Restituire imobile. Principiul restituirii în natură
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001;
- Convenţia europeană a drepturilor omului;
- Cod procedură civilă: art. 274.
în aplicarea prevederilor Legii nr. 10/2001 principiul de bază este restituirea pe cât posibil a imobilelor în natură către foştii proprietari, acest principiu fiind în concordanţă cu prevederile art. 1 din C.E.D.O. Restituirea în natură vizează şi terenurile fără construcţii afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate dacă nu a început construcţia acestora ori lucrările aprobate au fost abandonate.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 150 din 18 decembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1.857 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Botoşani a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii I I.M. şi S.A.V., continuată de moştenitorii S.F., S.R. şi S.E., şi, în consecinţă, a anulat dispoziţia nr. 4962 din 14 iunie 2007 emisă de Primăria Municipiului Botoşani şi a obligat pârâţii să restituie în natură reclamanţilor suprafaţa de 478,125 mp teren, individualizată în schiţa anexă la suplimentul de
expertiză de la fila 299 dosar, cât şi suprafaţa de 597 mp teren, individualizată în aceeaşi schiţă, precum şi în cea de la fila 79 dosar.
A fost obligată Primăria Municipiului Botoşani să emită o nouă dispoziţie, prin care să propună acordarea de despăgubiri reclamanţilor pentru restul suprafeţei de 2.424,875 mp teren, situată în Botoşani, str. Marchian nr. 8, şi au fost obligaţi pârâţii la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin cartea de judecată civilă nr. 330 din 1 decembrie 1951 a Judecătoriei Populare Mixte Botoşani a fost preluat din proprietatea numitului S.V. imobilul situat în Botoşani, str. Marchian nr. 8.
Potrivit fişei din data de 27 septembrie 1946, suprafaţa totală a terenului proprietatea defunctului S.V. era de 3.500 mp.
La data de 12 februarie 2002 reclamanţii I M. şi S A. au trimis Prefecturii Botoşani notificarea nr. 223, prin care au solicitat despăgubiri pentru imobilele preluate de la autorul lor, S.V., situate în Botoşani, str. Marchian nr. 8. Notificarea a fost înaintată Primăriei Botoşani la data de 26 ianuarie 2006, după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 274/2005.
Prin dispoziţia nr. 1055/2006, Primăria Botoşani a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele demolate.
Prin dispoziţia nr. 4962 din 14 iunie 2007, Primăria Botoşani a respins solicitarea reclamanţilor de restituire în natură a terenului, motivat de faptul că acesta este ocupat de investiţii noi.
A reţinut prima instanţă că, potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii au dobândit calitatea de persoane îndreptăţite la restituire, ca moştenitori ai defunctului S.D., fiul defunctului S.V., şi că această calitate au preluat-o la rândul lor numiţii S.F., S.R. şi S.E., copii defunctului S.A., decedat la data de 1 martie 2008.
Suprafaţa de 3.500 mp teren a fost identificată prin intermediul expertizei întocmită în cauză ca fiind situată pe str. Victoriei din Municipiul Botoşani, în spatele blocurilor de pe Pietonalul Transilvaniei.
în urma analizării probei menţionate şi a schiţelor anexe acesteia (filele 79 şi 299), precum şi a celorlalte înscrisuri depuse la dosar, prima instanţă a conchis că terenul liber de construcţii şi neafectat de lucrări funcţionale de utilitate publică este cel de 478,125 mp, delimitat prin punctele 23a, 23b, B şi 3, din schiţa de la fila 299 dosar, aflat la o distanţă de 6 m de imobilele construite pe str. Victoriei şi Calea Naţională.
Chiar dacă pentru această suprafaţă a fost aprobată construirea unei parcări în cadrul programului de reabilitare a centrului vechi al Municipiului Botoşani, atât timp cât această lucrare nu a început, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, care permit restituirea în natură a terenului.
Cu privire la suprafaţa de 597 mp teren individualizată prin reperele 1, 12, 12a, 13, 14, 15, 16, 17 şi 18 în schiţele de la filele 79 şi 299 dosar, prima instanţă a reţinut că existenţa unui contract de concesiune şi a unei lucrări în construcţie nu poate împiedica restituirea terenului în natură, deoarece, pe de o parte, dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 10/2001 permit restituirea în natură a unui bun ce a făcut obiectul unui contract de concesiune, iar pe de altă parte, pe această suprafaţă nu a fost edificată o construcţie nouă, ci sunt în curs lucrări de construire a unui imobil, pentru care s-a dispus suspendarea executării, conform sentinţei civile nr. 876 din 13 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani.
Cu privire la diferenţa de teren de 2.424,875 mp ce nu poate fi restituit în natură, prima instanţă a dispus obligarea Primăriei Botoşani la emiterea unei dispoziţii de acordare de despăgubiri.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi pârâtul Municipiul Botoşani, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamanţii, în dezvoltarea motivelor de apel, au arătat că terenul revendicat este liber, nefiind afectat de lucrări de interes public, o suprafaţă din acesta fiind concesionată abuziv către SC D. SRL Botoşani pentru construirea unui spaţiu comercial.
Au precizat că terenul pe care îl revendică a fost abandonat în anul 1989, pe el nefiind edificate construcţii, ci existând doar o groapă, iar faptul că a fost concesionat în parte în interesul unei firme private dovedeşte că Primăria Botoşani nu are fonduri pentru edificarea construcţiilor pentru care a fost efectuată exproprierea. De altfel, potrivit art. 21 alin. 5 din actul normativ menţionat, suprafaţa totală de 1.136 mp teren nu putea fi concesionată şi emisă autorizaţie de construire în favoarea concesionarului, deoarece Primăria Botoşani trebuia mai întâi să le rezolve notificarea, în sensul restituirii în natură a terenului în suprafaţă de 3.500 mp teren.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1, art. 7 alin. 1 şi 2, art. 9, art. 21 a. 1 şi 4 din Legea nr. 10/2001, pârâtul Municipiul Botoşani, prin primar, era obligat la restituirea în natură a terenului revendicat.
Prin raportul de expertiză întocmit în cauză s-a identificat suprafaţa totală de 1.607,362 mp teren ca fiind liberă de construcţii, suprafaţa de 597 mp teren ocupată de o lucrare în curs aparţinând SC D. SRL Botoşani, iar suprafaţa de 1.295,648 mp teren ocupată de construcţii finalizate (blocuri). Aşa fiind, au solicitat restituirea în natură a suprafeţei totale de 2.204 mp teren, urmând ca pentru diferenţa de 1.295,648 mp teren pârâţii să le facă ofertă de restituire în natură, raportul de expertiză concluzionând că există teren disponibil chiar în prelungirea celui existent pe vechea locaţie.
Municipiul Botoşani, prin primar, prin memoriul de apel, a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.075,125 mp, fiind de acord cu emiterea unei dispoziţii cu propunere de acordare de despăgubiri în condiţiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru întreaga suprafaţă de 3.500 mp teren.
A arătat că eronat a apreciat prima instanţă că se poate restitui în natură suprafaţa de 597 mp, deoarece acest teren nu este liber în accepţiunea Legii nr. 10/2001, fiind ocupat de construcţii autorizate din anul 1990, potrivit autorizaţiei de construire nr. 40 din 20 decembrie 1990. Aceste construcţii, chiar nefinalizate, fac parte din domeniul privat al municipiului Botoşani, potrivit H G. nr. 1073/2004, lucrările fiind sistate din lipsă de fonduri şi fiind preluate prin protocolul de predare primire a blocului A 10 din municipiul Botoşani, str. Victoriei nr. 6, înregistrat la Primăria Municipiului Botoşani cu nr. 18157 din 23 august 2004. Valoare actualizată a lucrărilor de construcţii-montaj aferente blocului 10 scara B era de 104.000 lei la data de 31 august 2008. în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, se poate dispune restituirea în natură a terenului ocupat de construcţii dacă persoana îndreptăţită achită unităţii deţinătoare o despăgubire reprezentând valoare de piaţă a construcţiei respective, stabilită potrivit standardelor internaţionale de evaluare, aspect pe care prima instanţă l-a omis la pronunţarea hotărârii.
Suprafaţa de 478,125 mp teren face parte din incinta interioară a ansamblului de blocuri de locuinţe aparţinând proiectului privind reabilitarea centrului istoric şi a zonei pietonale a municipiului Botoşani şi este inclusă amenajării a două parcări pentru 204 maşini şi refacerea zonei pietonale.
De asemenea, a criticat cuantumul cheltuielilor de judecată, solicitând, în considerarea dispoziţiilor art. 274 alin. 3 C. pr. civ., reducerea onorariului avocatului reclamanţilor.
Examinând apelurile prin prisma motivelor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea reţine următoarele:
în aplicarea prevederile Legii nr. 10/2001, principiul de bază este restituirea, pe cât este posibil, a imobilelor în natură către foştii proprietari. Acest principiu al legii este în concordanţă şi cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 din C.E.D.O., conform căruia orice persoană are dreptul la respectarea bunurilor sale şi nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
în speţă, în mod just prima instanţă, în raport de exigenţele impuse în materia probaţiunii prin Legea nr. 10/2001, a reţinut că reclamanţii au dovedit faptul că autorul lor, S.V., a fost proprietarul suprafeţei de 3.500 mp teren, de pe raza municipiului Botoşani, str. Marchian nr. 8. De asemenea, corect s-a reţinut că s-a făcut dovada deposedări autorului reclamantului de către stat de imobilele menţionate, precum şi a calităţii reclamanţilor de persoane îndreptăţite la restituire, în sensul dispoziţiilor art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Prin raportul de expertiză întocmit în apel (filele 70-88) a fost identificată suprafaţa de 3.500 mp teren solicitată de reclamanţi (anexa 1 a raportului de expertiză).
Din acest teren, expertul a conchis că poate fi restituită în natură, fiind liberă de construcţii în accepţiunea Legii nr. 10/2001, suprafaţa totală de 1.702 mp, dispusă în două trupuri, respectiv perimetrul cuprins între reperele 1-2-3-4-5-6, în suprafaţă de 887 mp teren, şi perimetrul cuprins între reperele 10-11-12-13-14-15-16-17-18-19-20, în suprafaţă de 815 mp (anexa 2 a raportului de expertiză).
Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. 4, „se restituie în natură inclusiv terenurile fără construcţii, afectate de lucrări de investiţii de interes public aprobate, dacă nu a început construcţia acestora, ori lucrările aprobate au fost abandonate”.
Astfel, în considerarea dispoziţiilor legale menţionate, chiar dacă pentru prima suprafaţă de 887 mp teren a fost aprobată construirea unei parcări în cadrul programului de reabilitare a centrului vechi al municipiului Botoşani, din moment ce această lucrare, conform celor constatate de către prima instanţă cu ocazia cercetării la faţa locului, efectuată la data de 30 mai 2008 (fila 163 dosar), nu a fost demarată, aceasta poate fi restituit[ în natură.
Din suprafaţa totală de 3.500 mp a fost concesionată de Municipiul Botoşani către SC D. SRL Botoşani suprafaţa totală de 1.136 mp teren, conform contractului de concesiune nr. 2879 din 17 septembrie 2004 şi actului adiţional nr. 1 din 25 august 2005 la contractul menţionat.
Din acesta, 851 mp fac parte din suprafaţa solicitată a fi restituită de reclamanţi, iar suprafaţa de 815 mp teren poate fi restituită în natură.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 10/2001, „dacă imobilul restituit prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească face obiectul unui contract de locaţiune, concesiune, locaţie de gestiune sau asociere în participaţiune, noul proprietar se va subroga în drepturile statului sau ale persoanei juridice deţinătoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, dacă aceste contracte au fost încheiate potrivit legii”.
în considerarea acestor dispoziţii legale s-a apreciat că existenţa contractelor de concesiune nu împiedică restituirea terenului menţionat, interesele SC D. SRL Botoşani nefiind afectate prin această măsură.
De altfel, pe acest teren nu există o construcţie nouă, ci sunt în curs lucrări de construire a unui imobil, a căror executare a fost sistată prin sentinţa civilă nr. 876 din 13 septembrie 2007 a Tribunalului Botoşani, irevocabilă. Aşa fiind, corect a apreciat prima instanţă că nu este aplicabilă interdicţia de înstrăinare prevăzută de dispoziţiile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Susţinerile pârâtului apelant privind existenţa pe teren a unor lucrări de amenajare în vederea edificării unui bloc de locuinţe, susţineri formulate pentru prima dată în apel, prin care se tinde la aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, în sensul condiţionării restituirii terenului de obligarea reclamanţilor la achitarea unei despăgubiri reprezentând valoarea de piaţă a construcţiei, nu pot fi reţinute deoarece, în condiţiile în care reclamanţii au contestat aceste aspect, susţinând că la nivelul anului 1989 terenul în litigiu era abandonat, existând doar o groapă pe acesta, pârâtului apelant îi revenea, potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ., sarcina probării afirmaţiilor sale, atât sub aspectul existenţei acestor amenajări, cât şi al stadiului şi valorii acestora, cu atât mai mult cu cât textul de lege menţionat se referă la „construcţii edificate”.
Pentru aceleaşi considerente se apreciază că raportul de evaluare extrajudiciară depus la dosar de către pârâtul apelant nu are relevanţă probatorie în cauză, mai ales în condiţiile în care această lucrare a fost efectuată în vederea stabilirii valorii de piaţă a lucrărilor ce puteau fi recuperate de la beneficiarul terenului, respectiv SC D. SRL Botoşani, şi a avut în vedere măsura în care aceste lucrări îi sunt utile beneficiarului menţionat.
în interpretarea prevederilor legii reparatorii referitoare la sintagma „amenajări de utilitate publică a localităţilor urbane şi rurale", Curtea reţine că suprafaţa totală de 1.702 mp teren, identificată prin raportul de expertiză efectuat în apel, nu se circumscrie caracterizării de „teren afectat unei utilităţi publice”, fiind teren „liber” şi, deci, restituibil în natură.
Critica pârâtului apelant referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată va fi respinsă, reţinându-se că prima instanţă, în considerarea dispoziţiilor art. 274 C. pr. civ., corect a obligat pârâţii, ca părţi căzute în pretenţii, la plata acestora, constând în onorarii expert şi avocat.
Apreciindu-se că suma de 9.500 lei plătită de reclamanţi ca onorariu avocat este adecvată valorii obiectului pricinii şi muncii îndeplinite de avocat la prima instanţă, unde procesul s-a soluţionat după mai multe termene de judecată şi în urma unui probatoriu complex, administrat în prezenţa acestuia, solicitarea pârâtului apelant de reducere a acestui onorariu, potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. 3 C. pr. civ., nu poate fi primită.
| ← Subsol al unui bloc de apartamente aflat în coproprietate... | Expropriere. Modalitatea de stabilire a despăgubirilor → |
|---|
