Acţiune în constatarea nulităţii actului fals promovată de Parchet. Inadmisibilitate
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 45 alin. 1, art. 245 alin. 1 lit. c1);
- Cod penal: art. 290, art. 291.
Prin decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005, pronunţată în recurs în interesul legii de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a statuat că, în cauzele în care acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluţie de netrimitere în judecată dată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 C. pr. civ. în celelalte cazuri, aceeaşi acţiune aparţine părţilor.
în speţă, părţile nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 45 alin. 1 C. pr. civ., respectiv minori, persoane puse sub interdicţie sau dispăruţi, astfel că acţiunea formulată de Parchet în numele persoanelor interesate apare ca fiind inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât acesta nu a solicitat nici măcar citarea persoanelor în cauză.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 148 din 15 mai 2009)
Cu adresa nr. 1000/P/2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a solicitat, în temeiul art. 14 alin. 3, coroborat cu art. 245 lit. c1) C. pr.
pen. şi art. 184 C. pr. civ., anularea actului fals ce a făcut obiectul ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din data de 7 aprilie 2008, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc.
în motivarea cererii s-a arătat că prin ordonanţa sus-menţionată s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei S.L. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 C. pen. şi i s-a aplicat o amendă cu caracter administrativ, de 150 lei.
Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de învinuitul S.G. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 290 şi art. 291 C. pen., pe considerentul că acesta nu a săvârşit faptele respective.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că, la data de 1 septembrie 2004, Comisia Comunală de fond funciar Vama s-a deplasat în teren pentru a identifica cele 3 ha teren cu vegetaţie forestieră ce urmau a-i fi restituite lui S.G., ocazie cu care s-a întocmit un plan de amplasament şi un proces-verbal de bună-vecinătate ce i-au fost înmânate acestuia pentru ca să se prezinte cu ele la persoanele cu care pretindea că se învecinează şi care urmau să le semneze.
Cu aceste acte, S.G. s-a deplasat la domiciliu şi i le-a dat soţiei sale, S.L., care s-a ocupat de acest aspect şi tot ea a predat procesul-verbal de bună-vecinătate cu semnăturile vecinilor comisiei comunale de fond funciar, care le-a înaintat instanţei.
La data de 17 septembrie 2007, numiţii I.C.D., I.V. şi B.D. au depus plângere împotriva soţilor S. pentru că ar fi semnat în fals în procesul-verbal şi apoi au uzat în faţa autorităţilor de acesta.
Ordonanţa a fost înaintată judecătoriei în vederea constatării nulităţii actului fals.
Prin întâmpinările depuse, soţii S. au invocat, în principal, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, în raport de decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi de art. 45 alin. 1 C. pr. civ., iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acţiunii, întrucât faptul nu a fost dovedit.
Prin sentinţa civilă nr. 1628 din 29 octombrie 2008, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a admis sesizarea şi a anulat ca fiind fals procesul-verbal de bună-vecinătate fără număr din data de 1 septembrie 2004, încheiat pe numele lui S.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 45 alin. 1 C. pr. civ. şi art. 245 alin. 1 lit. c1) C. pr. pen., procurorul are calitate procesuală activă în acţiunile privind desfiinţarea totală sau parţială a unor înscrisuri, urmare a unor soluţii de netrimitere în judecată. Pe fondul cauzei, s-a reţinut că vinovăţia pârâţilor a fost stabilită prin ordonanţă.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.L., invocând motive de nete-meinicie şi nelegalitate.
A susţinut că acţiunea este inadmisibilă, în conformitate cu decizia nr. XV a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, privind recursul în interesul legii.
Prin decizia civilă nr. 39 din 29 ianuarie 2009, Tribunalul Suceava a respins apelul ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 245 alin. 1 lit. c1) C. pr. pen., procurorul poate sesiza instanţa civilă competentă cu privire la desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris, dacă prin ordonanţă dispune încetarea urmăririi penale.
împotriva deciziei civile mai sus arătate a formulat recurs, în termen legal, pârâta
S.L.
în motivarea recursului, aceasta a arătat că instanţele au respins în mod greşit excepţia inadmisibilităţii acţiunii, nesocotind decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005 a
înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, obligatorie pentru instanţe. Prin faptul că i se recunoaşte procurorului calitate procesuală activă în litigiile civile ce au un asemenea obiect, i se acordă un drept în plus de a se substitui voinţei părţii care are interes să anuleze înscrisul.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, motive care pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea constată că recursul este fondat.
Prin decizia nr. XV din 21 noiembrie 2005, pronunţată în recurs în interesul legii de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a statuat că, în cauzele în care acţiunea penală s-a stins în faza de urmărire penală, printr-o soluţie de netrimitere în judecată dată de procuror, acesta are calitatea de a exercita în faţa instanţei civile acţiunea pentru desfiinţarea totală sau parţială a unui înscris falsificat, numai în cazurile prevăzute de art. 45 alin. 1 C. pr. civ. în celelalte cazuri, aceeaşi acţiune aparţine părţilor.
în speţă, părţile nu se află în niciuna dintre situaţiile prevăzute de art. 45 alin. 1 C. pr. civ., respectiv minori, persoane puse sub interdicţie sau dispăruţi, astfel că acţiunea formulată de Parchet în numele persoanelor interesate apare ca fiind inadmisibilă, cu atât mai mult cu cât acesta nu a solicitat nici măcar citarea acestora în cauză.
| ← Cerere de obligare a O.C.P.I. la intabularea dreptului | Art. 281^2 alin. 1 C. pr. civ. Omisiunea instanţei de a se... → |
|---|
