Competenţa materială a executorului judecătoresc în privinţa cererilor de încuviinţare a executării silite
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 5309/2015 din data de 19.10.2016
COMPETENȚA MATERIALĂ A EXECUTORULUI JUDECĂTORESC ÎN PRIVINȚA CERERILOR DE ÎNCUVIINȚARE A EXECUTĂRII SILITE
Competența reprezintă capacitatea unei instanțe de a soluționa litigii sau de a rezolva cereri. Prin competența generală se delimitează atribuțiile instanțelor judecătorești de activitatea altor autorități sau instituții, Constituția României instituind, în această privință, principiul potrivit căruia justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Aceasta înseamnă că toate cauzele civile sau de altă natură sunt de competența instanțelor judecătorești, cu excepția acelora date în mod expres prin lege în căderea altor autorități sau instituții - natura unor litigii determinând necesitatea rezolvării lor de către alte organe decât instanțele judecătorești.
Conform art. 665 alin. 2 Cod de procedură civilă (forma în vigoare la data formulării cererii de încuviințare), prevede că "Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților."; Din acest text legal rezultă că legiuitorul a exclus din competența instanțelor judecătorești soluționarea cererile privind încuviințarea executărilor silite, stabilind ca acestea să fie soluționate de executorul judecătoresc la care s-a înregistrat cererea de executare.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 5309/2015, pronunțată în dosarul nr. 6285/190/2015.
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, SCPEJ M ȘI ASOCIAȚII a solicitat să se încuviințeze potrivit cererii de intervenție formulată de creditoarea S.C.A SA, privind executarea silită a debitoarei CH J E, în baza titlului executoriu reprezentat de bilet la ordin OTPV3AA ……. emis de S.C.D COM SRL pentru plata sumei de 157.132,80 lei.
La dosar s-au depus, în copie, cererea creditorului urmăritor, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 al. 1 C.proc.civ. și dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Conform art. 248 Cod de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz cercetarea în fond a cauzei.
Competența reprezintă capacitatea unei instanțe de a soluționa litigii sau de a rezolva cereri. Prin competența generală se delimitează atribuțiile instanțelor judecătorești de activitatea altor autorități sau instituții, Constituția României instituind, în această privință, principiul potrivit căruia justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege. Aceasta înseamnă că toate cauzele civile sau de altă natură sunt de competența instanțelor judecătorești, cu excepția acelora date în mod expres prin lege în căderea altor autorități sau instituții - natura unor litigii determinând necesitatea rezolvării lor de către alte organe decât instanțele judecătorești.
Conform art. 665 alin. 2 Cod de procedură civilă (forma în vigoare la data formulării cererii de încuviințare), prevede că "Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților.";
Din acest text legal rezultă că legiuitorul a exclus din competența instanțelor judecătorești soluționarea cererile privind încuviințarea executărilor silite, stabilind ca acestea să fie soluționate de executorul judecătoresc la care s-a înregistrat cererea de executare.
În concluzie instanța reține că la data înregistrării cererii de încuviințare a executării silite, potrivit cererii de intervenție, respectiv 30.06.2015, competența de soluționare a cererilor de încuviințare a executării silite a fost stabilită conform art. 665 alin.2 Cod de procedură civilă, în favoarea executorilor judecătorești.
Pentru aceste motive, văzând și dispozițiile art. 129 alin. 2 pct.1 Cod de procedură civilă, potrivit cu care necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, va admite excepția și, în temeiul art. 132 alin. 4 Cod de procedură civilă, va respinge cererea ca nefiind de competența instanțelor judecătorești, ci de competența unui organ fără activitate jurisdicțională.
Împotriva aceste hotărâri a formulat recurs în termen legal recurenta SC A SA, care a solicitat casarea acesteia și încuviințarea executării silite.
Considerând criticile formulate ca fiind fără suport și apreciind hotărârea instanței de fond ca fiind corespunzătoare raportat la starea de fapt reținută și la dispozițiile legale incidente în speța supusă examinării, în baza art.496 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, menținând astfel în ființă sentința atacată, conform dispozitivului prezentei hotărâri.
| ← Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească bunul vândut | Culpa aferentă faptei ilicite, temei al răspunderii civile... → |
|---|
