vătămată a luat la rândul ei un scaun pe care l-a aruncat în direcția inculpatului, în felul acesta spărgându-se geamul de la ușa de acces.
În urma acestor manevre, inculpatul a părăsit în fugă biroul, având asupra sa cuțitul, pe care ulterior l-a abandonat între blocurile din zonă. În aceeași zi, inculpatul U.D. s-a predat lucrătorilor de poliție din cadrul I.P.J. G.
Partea vătămată C.C.G. a fost apoi internată la Spitalul Județean G și supusă ulterior unei intervenții chirurgicale.
În urma examinării medico-legale s-a stabilit că partea vătămată C.C.G. a prezentat o plagă înțepat-tăiată umăr drept anterior, cu secțiune parțială tendon mușchi mare pectoral drept, penetrantă în torace, cu hemotorax drept, ce a pus în primejdie viața acesteia.
Evaluând temeiurile care stau la baza propunerii de arestare preventivă în prezenta cauză instanța a apreciat ca fiind întrunite condițiile generale prevăzute de disp. art. 143 C.p.p. corelativ cu art. 148 lit.f C.p.p.
S-a reținut că materialul probator administrat cauzei până la acest moment al urmăririi penale relevă probe/indicii temeinice în sensul săvârșirii faptelor penale în discuție, avându-se în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate C.C.G. coroborate cu mențiunile raportului de constatare medico-legală nr.466/A1-D/19.08.2013 întocmit de Serviciul Clinic de Medicină Legală G, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, procesul verbal de ridicare a cuțitului-corp delict, declarațiile martorilor direcți P.Ș. și R.C.O., ale martorilor P.M., P.L., C.I., O.A. și G.A.A. - toate acestea coroborate cu declarațiile inculpatului de asumare a situației faptice reținute în sarcina sa.
Totodată pentru două dintre infracțiunile obiect al sesizării (tentativa la omor calificat și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și a liniștii publice) legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar acțiunea penală a fost pusă în mișcare în privința inculpatului U.D. la data de 9.09.2013.
S-a arătat că pericolul concret pentru ordinea publică este prefigurat, în opinia instanței, atât de natura și gravitatea deosebită a faptelor, fapte tinzând să lezeze cea mai importantă valoare socială dar și de consecințele acestora, de impactul negativ în rândul colectivității pe care-l produc astfel de manifestări.
S-a mai avut în vedere proliferarea fără precedent pe care au cunoscut-o în ultimul timp acest gen de infracțiuni, iar în acest context, manifestarea de clemență din partea instanței de judecată ar echivala cu întreținerea climatului infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în astfel de practici deosebit de periculoase;
S-a menționat că împrejurările relative comportamentului procesual al inculpatului ori elementele care circumstanțiază persoana acestuia nu pot fi avute în vedere la acest moment procesual, gravitatea activității infracționale și reacția comunității la săvârșirea acesteia putând suscita o tulburare socială de natură a justifica o detenție provizorie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul U.D. arătând că, la momentul la care s-a făcut propunerea de arestare preventivă, era încă în vigoare măsura obligării de a nu părăsi localitatea și că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice arestarea, cu excepția schimbării încadrării juridice, care nu poate să determine luarea măsurii arestării preventive. A mai arătat că a recunoscut și regretat fapta comisă, că nu a zădărnicit urmărirea penală, că nu are antecedente penale, că are în întreținere 2 minori, solicitând respingerea propunerii de arestare.
Recursul declarat de inculpatul U.D. a fost apreciat ca fiind fondat în parte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.3856 al.3 C.pr.pen., Curtea a constatat că hotărârea primei instanțe este nelegală cu privire la reținerea ca temei al arestării, în dispozitivul încheierii și în cuprinsul mandatului de arestare, și a infracțiunii de port, fără drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața și integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, republicată.
Întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune, este închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, nu poate fi dispusă măsura arestării deoarece, conform art.136 al.6 C.pr.pen., măsura arestării nu poate fi dispusă în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede alternativ pedeapsa amenzii.
Cu privire la celelalte două infracțiuni, de tulburare a liniștii publice și tentativă de omor, pentru care este cercetat inculpatul, în mod corect a constatat instanța de fond că în cauză existență probe și indicii temeinice, respectiv: declarațiile părții vătămate C.C.G., raportul de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, procesul verbal de ridicare a cuțitului-corp delict, declarațiile martorilor P.Ș., R.C.O., P.M., P.L., C.I., O.A. și G.A.A., declarațiile inculpatului, din care rezultă presupunerea că la data de 19.08.2013 inculpatul U.D. a pătruns înarmat cu un cuțit în sediul Biroului executorului judecătoresc P.Ș. unde s-a manifestat violent și a aplicat părții vătămate C.C.G. o lovitură în zona umărului drept, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viața.
În drept, faptele pe care se presupune că le-ar fi comis inculpatul constituie infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și a liniștii publice, prev. de art.321 al.1 C.p., și tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 C.p. raportat la art.174 al.1-art.175 al.1 lit.i C.p., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Ținând cont de modul și împrejurările concrete de comitere a acestor fapte, gradul ridicat de pericol social al acestora, starea de insecuritate socială care s-ar crea în rândul comunității dacă persoanele acuzate de comiterea unor asemenea fapte cu un grad ridicat de pericol social ar fi în libertate, Curtea a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, fiind astfel îndeplinită și condiția prevăzută de teza II a art.148 lit.f C.pr.pen..
Susținerea inculpatului cum că nu au intervenit temeiuri noi care să justifice arestarea nu au putut fi primite întrucât, inițial, acesta a fost cercetat pentru comiterea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și a liniștii publice, prev. de art.321 al.1 C.p., de port, fără drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața și integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prevăzută de art. 2 al. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, republicată, și de lovire, prev. de art.180 al.2 C.p., moment în care s-a luat măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Ulterior, după primirea raportului de constatare medico-legală, care a constatat că leziunile cauzate părții vătămate au pus în primejdie viața părții vătămate, ținând cont și de împrejurările în care s-au comis faptele, zona vitală lezată (zona toracică) și obiectul folosit, apt de a produce moartea (cuțit), s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de lovire, prev. de art.180 al.2 C.p. în infracțiunea de tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 C.p. raportat la art.174 al.1-art.175 al.1 lit.i C.p..
Având în vedere că în prezent inculpatul este cercetat pentru comiterea unei infracțiuni mult mai gravă decât cea de lovire, respectiv de tentativă de omor, în mod evident că s-au schimbat temeiurile care au fost avute în vedere inițial la luarea măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Măsura arestării preventive este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, iar o altă măsură preventivă, cu toate restricțiile dintre cele prevăzute de art.145 sau 1451 Cod procedură penală, nu ar corespunde pericolului concret pentru ordinea publică.
Circumstanțele personale ale inculpatului nu vin să înlăture pericolul pentru ordinea publică pe care îl prezintă acesta dacă ar fi lăsat în libertate, aceste aspecte neputând fi privite disociat față de împrejurările în care s-au comis faptele și gravitatea acestora.
Curtea europeană a drepturilor omului (în Cauza Letellier c. Franței) a recunoscut posibilitatea ca, atunci când anumite infracțiuni, prin gravitatea lor sau prin efectul pe care îl au asupra opiniei publice, pot crea în cadrul societății o reacție de nesiguranță, de revoltă, să se poată dispune privarea de libertate a autorului, cel puțin pentru o perioadă de timp.
Față de cele arătate, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d C.pr.pen., s-a admis recursul declarat de inculpatul U.D. și s-a casat în parte încheierea recurată.
În rejudecare s-au înlăturat din încheierea recurată precum și din mandatul de arestare preventivă nr. …/U/18.09.2013 dispozițiile referitoare la infracțiunea de port, fără drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața și integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată.
S-au menținut celelalte dispoziții ale încheierii recurate.
| ← Interpretarea greşită a dispoziţiilor legale, caz de... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Aplicabilitatea... → |
|---|
