Radiere drept de ipotecă. Neîndeplinirea de către debitor a obligaţiei de plată, lipsa consimţământului creditorului ipotecar şi stipularea termenului „arătat în înscriere” pentru executarea datoriei exigibile
| Comentarii |
|
- Legea nr. 7/1996;
- Cod civil: art. 969, art. 970 alin. 2, art. 983;
- Cod procedură civilă: art. 244 pct. 1, art. 304 pct. 8 şi 9.
în speţă reclamanta-debitoare a susţinut că împlinirea termenului de constituire a ipotecii, stipulat în contractul de garanţie imobiliară, conturează obligaţia creditorului ipotecar de a elibera bunul de sub ipotecă, fără a impune implicit debitoarei executarea datoriei exigibile.
Din interpretarea clauzei contractuale invocată rezultă că data de 1 decembrie 2003 nu reprezintă un termen de expirare a dreptului de ipotecă, ci a stabilit ultima scadenţă de executare a obligaţiei de plată asumată de debitoare.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 16 din 20 ianuarie 2009)
Prin plângerea înregistrată sub nr. 7709 din 4 mai 2006 la ANCPI - Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Botoşani, petenta S.C. - Botoşani a formulat plângere împotriva încheierii nr. 3282/2006 dată de registratorul de carte funciară O.C.P.I.
Botoşani, prin care cererea ei de radiere a dreptului de ipotecă înscris sub nr. 1267/2003 în favoarea G.l. asupra imobilelor cu numerele cadastrale nedefinitive 1.269 şi 1.272 din CF nr. 2272/N Dorohoi, a fost respinsă.
A susţinut că respectiva cerere trebuia să fie admisă pentru că, în conformitate cu clauza de la art. 1 din contractul de garanţie imobiliară nr. 1388/2003 BNP M.V. Bucureşti - ce a stat la baza înscrierii dreptului de ipotecă -, termenul de constituire a ipotecii a expirat la data de 1 decembrie 2003.
A apreciat ca fiind aplicabilă, în sensul admiterii cererii de radiere a ipotecii, dispoziţia art. 20 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
în baza art. 52 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, sub nr. 7709 din 4 mai 2006, O.C.P.I. Botoşani a înaintat plângerea petentei spre competentă soluţionare Judecătoriei Botoşani, cauza fiind înregistrată sub nr. 10/193 din 15 mai 2006 pe rolul acestei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 3135 din 28 iunie 2006, Judecătoria Botoşani a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Judecătoriei Dorohoi, pe care a indicat-o ca fiind competentă material şi teritorial în baza art. 50 alin. 2 din Legea nr. 7/1996.
Prin întâmpinare, G.l. Bucureşti a susţinut în primul rând că petenta a dat o interpretare nereală clauzei prevăzute la art. 1 din contract, care nicidecum nu stabileşte data de 1 decembrie 2003 ca termen de expirare a dreptului de ipotecă, ci fixează la respectiva dată ultima scadenţă de executare a obligaţiilor asumate de către debitor.
Pe de altă parte, a susţinut că art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 nu se referă la dreptul de ipotecă şi, chiar dacă s-ar interpreta contrar, oricum respectiva normă de lege dispune că radierea dreptului se face cu consimţământul titularului, care în speţă nu există.
Prin sentinţa civilă nr. 1418 din 28 noiembrie 2006, Judecătoria Dorohoi a admis plângerea formulată de S.C. - Botoşani, a anulat încheierea nr. 3282 din 24 martie
2006 a O.C.P.I Botoşani şi a radiat dreptul de ipotecă înscris sub nr. 1267 din 11 septembrie 2003 în favoarea G.l. asupra imobilelor cu nr. cadastral 1272 şi 1269, descrise sub A+ şi A+2 în CF nr. 2272/N a Municipiului Dorohoi.
Pentru a se pronunţa astfel, judecătoria a reţinut, în esenţă, că din interpretarea art. 1 alin. final din contractul de ipotecă autentificat sub nr. 1388 din 11 august 2003 BNP M.V. Bucureşti - ce a stat la baza înscrierii în cartea funciară a dreptului de ipotecă în discuţie, în speţă rezultă că termenul ipotecii s-a împlinit la 1 decembrie 2003.
Altfel spus, că prin consimţământul dat la încheierea contractului de ipotecă, intimata creditoare a consimţit implicit şi la radierea ipotecii înscrise în favoarea sa, la momentul împlinirii termenului, încât dispoziţia art. 20 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 este aplicabilă în cauză.
Apelul pârâtei G.l. a fost admis prin decizia civilă nr. 139A din 25 iunie 2007 a Tribunalului Botoşani, care a schimbat sentinţa atacată, respingând ca nefondată plângerea, cu motivarea că singura ipoteză în care s-ar fi putut dispune radierea dreptului de ipotecă în discuţie este cea în care G.l. ar fi consimţit în acest sens, ori acest consimţământ nu există în speţă.
Recursul declarat de petenta S.C. - Botoşani împotriva acestei decizii a fost admis prin decizia nr. 448 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava - Secţia Civilă, cu consecinţa casării acesteia, cu trimitere pentru rejudecarea apelului.
S-a reţinut în motivarea instanţei de recurs, în esenţă, că Tribunalul practic nu a cercetat fondul cauzei, în condiţiile în care nu a procedat la cercetarea şi interpretarea contractului de ipotecă în discuţie.
Astfel reînvestit, Tribunalul Botoşani - Secţia Civilă, prin decizia nr. 101A din 21 mai 2008, a admis apelul, cu consecinţa schimbării în totalitate a sentinţei în sensul respingerii ca nefondată a plângerii petentei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în momentul inscripţionării dreptului de ipotecă nu s-au făcut niciun fel de menţiuni legate de existenţa unui termen de expirare a garanţiei; că art. 1 din contractul de garanţie imobiliară nr. 41388 din 11 august 2003 nu se referă la un termen de expirare a ipotecii şi că, în realitate, garanţia constituită se referă la întreaga perioadă până la executarea datoriei exigibile din partea debitoarei, care nu a fost stinsă până în prezent.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs petenta S.C. - Botoşani, în motivarea căruia a arătat că potrivit contractului de ipotecă autentificat sub nr. 1388 din 11 august 2003, data limită a garanţiei este 1 decembrie 2003, la care ipoteca îşi încetează efectele devenind exigibilă obligaţia creditorului ipotecar de a elibera bunul de sub ipotecă, care nu este condiţionată de îndeplinirea obligaţiei debitorului de executare a datoriei; că, interpretând denaturat clauza contractuală referitoare la durata ipotecii, instanţa a încălcat dispoziţiile art. 969 C. civ. şi că, oricum, în caz de îndoială, potrivit prevederilor art. 983 C. civ., clauzele contractuale trebuie interpretate în favoarea celui care se obligă, astfel încât singura concluzie care se impune este aceea de stingere a ipotecii la împlinirea termenului respectiv, 1 decembrie 2003.
Criticile formulate se încadrează în motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., însă se dovedesc a fi neîntemeiate pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului şi publicităţii imobiliare, republicată, „drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimţământul titularului dreptului, acest consimţământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere [....]”, iar în conformitate cu dispoziţiile art. 1788 C. civ. „inscripţiile vor fi şterse sau reduse prin consimţământul părţilor interesate, capabile de a consimţi la aceasta, sau în virtutea unei sentinţe date în ultimă instanţă, sau care a dobândit puterea lucrului judecat
Aşadar, ca drept real de garanţie asupra imobilelor afectate la plata unei obligaţii (art. 1746 C. civ.), stingerea ipotecii este condiţionată de consimţământul titularului acesteia, respectiv al creditorului obligaţiei garantate, cu excepţia intervenirii decesului acestuia sau a împlinirii termenului ipotecii, înscris în cartea funciară.
Cum, în speţă, pe de o parte dreptul de ipotecă înscris sub nr. 1267 din 11 septembrie 2003 în CF nr. 2.272/N a municipiului Dorohoi în favoarea creditoarei G.l. în baza contractului de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1388 din 11 august 2003 la BNP M.V. Bucureşti, îndeplineşte condiţia de fond cerută de prevederile art. 1776 C. civ., referitoare la determinarea sumei reprezentând contravaloarea datoriei pentru a cărei executare este constituit, respectiv 939.652 de dolari SUA (filele 5-7 şi 16 dosar fond), şi care nu a fost achitată de petenta debitoare, iar pe de altă parte, în cauză nu sunt date cazurile de excepţie în care radierea ipotecii nu este condiţionată de consimţământul creditorului ipotecar (deces sau expirarea termenului ipotecii înscris în CF), în mod corect Tribunalul a menţinut soluţia O.C.P.I. Botoşani, de respingere a
cererii de radiere, prin respingerea ca nefondată a plângerii petentei, în lipsa consimţământului creditorului ipotecar.
De altfel, în condiţiile neîndeplinirii obligaţiei de plată de către petenta recurentă nici până în prezent, deşi scadenţa se situa la nivelul datei de 1 decembrie 2003, după cum rezultă fără echivoc din interpretarea clauzelor contractuale, care statuează totodată, textual, că ipoteca se constituie „în scopul de a garanta executarea integrală a datoriei exigibile [....], conform contractului comercial”, precum şi faptul că „termenul ipotecii înseamnă perioada cuprinsă între data notarizării prezentului contract de ipotecă şi data executării integrale din partea debitorului a obligaţiilor contractate", în mod corect Tribunalul a apreciat că stingerea ipotecii este condiţionată de îndeplinirea obligaţiei debitorului, raţiunea finală a existenţei oricărei obligaţii fiind executarea acesteia, iar garantarea obligaţiei constituie c măsură de asigurare a acestei executări.
Este adevărat că, potrivit art. 969 alin. 1 C. civ., convenţiile au putere de lege între părţile contractante, însă, în acelaşi timp, acestea trebuie să îndeplinească cerinţa legalităţii şi să fie executate cu bună-credinţă, ştiut fiind că, potrivit art. 970 alin. 2 C. civ., „ele obligă nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligaţiei, după natura sa”, iar în conformitate cu art. 982 C. civ., „toate clauzele convenţiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înţelesul ce rezultă din actul întreg”. Cu referire la cererea de suspendare a judecării recursului în temeiul art. 244 pct. 1 C. pr. civ., soluţia respingerii acesteia se justifică, pe de o parte, faţă de caracterul dispozitiv al normei legale pe care s-a întemeiat, iar pe de altă parte, faţă de obiectul cauzei aflată în derulare pe roiul Judecătoriei Sectorului nr. 1 Bucureşti, neapreciată ca fiind o chestiune prejudicială în această fază procesuală.
| ← Pretenţii. Daune morale cauzate prin încălcarea dreptului la... | Legea nr. 10/2001. Teren ocupat de blocuri, spaţiu verde,... → |
|---|
