Art. 281^2 alin. 1 C. pr. civ. Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt de cerere al acţiunii. Cale de atac. Soluţie
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 2812;
în speţă, reclamanta a uzat de instituţia „completării hotărârii", demers motivat de nepronunţarea primei instanţe asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere până la achitarea integrală a debitului şi finalizat prin pronunţarea sentinţei civile nr. 1508 din 16 noiembrie 2005 a Tribunalului Botoşani -Secţia civilă, care a completat sentinţa, în sensul obligării pârâtului O.G. la plata către reclamantă a sumei de 1.920.195.785 lei vechi pretenţii băneşti, în loc de 1.431.459.707 lei, menţinând celelalte dispoziţii ca fiind corecte.
Deşi deficitară la rândul său, în sensul că prin dispozitivul sentinţei de completare, instanţa nu s-a pronunţat şi cu privire la cererea de acordare a penalităţilor de întârziere până la achitarea integrală a debitului, aceasta a rămas definitivă, prin decizia nr. 60 din 6 aprilie 2006 a Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă, şi irevocabilă, prin decizia nr. 9724 din 27 noiembrie 2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în ale căror considerente s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, împrejurarea că şi hotărârile pronunţate în judecarea cererilor de completare sunt susceptibile, la rândul lor, de completare, în cazul omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt din cererea de completare, textul art. 2812 C. pr. civ. nefăcând vreo distincţie în acest sens.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 22 din 25 februarie 2009)
Reclamanta A.D.S a învestit instanţa cu o cerere de obligare a pârâtului O G. la plata sumei de 1.431.459.707 lei reprezentând: 1.193 492.209 lei redevenţă neachitată, 2.036.570 lei cheltuieli pentru condiţionarea grâului, 65.126.219 lei TVA şi 320.494.570 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 14 februarie 2003, în baza contractului de concesiune nr. 81 din 8 ianuarie 2001, şi să se constate rezilierea contractului de concesiune, conform pactului comisoriu de gradul III prevăzut în contract.
Prin sentinţa civilă nr. 837 din 4 mai 2005, Tribunalul Botoşani - Secţia civilă a admis acţiunea, obligând pârâtul O G. să plătească reclamantei suma de 1.431.459.707 lei pretenţii băneşti derivând din nerespectarea contractului de concesiune teren nr. 81 din 8 ianuarie 2001, a constatat reziliat contractul sus menţionat şi a respins cererea de chemare în garanţie în calitate de pârât făcută de O G. pentru SC A. SA Havârna, judeţul Botoşani, prin lichidator SC A.S. SRL Dorohoi, judeţul Botoşani.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, reclamanta a formulat apel, precum şi cerere de completare a hotărârii (filele 3-4 dosar apel), întemeiată pe dispoziţiile art. 2812 C. pr. civ., în motivarea căreia a arătat că, deşi prin acţiune a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 1.920.195.765 lei, din care 576.990.910 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 10 decembrie 2003, precum şi în continuare până la data stingerii debitului, prima instanţă a omis să se pronunţe asupra cererii de majorare a debitului şi de obligare a pârâtului la plata penalităţilor până la achitarea integrală a acestuia.
Faţă de această împrejurare, prin încheierea de şedinţă din data de 4 octombrie
2005, instanţa de apel a dispus trimiterea dosarului Tribunalului Botoşani spre competentă soluţionare a cererii de completare a sentinţei civile nr. 837 din 4 mai 2005 şi suspendarea judecării apelului declarat împotriva aceleiaşi sentinţe până la soluţionarea celei dintâi.
Ca urmare, hotărârea a fost completată în temeiul dispoziţiilor art 2812 C. pr. civ., prin sentinţa civilă nr. 1508 din 16 noiembrie 2005 a aceleiaşi instanţe, în sensul că atât în considerente, cât şi în dispozitivul sentinţei sus menţionate s-a inserat următoarea dispoziţie: „obligă pe pârâtul O G. să plătească reclamantei A.D.S. suma de 1.920.195.7858 lei vechi pretenţii băneşti în loc de 1.431.459.707 lei, cum greşit s-a trecut", menţinându-se totodată celelalte dispoziţii ale sentinţei ca fiind corecte.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, în motivarea căruia a arătat că, deşi prima instanţă a procedat la completarea sentinţei pronunţate iniţial, aceasta este deficitară, în sensul că cererea de acordare a penalităţilor de întârziere în continuare, până la data stingerii debitului, a rămas nesoluţionată.
Prin decizia civilă nr. 60 din 6 aprilie 2006, Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti, menţinând dispoziţia de suspendare, în temeiul prevederilor art. 244 pct. 1 C. pr. civ., a judecării apelului formulat împotriva sentinţei civile nr. 837 din 4 mai 2005 a Tribunalului Botoşani.
Soluţia a fost menţinută de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti care, prin decizia nr. 9724 din 27 noiembrie 2006, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta A.D.S. Bucureşti împotriva sus-menţionatei decizii, cu aceeaşi motivare.
Dosarul a fost trimis Curţii de Apel Suceava, fiind reînregistrat sub nr. 6911/39/2005, cu repunerea pe rol din oficiu în vederea soluţionării pe fond a apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 837 din 4 mai 2005 a Tribunalului Botoşani - Secţia civilă.
în dezvoltarea motivelor de apel, comunicate prin fax la dosarul cauzei (filele 57-59), reclamanta a arătat, în esenţă, că prima instanţă a omis să analizeze şi să se pronunţe asupra cuantumului integral ai penalităţilor de întârziere calculate de la data de 10 decembrie 2003 în continuare, până la achitarea integrală a debitului, lăsând practic nesoluţionat acest capăt de cerere.
Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei atacate prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi a motivelor de apel invocate, Curtea apreciază că apelul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Este cunoscut faptul că procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii părţilor asupra cadrului juridic al acţiunii. Astfel, potrivit art. 129 alin. final C. pr. civ., instanţa este ţinută de limitele învestirii sale, determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecăţii. Altfel spus, instanţa nu poate depăşi limitele investirii sale, dar, totodată, aceasta este obligată să soluţioneze toate capetele de cerere cu judecata cărora a fost învestită, respectiv faţă de toate părţile implicate în conflictul judiciar.
Neîndeplinirea de către instanţa de judecată a acestei obligaţii legale nu este sancţionată cu nulitatea absolută a hotărârii astfel pronunţate, fiind rezolvată procedural de legiuitor prin punerea la dispoziţia părţilor a prevederilor art. 2812 alin. 1 C. pr. civ., potrivit cărora, „ dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri [. .. ]", precum şi a celor ale art. 322 pct. 2 C. pr. civ., care reglementează cazul de revizuire întemeiat pe „minus petita”.
Astfel, instituţia „completării hotărârii” este o transpunere şi o consecinţă a caracterului devolutiv al apelului, exclusiv sub aspectele cercetate de instanţa de judecată prin hotărârea pronunţată, în aplicarea şi respectarea principiilor contradictorialităţii şi al respectării dreptului la apărare, neputând constitui, prin urmare, obiect de analiză pentru instanţa de apel cererile asupra cărora prima instanţă a omis să se pronunţe. în caz contrar, partea interesată ar fi prejudiciată prin privarea de o cale de atac, ceea ce este ilegal şi, prin urmare, inadmisibil.
în speţă, reclamanta a uzat de instituţia „completării hotărârii”, demers motivat de nepronunţarea primei instanţe asupra capătului de cerere privind obligarea pârâtului la plata penalităţilor de întârziere până la achitarea integrală a debitului şi finalizat prin pronunţarea sentinţei civile nr. 1508 din 16 noiembrie 2005 a Tribunalului Botoşani -Secţia civilă, care a completat sentinţa, în sensul obligării pârâtului O.G. la plata către reclamantă a sumei de 1.920.195.785 lei vechi pretenţii băneşti, în loc de 1.431.459.707 lei, menţinând celelalte dispoziţii ca fiind corecte.
Deşi deficitară la rândul său, în sensul că prin dispozitivul sentinţei de completare instanţa nu s-a pronunţat şi cu privire la cererea de acordare a penalităţilor de întârziere până la achitarea integrală a debitului, aceasta a rămas definitivă, prin decizia nr. 60 din 6 aprilie 2006 a Curţii de Apel Suceava - Secţia civilă, şi irevocabilă, prin decizia nr. 9724 din 27 noiembrie 2006 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în ale căror considerente s-a statuat, cu autoritate de lucru judecat, că şi hotărârile pronunţate în judecarea cererilor de completare sunt susceptibile, la rândul lor, de completare, în cazul omisiunii instanţei de a se pronunţa asupra unui capăt din cererea de completare, textul art. 2812 C. pr. civ. nefăcând vreo distincţie în acest sens.
Cum, pe de o parte, reclamanta nu s-a conformat interpretării dată de instanţe prevederilor art. 2812 C. pr. civ., aplicabile în speţă, iar pe de altă parte, în prezenta fază procesuală aceeaşi reclamantă a înţeles să aducă sentinţei civile nr. 837 din 4 mai 2005 a Tribunalului Botoşani - Secţia civilă, aceleaşi critici care, fiind tranşate deja irevocabil, nu mai pot constitui obiect de analiză în acest cadru procesual, soluţionarea apelului fiind, mai mult, suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. pr. civ., până la soluţionarea irevocabilă a cererii de completare, apreciată ca o chestiune prejudicială prin raportare la temeiurile de fapt invocate, Curtea, constatând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, faţă de motivele de apel invocate, văzând că nu sunt date motive de nulitate, în temeiul art. 296 C. pr. civ., va respinge apelul ca nefondat.
| ← Acţiune în constatarea nulităţii actului fals promovată de... | Art. 282^1 C. pr. civ. Valoarea obiectului pricinii, în raport... → |
|---|
