Art. 322 pct. 7 C. pr. civ. Revizuire. Hotărâri potrivnice.
| Comentarii |
|
Condiţii
- Cod procedură civilă: art. 129, art. 322 pct. 7;
- Cod civil: art. 1201.
Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 C. pr. civ., „revizuirea unei hotărâri rămaşi definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de c instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere şi dacă există hotărâri definitivi potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaş pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
în interpretarea textului legal citat, obiect al revizuirii îl poate constitui numai <hotărâre prin care instanţa a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii, urmare a examinării raportului juridic litigios prin prisma probelor administrate în cauză, deoarect calea de atac a revizuirii vizează îndreptarea erorilor de fapt ale judecăţii.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie
decizia civilă nr. 53 din 20 februarie 2009
Prin cererea adresată Curţii de Apel Suceava, L.G. şi L.D. au solicitat ca, îr contradictoriu cu intimatul G.V., să se dispună revizuirea deciziei civile nr. 2348 din 1 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. pr. civ. întrucât este potrivnică deciziei civile nr. 208 din 10 mai 2007 a aceleiaşi instanţe.
Examinând cererea, Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 53 din 2( februarie 2009, a respins-o ca nefondată, din următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 322 pct. 7 C. pr. civ., „revizuirea unei hotărâri rămasf definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de <instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere şi dacă există hotărâi definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una ş aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
în interpretarea textului legal citat, obiect al revizuirii îl poate constitui numai <hotărâre prin care instanţa a rezolvat fondul pretenţiei deduse judecăţii, urmare ; examinării raportului juridic litigios prin prisma probelor administrate în cauză, deoarec« calea de atac a revizuirii vizează îndreptarea erorilor de fapt ale judecăţii.
Din această perspectivă, Curtea procedează în prealabil la calificarea exactă ; cererii, în temeiul rolului activ, prevăzut de art. 129 C. pr. civ., apreciind în consecinţă câ în speţă, hotărârea susceptibilă de revizuire este sentinţa civilă nr. 1449 din 26 marţii 2008 a Judecătoriei Suceava, prin care se respinge ca nefondată acţiunea civilă pentri revendicare formulată de actualii revizuienţi împotriva aceluiaşi intimat şi nu decizi; nr. 2343 din 4 noiembrie 2008 a Tribunalului Suceava - Secţia civilă, care o menţine p cea dintâi prin respingerea ca nefondat a recursului revizuienţilor L.G. şi L.D.
Soluţia este susţinută şi prin raportare la decizia nr. 208 din 10 mai 2007 Tribunalului Suceava - Secţia civilă, prin care, admiţându-se apelul revizuienţilor, s-schimbat în totalitate sentinţa civilă nr. 60 din 12 ianuarie 2004 a Judecătoriei Rădăuţ respingându-se ca nefondată acţiunea reclamantului Grigoraş Vladimir, pentru anular titlu de proprietate, irevocabilă prin decizia nr. 329 din 12 septembrie 2007 a Curţii d
Apel Suceava - Secţia civilă. Astfel, deşi evocă fondul cauzei, decizia nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava este anterioară sentinţei civile nr. 1449 din 26 martie 2008 a Judecătoriei Suceava, susceptibilă de a încălca autoritatea de lucru judecat a celei dintâi.
Pe fondul cauzei, se reţine că raţiunea reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. pr. civ. se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi.
Totodată, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiţionată de împrejurarea ca, în cadrul celui de al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă aceasta a fost invocată, instanţa să fi omis soluţionarea excepţiei puterii lucrului judecat.
în speţă, din ansamblul probator al cauzei, rezultă fără echivoc că în cel de-al doilea proces nu s-a pus în discuţie excepţia autorităţii de lucru judecat a deciziei nr. 208 din 10 mai 2007 a Tribunalului Suceava - Secţia civilă, chiar dacă instanţa de revendicare şi-a întemeiat soluţia pe cea a instanţei de anulare a titlului de proprietate.
Prin sintagma „una şi aceeaşi pricină” se înţelege întrunirea condiţiilor triplei identităţi, de obiect, de cauză şi de părţi, cu privire la cele două cereri de chemare în judecată, astfel încât soluţionarea celei de a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.
Potrivit art. 1201 C. civ., „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor, în aceeaşi calitate”.
Or, în speţă, deşi între cele două cauze există identitate de părţi, nu este dată identitatea de obiect (revendicare şi, respectiv, anulare titlu de proprietate) şi nici de cauză, astfel încât nu sunt îndeplinite cumulativ cerinţele art. 1201 C. civ.
| ← Art. 304 pct. 1 C. pr. civ. Recurs la recurs. Stabilirea valorii... | Recurs declarat împotriva încheierii de trimitere a cauzei la... → |
|---|
