Art. 494 alin. 3 Cod procedură civilă. Situaţia constructorului de bună credinţă.
| Comentarii |
|
Tribunalul GORJ Decizie nr. 2006 din data de 16.10.2013
Art. 494 alin. 3 Cod procedură civilă. Situația constructorului de bună credință.
Cod operator: 2443
R O M Â N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 2006
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul reclamant D. N. împotriva sentinței civile nr…./03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr…..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant D. N. asistat de avocat D.C. și intimatul pârât P. O. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care constatând recursul în stare de judecată s-a acordat cuvântul
Avocat D. C. pentru recurentul reclamant solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, sau în subsidiar casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Intimatul pârât solicită respingerea recursului ca nefondat.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr. …/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr…. s-a luat act de renunțarea reclamantului la judecata capătului de cerere privind lipsa de folosință.
A fost respinsă acțiunea pentru obligația de a face formulată de reclamantul D. N. împotriva pârâtului P. O.G.
A fost respinsă cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință a reținut instanța că terenul este folosit de pârât și de autorii acestuia de mai mult timp și începând cu anul 1985 autorul pârâtului a edificat construcții pe teren, precum și plantații extinse ulterior de pârât, că la data cumpărării terenului de către reclamant , construcțiile erau edificate astfel încât în consecință a reținut instanța că reclamantul nu a făcut dovada relei credințe a pârâtului la realizarea construcțiilor și plantației de viță de vie întrucât el a avut convingerea eronată că el este proprietarul terenului și față de pasivitatea reclamantului care a permis pârâtului și autorului său să finalizeze aceste lucrări, edificarea construcțiilor într-o perioadă lungă de timp.
Referitor la cererea subsidiară a reclamantului de a fi înscris în cartea funciară ca proprietar al lucrării și de a plăti jumătate din s portul de valoare ori să fie obligat pârâtul să cumpere imobilul la valoarea de circulație , instanța a reținut că aceasta se întemeiată pe dispozițiile art.582 Noul cod civil ce nu se aplică cu privi re la construcțiile și lucrările realizate anterior datei de 01.10.2011 când Noul cod civil a intrat în vigoare.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate cu motivarea că instanța de fond a făcut o greșită interpretare a probatoriului administrat și o greșită aplicare a disp.art.480, 492, 493, 494 C.civ.
Astfel, instanța a apreciat greșit buna credință a pârâtului și a autorului său în edificarea construcțiilor deși din declarațiile martorilor și din raportul de expertiză rezultă că aceste construcții au fost realizate începând cu anul 2000 când pârâtul avea cunoștință că nu este proprietarul terenului, astfel încât trebuia obligat în baza art.494 C.civ. să-și ridice construcțiile edificate fără drept pe terenul proprietate reclamantului.
Greșit a motivat instanța și faptul că cererea ar fi fost întemeiată pe art.582 Noul Cod Civil, când de fapt ea a fost întemeiată pe disp.art.480 și art.494 C.civ., iar faptul că au fost edificate construcțiile pe baza unei autorizații administrative nu dovedește buna credință a constructorului.
Analizând recursul prin prisma criticilor formulate, tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul a investit instanța cu o acțiune având ca obiect obligarea pârâtului să-și ridice de pe terenul proprietatea reclamantului construcțiile și plantațiile edificate fără drept, precum și obligarea acestuia la plata prejudiciului de 100 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului pe ultimii doi ani.
Prin aceeași cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței să devină el proprietarul lucrărilor și să plătească jumătate din sportul de valoare adus imobilului proprietatea sa, de bunurile edificate de pârât , ori să fie obligat pârâtul să cumpere imobilul la valoarea de circulație.
În drept , acțiunea a fost întemeiată pe disp.art.480 C.civ. și art.559, 577, 582 Noul cod civil.
Referitor la prevederile Noului cod civil invocate de reclamant în susținerea ultimului capăt de cerere , în mod corect a apreciat instanța de fond că acestea nu-și găsesc aplicabilitatea față de împrejurarea că plantațiile și construcțiile edificate pe terenul proprietatea reclamantului s-au realizat anterior datei de 01.10.2011 când Noul cod civil a intrat în vigoare.
Cu privire la primul capăt de cerere, reclamantul l-a întemeiat în drept pe dispo.art.480 și următoarele din vechiul Cod civil, fără a specifica la instanța de fond faptul că înțelege să invoce dispozițiile art.494 Cod civil referitoare la construcții, plantații și lucrări efectuate de o terță persoană pe terenul proprietatea altuia, însă cu toate acestea față de motivarea în fapt a acțiunii, instanța a analizat cererea prin prisma disp.art.494 C.civ. aplicabile în cauză.
Din întreg ansamblul probatoriu administrat în cauză rezultă că faptul că pârâtul și autorul acestuia au fost de bună credință în edificarea construcțiilor și plantațiilor aflate în litigiu, autorul reclamantului obținând încă din data de 29.03.1985 autorizația nr.5 pentru edificarea unui șopron care ulterior a fost modificat de fiul său, respectiv pârâtul din prezenta cauză, că în data când pârâtul a cumpărat terenul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.352/13.04.2011, construcțiile erau deja edificate pe teren și această edificare s-a făcut cu permisiunea proprietarului inițial, ceea ce din nou dovedește că nu există probe din care să rezulte o eventuală rea credință a pârâtului care să fi știut că edifică construcțiile pe terenul proprietatea reclamantului, el având convingerea fermă că acestea se află pe terenul proprietatea sa.
În cazul constructorului de bună credință, art.494 alin. 3 C.pr.civ. prevede că proprietarul pământului nu poate cere ridicarea plantațiilor clădirilor și lucrărilor, dar are dreptul fie să înapoieze valoarea materialelor și prețului muncii , fie să plătească o sumă egală de bani cu aceea a creșterii valorii fondului , ceea ce în speță nu s-a solicitat.
Față de această împrejurare, tribunalul apreciază sentința instanței de fond ca temeinică și legală , dată pe baza unui probatoriu corect și complet interpretat cu aplicarea corespunzătoare a disp.art.494 C.civ. astfel încât urmează ca în baza disp.art.312 C.pr.civ. să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant D. N. împotriva sentinței civile nr…/03.07.2013 pronunțată de Judecătoria Tg-Cărbunești în dosarul nr….
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 octombrie 2013 la Tribuanlul Gorj.
| ← Suspendare executare act administrativ. Jurisprudență Chemare... | Art. 924 cod civil. Caducitate testament olograf..... → |
|---|
