asigurări sociale. Jurisprudență Asistenţă şi asigurări sociale
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 1645 din data de 12.09.2013
Art. 44 Legea nr. 76/2002 menționează expres cazurile în care are
loc încetarea plății indemnizației de șomaj, printre aceste cazuri fiind și situația în care are loc refuzul nejustificat al beneficiarului de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii și nivelului studiilor.
Decizia civilă nr.1645/12.09.2013 a Curții de Apel Galați
Prin sentința civilă nr.470/02.04.2013 Tribunalul Brăila a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul BO, împotriva Dispoziției nr. …/27.08.2012 privind încetarea indemnizației de șomaj, în contradictoriu cu intimata AJOFM.
Prin contestația formulată, BO a solicitat anularea Dispoziției nr. …/27.08.2012 emisă de AJOFM și reluarea plății indemnizației de șomaj începând cu luna august 2012 și plata de daune moratorii.
Contestatorul a susținut că, în mod nelegal, prin Dispoziția individualizată mai sus s-a dispus încetarea plății indemnizației de șomaj, al cărui beneficiar era. Astfel, arată că pe data de 21 august 2012 s-a prezentat la sediul AJOFM pentru viza lunară, când i s-a înmânat dispoziția nr.1634/21.08.2012 de repartizare pentru a presta muncă în cadrul SPP V. S.R.L. ca agent de securitate. Contestatorul a refuzat primirea actului, pe motiv că societatea este lipsită de organizare și de mijloace financiare. Refuzul a fost justificat de contestator pe principiul consacrat de Legea nr.76/2002 privind alegerea liberă de către orice cetățean român a profesiei și locului de muncă.
În acest sens a depus și o petiție la sediul intimatei, iar la data de 01.09.2012 a intrat în audiență la conducerea instituției, dar fusese deja emisă dispoziția de încetare a plății șomajului.
AJOFM B, prin întâmpinare, a cerut respingerea contestației, întrucât a fost emisă în condiții legale și cu respectarea pregătirii și studiilor contestatorului.
Analizând contestația, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Contestatorul BO a avut statutul legal de șomer în sensul definit de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
În această calitate, în baza art.41 lit. a) din Legea nr.76/2002, la data de 21 august 2012 s-a prezentat pentru viza lunară a carnetului de șomer, ocazie cu care, având în vedere calificarea de agent de pază a petentului și pe baza planului individual de mediere, i s-a înmânat Dispoziție de repartizare nr…/21.08.2012 pentru încadrarea sa ca agent de securitate la SPP V. SRL.
Potrivit susținerilor din acțiune, dar și înscrisurilor de la dosar, BO a refuzat să se prezinte la noul loc de muncă pe motiv de "lipsă organizare - financiară"; mențiune făcută pe exemplarul de repartiție înmânat contestatorului. Verificând dacă mențiunea de mai sus aparține SPP V. SRL și constatând că nu această societate a refuzat încadrarea contestatorului, AJOFM în baza art. 44 lit. a) din Legea nr. 76/2002 a emis Dispoziția contestată.
Pentru clarificarea situației juridice a SPP V SRL, instanța a dispus verificarea și a constatat că această societate nu este înregistrată pe rolul Tribunalului ca debitoare, potrivit Legii 85/2006 privind procedura insolvenței.
În temeiul art. 44 lit. a) din Legea nr.76/2002 "încetarea plății indemnizației de șomaj are loc la data refuzului nejustificat de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii și nivelului studiilor";.
Din probele administrate în speță, respectiv înscrisuri, tribunalul a constatat că petentul a făcut un refuz nejustificat, astfel că Dispoziția nr.xxx/27.08.2012 a fost legal emisă, iar măsura dispusă, de încetare a plății indemnizației de șomaj este de asemenea legală.
Contestatorul a mai invocat ca motiv de nelegalitate a actului contestat și faptul că Dispoziția de repartizare și cea de încetare a plății șomajului nu au fost semnate de el.
Tribunalul a constatat că acest motiv nu constituie cauză de nulitate sau de anulare a celor două acte, el nefiind prevăzut nici în Legea 76/2002 și nici în H.G. 174/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 76/2002, Tribunalul a reținut însă că petentul a semnat planul individual de mediere pentru repartizarea sa la SPP V. SRL.
Atât Dispoziția de repartizare cât și cea de încetare a plății indemnizației de șomaj sunt acte unilaterale emise de pârâtă, în baza dispozițiilor legale.
De asemenea, nu este motiv de nulitate faptul că la data emiterii Dispoziției de repartizare nu coincide cu data Dispoziției de încetare a plății indemnizației de șomaj.
De altfel, lipsa temeiului legal pentru anularea actului este justificată și logic. Mai întâi trebuie ca șomerul să se prezinte la locul de muncă și numai dacă sunt impedimente legale să se dispună emiterea unei alte dispoziții pentru sistarea plății indemnizației.
Un ultim aspect privind nelegalitatea invocat de BO se referă la nesoluționarea contestației odată cu răspunsul la reclamația sa administrativă.
Tribunalul a apreciat că sunt căi legale distincte pe care contestatorul a înțeles să le folosească în apărarea intereselor pe care consideră că i le-a încălcat AJOFM și care au reglementări de asemenea distincte, așa cum de altfel, s-a procedat în speță.
Pentru toate considerentele expuse, contestarea Dispoziției de repartizare apare nefondată, fiind respinsă ca atare.
Întrucât cererea de plată a daunelor morale a fost formulată ca o consecință a admiterii primului capăt de cerere, cererea de acordare a daunelor morale apare ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs BO învederând următoarele:
Judecătorul care a judecat cauza era incompatibil dată fiind și calitatea sa de infractor.
Dispoziția de repartizare nu are semnătura sa,, astfel că nu poate fi valabilă.
Hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, sentința instanței de fond fiind nelegală și netemeinică.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a celor de ordine publică, conform art.3041 Curtea reține următoarele:
Recurentul nu a adus prin motivele de recurs critici concrete și punctuale față de soluția pronunțată de instanța de fond, ci doar a indicat vagi nemulțumiri față de judecătorul care a soluționat cauza și față de fondul cauzei.
Art. 44 din Legea 76/2002 menționează expres cazurile în care are loc încetarea plății îndemnizației de șomaj, printre aceste cazuri fiind și situația în care are loc refuzul nejustificat al beneficiarului de a se încadra într-un loc de muncă conform pregătirii și nivelului studiilor. Acest refuz privind încadrarea în muncă rezultă din actul de la fila 21, act pe cuprinsul căruia contestatorul a bifat rubrica refuz la înștiințarea privind încadrarea în muncă și a menționat "motive organizare-financiară";.
Nu poate fi reținută această menționare ca fiind un refuz justificat mai ales că legea nu îndreptățește pe contestator la o astfel de competență.
Faptul că dispoziția de repartizare și cea de încetare a plăților nu este semnată de contestator nu reprezintă de asemenea o teză ce poate fi reținută, semnătura contestatorului nefiind prevăzută de lege ca o condiție de validitate a actului. Corect a reținut instanța de fond că aceste acte nu sunt lovite de nulitate pentru lipsa semnăturii contestatorului fiind acte unilaterale, emise în condițiile prevăzute de lege.
Cu privire la incompatibilitatea judecătorului ce a soluționat cauza, reținem că nu s-a făcut dovada niciunui caz de incompatibilitate în sensul art. 27 și urm. Cod proc.civ., iar la instanța de fond, din cuprinsul încheierilor rezultă că nu s-a formulat nicio cerere de recuzare.
Față de aceste considerente conform art.312 Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul.
| ← Suspendarea judecăţii conform art. 413 alin. 1 pct. 1 din noul... | procedură civilă. Jurisprudență Contestaţie în anulare → |
|---|
