Exercitarea în comun a autorităţii părinteşti
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 452 din data de 18.09.2013
Potrivit art. 397 Cod civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art. 398 alin. 1 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată num ai de către unul dintre părinți.
Deși tatăl nu pare prea preocupat de soarta copilului său pe care îl vizitează foarte rar, iar în fața instanței de fond a fost de acord cu exercitarea autorității exclusive a mamei, schimbarea în bine a atitudinii tatălui în recurs arată intenția acestuia de a se implica pe viitor în educația băiatului.
Decizia civilă nr. 452/R din 18.09.2013 a Curții de Apel Galați
Prin sentința civilă nr. 31 din 7 ianuarie 2013 pronunțată de Judecătoria Brăila în dosarul nr. 1512/196/2012 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta L.A.I., în contradictoriu cu pârâtul L.A. și în consecință, a declarat desfăcută căsătoria înregistrată în Registrul stării civile al CLB sub nr. … din 17.05.2008, din culpa pârâtului; a dispus ca reclamanta să revină la numele deținut anterior căsătoriei, acela de "P";; a dispus ca autoritatea părintească asupra minorului L.S.C. născut la data de 8.08.2008 să se exercite împreună și în mod egal de ambii părinții; a stabilit locuința minorului L.S.C. la domiciliul reclamantei din B, str. S., jud. B; a obligat pârâtul la plata unei pensii de întreținere în cuantum de 88 lei lunar în favoarea minorului L.S.C., cu începere din data de 30.01.2012 și până la majoratul minorului, a constatat că a încetat regimul matrimonial la data de 30.01.2012 și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 839,3 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia 66/20.03.2013 a Tribunalului Brăila s-a admis apelul, a fost schimbată în parte sentința civilă, numai sub aspectul exercitării autorității părintești exclusive de către mamă.
Pentru a decide astfel instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 398 din Noul Cod Civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Din probele administrate la instanța de fond rezultă că pârâtul nu s-a interesat de minor, nu contribuie financiar și nu îl vizitează.
Din referatul de anchetă socială efectuat în cauză rezultă că pârâtul este de acord ca autoritatea părintească privind pe minorul L.S.C. să fie exercitată de către reclamantă.
Având în vedere interesul superior al minorului cât și acordul pârâtului cu privire la exercitarea autorității părintești de către reclamantă, urmează ca instanța de apel să dispună în consecință.
În sprijinul motivului de apel invocat se poate reține și faptul că este mai ușor pentru reclamantă să ia decizii cu privire la modul de creștere și educare a copilului în absența pârâtului, care nu se preocupă de situația copilului și nu menține legătura cu acesta.
Prin decizia civilă nr. 452/R din 18.09.2013 a Curții de Apel Galați s-a admis recursul și s-a modificat decizia, în sensul respingerii ca nefondat a apelului.
Pentru a decide astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 397 Cod civil, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel, iar potrivit art. 398 alin. 1 Cod civil, dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți.
Prin urmare, fiind în interesul superior al copilului ca acesta să primească îngrijire și ghidare din partea ambilor părinți, legiuitorul a stabilit prezumția de autoritate părintească comună care poate fi răsturnată doar printr-o argumentație extrem de serioasă.
Exercițiul autorității părintești după divorț constă în consultarea părinților la luarea deciziilor importante pentru copil (de exemplu, alegerea școlii la care copilul va studia, a medicului de familie, a cursurilor extrașcolare), în timp ce cu privire la actele curente va decide părintele la care locuiește efectiv.
Codul civil nu reglementează foarte clar situațiile în care judecătorul poate dispune exercitarea autorității părintești de un singur părinte. Dificultatea rezidă în aprecierea "motivelor întemeiate";, altele decât cele menționate de articolul 507 NCC. În practică au fost considerate astfel de motive consumul de alcool, de droguri, violențele exercitate de către unul dintre părinți sau stabilirea unuia dintre părinți în străinătate.
Or, în speță, nu s-a făcut dovada existenței unor împrejurări deosebite care să justifice retragerea autorității părintești a recurentului asupra copilului său. Astfel, deși tatăl nu pare foarte preocupat de soarta copilului său pe care îl vizitează foarte rar, iar la fond a fost de acord cu exercitarea autorității exclusive a mamei, Curtea consideră că schimbarea în bine a atitudinii tatălui în recurs arată intenția acestuia de a se implica pe viitor în educația băiatului. Or, imaginea tatălui este extrem de importantă în evoluția băieților, iar dispariția ei totală poate influența iremediabil dezvoltarea psihică a lui S.C. și-i poate crea mai târziu percepția că a fost abandonat. Prin urmare, interesul superior la copilului reclamă instituirea autorității comune.
În același timp, recunoașterea autorității comune nu înseamnă pentru tată numai dreptul de a fi consultat în luarea deciziilor importante, ci și obligația de a se implica mai mult în creșterea copilului, de a plăti la timp pensia de întreținere și de a-și vizita periodic copilul și de a se interesa de soarta lui.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Aplicabilitatea... | „Motivele întemeiate” în sensul art. 507 din Noul Cod... → |
|---|
