Acordarea de daune materiale potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr.221/2009.
| Comentarii |
|
Curtea de Apel GALAŢI Decizie nr. 406 din data de 04.09.2013
În domeniul de reglementare al Legii nr. 10/2001 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 nu intră decât terenurile și construcțiile (imobile prin natură), precum și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul (imobil prin destinație). Decizia nr. 6 din 15.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție stabilește că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, instanța urmează să constate că armele de vânătoare pentru care s-au acordat despăgubiri materiale în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 nu se înscriu în categoria imobilelor precizate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Decizia civilă nr. 406/R din 04.09.2013 a Curții de Apel Galați
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 9014/121/2012, reclamanta G.E., în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin MFP, a solicitat:
- să se constate caracterul politic al condamnării de 2 ani închisoare corecțională pentru săvârșirea delictului de uneltire contra ordinii sociale prevăzuta de art. 209 partea a II-a, lit. a, b si c din Codul penal din 1936, republicat in 1948, executata in perioada 05.04.1950 - 03.04.1952 în baza sentinței nr. 874/25.10.1950 pronunțata de Tribunalul Militar Galați in dosarul nr. 896/1950, precum si a măsurii administrative de menținere a stării de detenție în perioada 04.04.1952 - 19.05.1953 la care a fost supus G.P., soțul său, și
- obligarea pârâtului la 300.000 lei despăgubiri morale si 100.000 lei despăgubiri materiale.
În motivare a arătat că împreună cu familia a fost supusă măsurii arătate, pentru perioada totală de 1.532 de zile, timp în care a suferit privațiuni inimaginabile.
În drept a invocat dispozițiile Legii nr. 221/2009.
Ulterior, la termenul de judecată din 30.10.2012, reclamanta a precizat că dorește obligarea pârâtului la 10.000 euro pentru daunele morale și 10.000 euro pentru cele materiale.
Reclamanta si-a precizat acțiunea, arătând că daunele materiale se compun din suma de 80.000 lei profit nerealizat de tatăl său în cei 25 de ani de viață a tatălui său de după liberare și 20.000 lei contravaloarea a doua puști de vânătoare confiscate de autoritățile comuniste la momentul arestării.
Prin sentința civilă nr. 255 din 30.01.2013 Tribunalul Galați a respins excepția lipsei de interes formulată de S.R. prin M.F.P.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta G.E. în contradictoriu cu pârâtul S.R. prin M.F.P.
A constatat caracterul politic al condamnării de 2 ani închisoare corecțională executată în perioada 05.04.1950 - 03.04.1952 în baza sentinței nr. 874/25.10.1950 pronunțată de Tribunalul Militar Galați precum și a măsurii administrative de menținere a stării de detenție în perioada 04.04.1952 - 19.05.1953 la care a fost supus G.P.
A fost obligat Statul Român prin M.F.P. să plătească reclamantei suma de 2.000 USD la cursul BNR din data efectuării plății cu titlu de dauna materiale reprezentând echivalentul valoric al celor două puști de vânătoare confiscate.
Au fost respinse restul pretențiilor ca nefondate.
S-a reținut în motivarea sentinței că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 și dispozițiile art. 5 din aceeași lege.
S-a dispus acordarea daunelor materiale pentru cele două puști de vânătoare de care a fost deposedat G.P. prin procesul verbal din 05.04.1950 conform dispozițiilor art. 5 lit. b din Legea nr. 221/2009.
În ceea ce privește daunele morale acestea nu mai pot fi acordate având în vedere Deciziile nr. 1358 și 1360/2010 pronunțate de Curtea Constituțională prin care dispozițiile art. 5 lit. a din Legea nr. 221/2009 au fost constatate ca neconstituționale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și S.R. prin M.F.P.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați a criticat ca nelegală sentința sub aspectul acordării daunelor materiale.
Se apreciază în motivele de recurs că reclamanta nu a probat în instanță valoarea armelor neprezentând vreun înscris care să ateste vechimea acestora, marca celor două puști criteriul de evaluare fiind aleatoriu.
În susținerea orală a recursului s-au invocat și dispozițiile Deciziei nr. 6/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
S.R. prin M.F.P. critică hotărârea instanței de fond în primul rând sub aspectul lipsei de interes în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea caracterului politic al condamnării soțului reclamantei fapt constatat deja "ope legis"; potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009.
În al doilea rând se critică lipsa de temei a acordării daunelor materiale acestea putând fi acordate în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 doar în considerarea unor imobile de natura celor care constituie obiect al Legii nr. 10/2001.
Se invocă în acest sens Decizia nr. 6/15.04.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Prin decizia civilă nr. 406/R din 04.09.2013 a Curții de Apel Galați s-au admis ambele recursuri declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și pârâtul S.R. prin M.F.P. București împotriva sentinței civile nr. 255/2013 a Tribunalului Galați s-a modificat în parte sentința civilă nr. 255/2013 a Tribunalului Galați numai în ceea ce privește capătul de cerere privind daunele materiale și în consecință, s-a respins cererea de acordare de daune materiale ca nefondată.
Pentru a se pronunța această decizie, s-au avut în vedere următoarele:
Prin Decizia nr. 6/15.04.2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a decis ca în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru aceleași categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, respectiv Legea nr. 10/2001 republicată cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare sub imperiul cărora partea interesată să nu fi obținut deja o reparație.
Or, așa cum rezultă din conținutul prevederilor art. 6 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 în domeniul de reglementare al acestei legi așa cum aceasta a fost modificată și completată prin Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare nu intră decât terenurile și construcțiile (imobile prin natură, precum și utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul, imobile prin destinație).
Prin urmare, instanța a constatat că armele de vânătoare pentru care s-au acordat despăgubiri materiale în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. b din Legea nr. 221/2009 nu se înscriu în categoria imobilelor precizate în decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție .
Sub acest aspect, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă s-au admis recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de S.R. prin M.F.P. împotriva sentinței civile nr. 255/30.01.2013 a Tribunalului Galați.
În conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă s-a modificat în parte sentința civilă nr. 255/30.01.2013 a Tribunalului Galați numai în ceea ce privește capătul de cerere privind daunele materiale și în consecință s-a respins acest capăt de cerere ca nefondat.
În ceea ce privește al doilea motiv de recurs invocat de S.R. prin M.F.P., acesta s-a constatat a fi nefondat întrucât chiar dacă condamnarea suferită este de drept cu caracter politic potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 221/2009 nu poate fi îngrădit dreptul reclamantei de a solicita această constatare ca o satisfacție morală în temeiul legii speciale reparatorii.
| ← Reabilitare. Împlinirea termenului de reabilitare. Efecte | Excepţia prematurităţii acţiunii. Jurisprudență Procedură... → |
|---|
