Asigurari auto si alte asigurari. Jurisprudență Asigurări auto şi alte asigurări
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 211 din data de 02.12.2013
Forța majoră se caracterizează prin aceea că este o împrejurare externă, cu caracter excepțional, fără relație cu lucrul care a provocat dauna sau cu însușirile sale naturale, absolut invincibilă și absolut imprevizibilă.
Asupra cauzei de față deliberând,
Cosntată că la data de 19.09.2011 reclamanta SAR A SA - Sucursala Craiova a chemat in judecată pe pârâtele UAT CRAIOVA și C L C, solicitând obligarea acestora la plata sumei de 7241 lei cu titlu de despăgubiri, a dobânzii legale calculată până în momentul plății efective și la plata cheltuielilor de judecată, sumă ce reprezintă despăgubirea datorată de pârâte pentru prejudiciul suferit, ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare.
In motivarea cererii, a aratat ca la data de 24.06.2009 pe raza mun. Craiova, autovehiculul cu nr.de inmatriculare B 29877 marca Skoda Fabia aparținând asiguratei reclamantei, SC PL IFN SRL, a fost avariat în timp ce se afla parcat pe str. Elena Farago nr. 42, la domiciliul numitului M F, utilizator al autoturismului în baza contractului de leasing încheiat cu finanțatorul SC P L IFN SRL.
Avariile s-au produs ca urmare a fenomenelor meteorologice, care au dus la ruperea unui copac și prăbușirea acestuia peste autoturism.
Arborele prin a cărui rupere s-a produs prejudiciul, a fost plantat pe un scuar aflat în administrarea C L C, în baza Legii 24/2007.
Intrucât autovehiculul era asigurat facultativ la societatea reclamanta conform contractului de asigurare tip "CASCO"; nr. 2600085, valabil pentru perioada 01.02.2006-13.01.2010 s-a deschis dosarul de daune nr. DJ1009CA009366, fiind acordată posesorului autoturismului o indemnizatie reparatorie in cuantum de 7241 lei, conform OP nr. 4948/10.12.2007.
În limita indemnizației acordate, SC BCR A SA s-a subrogat în drepturile persoanei păgubite, în conformitate cu prevederile art. 22 din legea nr. 136/1995 în toate drepturile persoanei păgubite pe care acestea le deține împotriva autorului prejudiciului .
In drept cererea este intemeiată pe dispozitiile art. 1000 al. 1 C.civ, art. 22 Legea 136/1995 și art. 43 C.COM.
In scop probatoriu a fost depus dosarul de daune nr. DJ1009CA009366.
La data de 17.10.2011 pârâta M C prin Primar a formulat intimpinare prin care a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a municipiului Craiova și a CL, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că, prin HCL nr.14/1995 a municipiului Craiova s-a înființat RAADPFL, având printre atribuții amenajarea și întreținerea spațiilor verzi de pe teritoriul municipiului Craiova.
A motivat că în speță nu există îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 și art. 999 c.civ.
De asemenea a menționat că potrivit art.5 alin.2 din OUG 195/2002 Rep., nu se poate considera că autoritatea locală nu și-a îndeplinit obligațiile, în cauză fiind vorba de un copac care nu se află în partea carosabilă a municipiului Craiova și face parte din zona verde administrată de RAADPFL.
Prin cererea de chemare în garanție a solicitat chemarea în garanție a R.A.A.D.P.F.L. Craiova în calitate de titular al dreptului de administrare care poate să răspundă pentru prejudiciile cauzate ca urmare a nerespectării obligației de a semnaliza orice obstacol aflat pe partea carosabilă care stânjeneste sau pune în pericol siguranța circulației.
Chemata în garanție a formulat întâmpinare arătând că, potrivit reglementărilor cadru de aplicare a OUG 71/2002, privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local prin Hotărârea CL al Municipiului Craiova nr. 56/2006 s-a aprobat gestiunea directă pentru activitatea de amenajare, întreținere și înfrumusețare zone verzi în competența RAADPFL Craiova.
Prin HCL nr.132/2006 s-a aprobat caietul de sarcini privind activitatea mai sus menționată și în concordanță cu art.8 din acest act normativ care reglementează măsurile de protecție și întreținere a curățeniei zonelor verzi, vor fi executate numai de lucrătorii specializați pe baza constatărilor proprii sau la sesizarea întemeiată a cetățenilor.
Conform aceluiași articol ,,prioritățile tăierii arborilor de la sol se vor face în funcție de constatările de la fața locului…", iar conform înscrisurilor depuse la dosar nu rezultă că ar fi existat vreo sesizare în acest sens și nici o constatare la fața locului din care să rezulte necesitatea tăierii vreunui copac de pe str. Elena Farago nr.42 unde a avut loc avarierea autoturismului.
Mai mult, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că evenimentul constituie caz de forță majoră care nu implică vreo culpă a RAADPFL în această situație.
A susținut că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a se afla în prezența răspunderii civile delictuale, având în vedere că nu există o faptă ilicită care să aibă o legătură de cauzalitate cu prejudiciul rezultat, după cum a arătat, dintr-un caz de forță majoră care reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere.
În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantei.
In baza art. 167 alin. 1 C.p.civ., instanta a încuviințat probele solicitate administrând proba cu inscrisuri, proba testimonială și interogatoriul părților, în cauză fiind audiat martorul Chelaru Constantin pentru reclamantă.
Prin sentința nr. 14014 din 10.10.2012 pronunțată de Judecătoria Craiova a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SAR A SA - Sucursala Craiova, împotriva pârâtelor UATC și C L Craiova, a fost admisă cererea de chemare în garanție a R.A.A.D.P.F.L. Craiova și au fost obligate pârâtele M C prin Primar și C L la plata sumei de 7241 lei cu titlu de despăgubiri si a dobânzii legale, calculata de la data de 25.09.2009, pâna la data achitarii debitului, către reclamantă. A fost obligată chemata în garanție RAADPFL Craiova la plata sumei de 7241 lei cu titlu de despăgubiri si a dobânzii legale, calculata de la data de 25.09.2009, până la data achitarii debitului, către pârâte. Au fost obligate pârâtele și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 548,4 lei către reclamantă, cât și chemata în garanție la plata sumei de 548,4 lei reprezentând cheltuieli de judecată, către pârâte.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că la data de 24.06.2009, pe raza mun. Craiova, autovehiculul cu nr.de inmatriculare B 29877 marca Skoda Fabia aparținând SC PL IFN SRL, a fost avariat în timp ce se afla parcat pe str. Elena Farago nr. 42, la domiciliul numitului M F, utilizatorul autoturismului în baza contractului de leasing încheiat cu finanțatorul SC Porsche leasing IFN SRL.
Avariile s-au produs ca urmare a fenomenelor meteorologice, care au dus la ruperea unui copac și prăbușirea acestuia peste autoturism.
Intrucât autovehiculul era asigurat facultativ la societatea reclamanta conform contractului de asigurare tip "CASCO"; nr. 2600085 pentru avarii și furt, valabilă pentru perioada 01.02.2006-13.01.2010, s-a deschis dosarul de daune nr. DJ1009CA009366, fiind acordată posesorului autoturismului o indemnizatie reparatorie in cuantum de 7241 lei, conform OP nr. 4948/10.12.2007.
În limita indemnizației acordate, asigurătorul s-a subrogat în drepturile persoanei păgubite, în conformitate cu prevederile art. 22 din legea nr. 136/1995 în toate drepturile persoanei păgubite, pe care acestea le deține împotriva autorului prejudiciului.
Arborele prin a cărui rupere s-a produs prejudiciul, a fost plantat pe un scuarul aflat în administrarea Consiliului Local Craiova și în gestiunea directă a RAADPFL Craiova, care, conform HCL 56/31.01.2006 a preluat gestiunea directă pentru activitățile de administrare a domeniului public și privat privind administrarea, întreținerea și înfrumusețarea zonelor verzi.
Instanța reținut că în baza art. 8 din Legea 24/15.01.2007, ,,Administrarea spațiilor verzi proprietatea publică se exercită de autoritățile administrației publice locale și de alte organe împuternicite în acest scop", iar potrivit OG nr.71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, monitorizarea și controlul funcționării și gestionării serviciilor de administrarea a domeniului public și privat intră în atribuțiile și responsabilitatea exclusivă a autorităților publice locale(art.7 alin.1).
În cazul gestiunii directe, autoritățile administrației publice locale își asumă nemijlocit toate sarcinile și responsabilitățile privind organizarea, conducerea, finanțarea, gestionarea și controlul funcționării serviciilor de administrare a domeniului public și privat, respectiv administrarea și exploatarea infrastructurii aferente (art.11 alin.1).
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta M C a fost apreciată ca neîntemeiată întrucât, față de împrejurările în care s-a produs evenimentul, UAT, prin intermediul serviciului public de interes local, aflat sub autoritatea CL, respectiv, RAADPFL Craiova avea obligația legală de a întreține în condiții de siguranță spațiile verzi și de asigurare a măsurilor privind siguranța persoanelor care pot fi afectate de ruperile și desprinderile arborilor pentru a preveni producerea oricăror pagube .
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor privind răspunderea civilă delictuală, având în administrare domeniul public și zona verde în care s-a produs evenimentul, UAT poartă răspunderea pentru producerea pagubei, din coroborarea probelor de la dosar rezultând culpa acesteia în întreținerea necorespunzătoare a spațiilor verzi și producerea prejudiciului.
În drept, potrivit art. 22 din Legea 136/1995, "în limitele indemnizatiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului, contra celor răspunzători de producerea pagubei";.
În baza art. 1088 c.civ. au fost obligate pârâtele la plata dobânzii legale calculate de la data de 25.09.2009, până la data achitării debitului, iar în temeiul art. 274 C.p.c., pârâtele au fost obligate la plata către reclamantă a sumei de 548,4 lei cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție instanța având în vedere HCL 56 din 31.01.2006 prin care s-a preluat de către RAADPFL Craiova, gestiunea directă pentru activitățile de administrare a domeniului public și privat și obligația de a întreține în condiții de siguranță spațiile verzi și de a asigura măsurile privind siguranța persoanelor care pot fi afectate de ruperile și desprinderile arborilor pentru a preveni producerea oricăror pagube, a apreciat-o întemeiată și a obligat chemata în garanție RAADPFL Craiova la plata sumei de 7241 lei cu titlu de despăgubiri si a dobânzii legale, calculata de la data de 25.09.2009, pâna la data achitarii debitului, către pârâte.
Împotriva acestei sentinței au formulat recurs CL CRAIOVA, UATM C PRIN PRIMAR și R.A.A.D.P.F.L CRAIOVA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare recurenții au arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile răspunderii delictuale, în condițiile în care au invocat existența unui caz de forță majoră, respectiv furtuna violentă care a determinat căderea copacului.CLC, UATMC PRIN PRIMAR au criticat sentința și prin prisma modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive arătând că administrarea bunurilor este făcută de RAADPFL, care în calitate de titular al dreptului de administrare are toate prerogativele dreptului de proprietate. RAADPFL Craiova posedă, folosește și dispune de bun în condițiile actului prin care i-a fost dat dreptul de administrare.
În plus recurenta RAADPFL CRAIOVA a arătat că instanța de fond a analizat cauza doar prin prisma probelor solicitate de reclamantă, având în vedere că o simplă depoziție de martor chiar coroborată cu prevederile legale aplicabile, respectiv OUG nr. 71/2002, nu este suficientă pentru a lămuri cauza, dacă Municipiul Craiova prin titularul gestiunii directe a activității de întreținere zonă verde și-a îndeplinit în mod corespunzător obligațiile în acest sens și dacă prejudiciul s-a produs datorită acestui fapt.
Instanța de fond ar fi trebuit să cerceteze cauza raportându-se în primul rând la cauza exoneratoare de răspundere invocată atât de recurentă cât și de Municipiul Craiova și nu în ultimul rând recunoscută chiar de reclamantă, respectiv condițiile în care copacul s-a prăbușit peste autovehicul - furtuna violentă.
La data de 15 aprilie 2013 intimatul reclamant SAR ASTRA SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondate a recursurilor și menținerea ca temeinică și leală a sentinței instanței de fond.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța văzând și dispozițiile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, apreciază recursurile ca neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art. 1000 alin.1 Cod civil, pentru declanșarea răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucruri, victima prejudiciului trebuie să facă dovada prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre "fapta lucrului" și prejudiciu.
Cât privește dovedirea calității de paznic juridic, victima beneficiază de prezumția de pază, care se referă la proprietarul lucrului ori la ceilalți titulari de drepturi reale asupra acestuia. Revine proprietarului ori, după caz, altui titular al dreptului real, să facă dovada că paza juridică a fost transmisă ori a fost preluată pe alte căi, de către o altă persoană, precum și a existenței unor cauze exoneratoare de răspundere pentru a înlătura prezumțiile de răspundere care decurg din lege.
În cauză, C L C și UAT prin primar au invocat forța majoră, în exonerarea de răspundere, arătând că prejudiciul a fost cauzat de căderea pomului datorită unei furtuni violente.
Forța majoră se caracterizează prin aceea că este o împrejurare externă, cu caracter excepțional, fără relație cu lucrul care a provocat dauna sau cu însușirile sale naturale, absolut invincibilă și absolut imprevizibilă.
Trebuie reținut desigur caracterul dinamic, variabil al noțiunii de forță majoră, de îndată ce, odată cu progresele științei, ceea ce la un moment dat este absolut imprevizibil și absolut invincibil poate să devină previzibil și posibil de depășit ori de evitat.
Pe de altă parte, pentru a duce la totala exonerare de răspundere forță majoră trebuie să fi fost singura cauză a producerii prejudiciului. În măsura în care împrejurările care au intervenit și au dus la producerea prejudiciului nu întrunesc caracterele forței majore, dar nici nu implică vinovăția paznicului juridic, ele constituie un simplu caz fortuit.
În cauză, furtuna violentă invocată de către recurent ca forță majoră, nu poate fi reținută a întruni caracterele mai sus menționate pentru a determina exonerarea de răspundere, întrucât în condițiile date și raportat la puterea de cunoaștere a paznicului juridic, o furtună în lunile de vară nu reprezintă o împrejurare absolut imprevizibilă, având un caracter extraordinar.
Nici ceea de-a doua critică, referitoare la lipsa calității procesuale pasive, întrucât RAADPFL este cel ce are calitatea de titular al dreptului de administrare, având toate prerogativele dreptului de proprietate, nu poate fi reținută, având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 7 alin.1 și art. 11 alin.1 din OG nr.71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, conform, cărora, autoritățile administrației publice locale își asumă nemijlocit toate sarcinile și responsabilitățile privind administrarea și exploatarea infrastructurii aferente.
Nici critica formulată de RADPFL, conform căreia instanța de fond a avut în vedere numai probele solicitate de către reclamant, nu poate fi reținută. Recurentul pârât a avut posibilitatea să propună probe, în fața instanței de fond, cererea acestuia privind încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul reclamantului,fiind încuviințată prin încheierea din data de 14.03.2012 și administrate în cauză.
În consecință, constatând că în cauză, la pronunțarea sentinței instanței de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, reținând în mod corect starea de fapt, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursurile ca neîntemeiate.
| ← Având în vedere principiul legalităţii căii de atac conform... | Admisibilitatea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată... → |
|---|
