Recurs. Admisibilitatea cererii de întoarcere a executării în cazul în care executarea a fost benevolă.
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Decizie nr. 750 din data de 02.12.2013
Dosar nr. 3234/183/2011
76. Decizie civilă. Recurs. Admisibilitatea cererii de întoarcere a executării în cazul în care executarea a fost benevolă.
R O M Â N I A
TRIBUNALUL DOLJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 750/2013
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe Judecătoriei Băilești la 20.09.2011 Tribunalul Dolj a chemat în judecată pe pârâții P. V., O. M. și M. I., solicitând să se dispună întoarcerea executării sentinței civile nr. 3961 pronunțată la 5.06.2008 în dosarul nr. 22122/63/2007, în sensul obligării pârâților să restituie sumele încasate, reactualizate în raport de indicele de devalorizare a monedei naționale și cu dobânda legală, de la data plății la data recuperării integrale a creanței.
S-a motivat că prin sentința civilă nr. 3961 pronunțată la 5.06.2008 în dosarul nr. 22122/63/2007 a fost admisă cererea formulată de reclamanți și obligați Ministerul Justiției, Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova să achite reclamanților drepturile salariale restante, reprezentând creșteri salariale conform HG nr. 10/2007, actualizate la data plății efective.
S-a mai arătat că, datorită caracterul executoriu de drept al sentinței sus menționate Tribunalul Dolj a efectuat plata sumelor la care a fost obligat prin titlurile executorii, pârâta P. V. primind suma de 2920 lei, pârâtul O. M. primind suma de 1961 lei, iar pârâta M. I. suma de 707 lei .
S-a mai susținut că, în soluționarea recursului împotriva sentinței civile sus menționate Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 600/28.02.2010 a modificat sentința pronunțată în sensul respingerii acțiunii.
În final, s-a arătat că, față de soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj a făcut o plată netă de 5.588 lei, fiind îndreptățit ca în temeiul dispozițiilor legale să solicite obligarea pârâților la restituirea sumelor încasate în mod necuvenit.
În temeiul art. 242 pct. 2 c.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
S-a atașat la cerere statul de plată, sentința civilă nr. 3961 pronunțată la 5.06. 2008 în dosarul nr. 22122/63/2007 a Tribunalului Dolj și decizia nr. 600/28.02.2010 a Curții de Apel Craiova .
La 11.10.2011 pârâta M. I. a depus întâmpinare prin care a susținut că la 7.10.2011 a achitat reclamantului suma pretinsă și că nu este de acord cu plata penalităților și a dobânzii solicitate .
A atașat la întâmpinare chitanța nr. 256 din 7.10.2011 eliberată de Tribunalul Dolj.
La 18.10.2012 a formulat întâmpinare și pârâta P. V., prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamant, susținând că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 401 ind. 1 - 404 ind. 4 c.pr.civ., dispoziții potrivit cărora "întoarcerea executării " nu se poate aplica decât în cazul executării silite și nu în cazul executării de bună voie.
A mai susținut că în baza sentinței civile nr. 3961 pronunțată la 5.06.2008, executorie, i s-a achitat de bună voie suma de 2920 lei și nu în urma unei executări silite în una din formele de executare prevăzute de lege, așa cum prevăd dispozițiile art.371 ind.1 alin.2 și 3 C.pr.civ., ci de bunăvoie în sensul dispozițiilor art.371 ind.1 alin.1 C.pr.civ.
Prin sentința civilă nr. 2970/15.11.2012 pronunțată de Judecătoria Băilești a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul Tribunalul Dolj împotriva pârâților P. V., O. M. și M. I.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 4041-4043 din codul de procedură civilă întoarcerea executării poate fi cerută în două situații, limitativ prevăzute în art. 4041 din codul de procedură civilă, respectiv în cazul desființării titlului executoriu sau a înseși executării silite.
În cauza de față, obligația stabilită în sarcina reclamantei prin sentința 3961/5 iunie 2008 a Tribunalului Dolj a fost executată de bunăvoie, iar nu silit și nici titlul nu a fost desființat, astfel încât, dispozițiile care reglementează întoarcerea executării motiv pentru care cererea a fost respinsă respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Tribunalul Dolj, care a arătat, în esență, că cererea de întoarcere a executării îndeplinește condițiile art.4042 alin.3 C.proc.civ, având în vedere și reglementările conținute de art.4041 alin.1 și art.4042 alin.1 C.proc.civ.
Intimata P. V. a depus la dosar chitanța privind achitarea sumei de 2920 lei.
Intimata M. I. a formulat întâmpinare, arătând că a restituit suma solicitată.
Printr-o notă de ședință depusă la dosar, recurentul a arătat că pârâtele M. I. și P. V. au achitat integral debitul de 707 lei, respectiv 2920 lei, dacă își menține solicitările referitoare la reactualizarea sumelor în raport de indicele de devalorizare a monedei naționale și dobânda legală de la data plății la data recuperării integrale a creanței pentru aceste pârâte, iar pentru pârâtul Oprea Marin își menține solicitarea din acțiunea introductivă.
Recursul va fi admis, pentru următoarele considerente:
Tribunalul constată că prima instanță a dat o greșită dezlegare în drept cererii cu care a fost învestită, statuând că aceasta ar fi lipsită de temei legal și că nu sunt incidente dispozițiile art.4041 - 4043 C.proc.civ privind întoarcerea executării silite.
În acest sens, executarea voluntară a obligației de către debitor nu poate constitui un motiv pentru a i se refuza acestuia calea procedurală instituită de art.4041 - 4043 C.proc.civ., pentru considerentele ce succed.
Întoarcerea executării silite este o instituție de drept procesual ce își are sediul de reglementare în Secțiunea VI1 din Capitolul I ("Dispoziții generale") din Cartea a V-a ("Despre executarea silită") a Codului de procedură civilă. O justă abordare a speței reclamă o interpretare sistematică a reglementărilor ce dau conținut acestei instituții de drept procesual, pentru că. în acest mod se pot evidenția mai bine rațiunea și finalitatea pentru care legiuitorul a pus acest mijloc procesual la dispoziția acelui subiect de drept al cărui statut juridic va fi intervertit, el devenind, din debitor, creditor, în urma desființării titlului executoriu sau a actelor de executare silită.
Potrivit art. 3711, alin.1 C.proc.civ, "obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie".
Alineatul 2 al aceluiași articol dispune că "în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel".
Art.3711 face parte din Secțiunea I ("Scopul și obiectul executării silite"), Capitolul I ("Dispoziții generale"), Cartea a V-a ("Despre executarea silită").
După cum se observă, prima ipoteză pe care legiuitorul a avut-o în vedere în materia punerii în executare a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii este aceea a executării benevole de către debitorul în sarcina căruia s-a instituit o anumită obligație, executarea silită fiind tratată ca o ipoteză subsidiară, în care creditorul se vede nevoit să apeleze la forța de constrângere a statului.
O raportare la art.3711, alin.1 și 2 C.proc.civ. la art.4041 -4043 C.proc.civ reclamă teza potrivit căreia, debitorul care și-a executat voluntar obligația beneficiază de același mijloc procesual precum debitorul care a fost supus executării silite în situația în care debitul devine creanță iar raportul juridic obligațional se inversează ca urmare a desființării titlului executoriu sau a actelor de executare.
Existența unor acte de executare silită nu poate fi privită drept o condiție sine qua non a exercițiului dreptului de a cere întoarcerea executării, aceasta fiind o interpretare în dezacord cu rațiunea și finalitatea legii; pentru ca mijlocul procesual supus analizei să fie pus la dispoziția unui subiect de drept, este suficient să fi existat un raport juridic obligațional statornicit prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu emanând de la un organ jurisdicțional, susceptibil de executare silită (și nu neapărat pus în practică pe calea unei forme de executare silită), raport în care se va schimba, ulterior, calitatea de creditor și de debitor pe care o au părțile.
De altfel, legiuitorul a creat instituția întoarcerii executării silite tocmai pentru a pune la dispoziția fostului debitor, devenit creditor, unui mijloc mai facil, cu o procedură de judecată ce presupune celeritate, pentru ca acesta să nu fie nevoit a apela la procedura mai anevoioasă a unei acțiuni pe dreptul comun în scopul restabilirii situației anterioare și al recuperării prestației efectuate către creditorul devenit, la rândul său, debitor; instituția respectivă a fost introdusă în Codul de procedură civilă prin OUG nr.138/2000, fiind evident că, în lipsa unei asemenea reglementări legale, persoana interesată avea la dispoziție calea unei acțiuni pe dreptul comun, ceea ce ar presupune inițierea unui nou proces civil.
Așa fiind, nu există nici temei pentru a se institui o diferență de tratament juridic între debitorul care și-a executat voluntar obligația și cel ce a fost supus executării silite, ținând seama de faptul că o asemenea interpretare ar fi de natură să creeze o situație mai împovărătoare pentru debitorul care a avut o conduită juridică adecvată și și-a executat obligația, iar titularul mijlocului procesual analizat ar fi tocmai debitorul ce a așteptat declanșarea executării silite împotriva sa.
În speță, Tribunalul ia act de faptul că intimatele pârâte M. I. și P. V. au achitat recurentului sumele de bani reprezentând debitul propriu-zis, cererea rămânând fără obiect cu privire la aceste sume.
În condițiile în care hotărârea primei instanțe a fost dată, practic, în baza excepției de inadmisibilitate a cererii, în cauză se impune reluarea judecății în ceea ce privește solicitarea referitoare la reactualizarea sumelor datorate de cele două intimate în raport de indicele de devalorizare a monedei naționale și solicitarea referitoare la dobânda legală precum și în ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul O. M.
În temeiul art.312, alin.5 C.proc.civ, recursul va fi admis, iar sentința pronunțată de Judecătorie va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← Admisibilitatea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată... | Casare trimitere cu rejudecare în vederea calificării... → |
|---|
