Art. 282^1 C. pr. civ. Valoarea obiectului pricinii, în raport de care se stabileşte calea de atac. Recurs la recurs. Soluţie
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 112 alin. 1 pct. 3, art. 114 alin. 2, art. 2821, art. 299
în conformitate cu dispoziţiile art. 112 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă. în condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 114 alin. 2 şi 132 alin. 2 pct. 2 C. pr. civ., reclamantul are posibilitatea de a-şi completa sau modifica cererea sub aspectul valorii obiectului acţiunii până la prima zi de înfăţişare.
Prin urmare, valoarea avută în vedere de instanţă la stabilirea competenţei şi, respectiv, la calificarea căii de atac este cea din cererea de învestire.
Aceeaşi concluzie se desprinde şi din dispoziţiile art. 183 C. pr. civ., conform cărora instanţa învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece, chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie,
decizia civilă nr. 119 din 24 aprilie 2009)
Reclamanta M IM. a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate de Tribunalul Suceava, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 1 şi 9 C. pr. civ.
în dezvoltarea motivelor a arătat că tribunalul a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 2821 C. pr. civ., calificând calea de atac promovată ca recurs, iar nu ca apel.
Faţă de motivele de nulitate invocate prin chiar cererea introductivă, privind preţul neserios, la stabilirea căii de atac în raport de valoarea obiectului acţiunii trebuia avută în vedere valoarea reală a imobilelor, iar nu cea stipulată în cele două contracte.
Prin întâmpinare, pârâţii M V. şi M.D. s-au opus recursului, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.
Recursul urmează a fi respins pentru considerentele ce succed: în conformitate cu dispoziţiile art. 2821 alin. 1 C. pr. civ., nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală al căror obiect are o valoare de până la 1 miliard lei inclusiv.
Prin urmare, astfel de hotărâri sunt supuse doar recursului, care se soluţionează de instanţa imediat superioară celei care a pronunţat hotărârea, potrivit dispoziţiilor art. 299 C. pr. civ.
în interpretarea dispoziţiilor art. 2821 C. pr. civ., înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. XXXII/2008, pronunţată în interesul legii, a statuat că ori de câte ori pe calea acţiunii în justiţie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă şi necesară. Atunci când este vorba despre desfiinţarea unui contract de vânzare-cumpărare care a dat naştere unor drepturi patrimoniale, este evident că şi lipsirea de efecte a unui astfel de act juridic are tot consecinţe patrimoniale.
în speţă, necontestat, cererea reclamantei de constatare a nulităţii celor două contracte de vânzare-cumpărare are caracter patrimonial.
în ce priveşte stabilirea valorii obiectului acţiunii, în raport de care se determină competenţa materială a instanţei şi căile de atac, reclamanta pretinde că tribunalul trebuia să aibă în vedere valoarea reală a imobilelor de la data promovării acţiunii.
în conformitate cu dispoziţiile art. 112 alin. 1 pct. 3 C. pr. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul cererii şi valoarea lui, după preţuirea reclamantului, atunci când preţuirea este cu putinţă. în condiţiile reglementate de dispoziţiile art. 114 alin. 2 şi art. 132 alin. 2 pct. 2 C. pr. civ., reclamantul are posibilitatea de a-şi completa sau modifica cererea sub aspectul valorii obiectului acţiunii până la prima zi de înfăţişare.
Prin urmare, valoarea avută în vedere de instanţă la stabilirea competenţei şi, respectiv, la calificarea căii de atac este cea din cererea de învestire.
Aceeaşi concluzie se desprinde şi din dispoziţiile art. 181 C. pr. civ., conform cărora instanţa învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.
în speţă, reclamanta nu a precizat, în condiţiile prevederilor legale citate, o altă valoare a imobilelor ce au format obiectul vânzării-cumpărării decât cea stipulată drept preţ în cele două contracte, valoare ce a fost avută în vedere de tribunal la recalificarea căii de atac.
împrejurarea că în motivele cererii introductive s-au invocat drept cauze de nulitate a contractelor încheiate inexistenţa preţului sau preţul fictiv şi neserios, nu este de natură a produce efecte sub aspectul calificării căii de atac în sensul dorit de reclamantă, câtă vreme aceasta nu a precizat valoarea pretins a fi reală.
Faţă de cele ce preced, Curtea constată că Tribunalul a interpretat şi apreciat corect dispoziţiile legale în materie, calificând calea de atac promovată drept recurs.
în raport de caracterul irevocabil al deciziei atacate şi de puterea lucrului judecat de care aceasta se bucură, conform dispoziţiilor art. 377 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 C. pr. civ., recursul declarat de reclamantă este inadmisibil.
| ← Art. 281^2 alin. 1 C. pr. civ. Omisiunea instanţei de a se... | Art. 304 pct. 1 C. pr. civ. Recurs la recurs. Stabilirea valorii... → |
|---|
