Partaj bunuri comune. Lichidarea pasivului comunităţii.
| Comentarii |
|
Atunci când în activul supus partajării există imobile ce constituie garanţii pentru plata unor debite comune, imobilele se evaluează conform legii; capitalul debitului însă se scade din preţul imobilului. Partea care primeşte imobilul în lot rămâne singură datoare să plătească debitul şi garantează pe ceilalţi coproprietari pentru această plată.
Ceea ce se scade din valoarea imobilului este soldul debitelor, neprezentând relevanţă - din perspectiva lichidării pasivului comunităţii - modul în care partea care primeşte bunul în lot va achita ulterior acest sold (prin rate lunare sau toată suma odată).
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin reclamanta T.E. a chemat în judecată pârâtul T.D., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv un apartament situat în Drobeta Turnu Severin şi mai multe bunuri mobile, prin atribuirea în natura către reclamanta.
Reclamanta a mai arătat ca, apartamentul a fost cumpărat cu banii obţinuţi din vânzarea unei garsoniere a fratelui său şi din doua împrumuturi luate de la fratele său - S. G., în suma de 13 000 Euro şi de la I. Ghe. în suma de 10 000 Euro.
În acţiune, reclamanta a precizat că pârâtul nu a contribuit la achiziţionarea bunurilor pentru că nu a realizat nici o zi venituri, neavând loc de munca.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin a pronunţat sentinţa civilă nr.150/MF/13.02.2012 prin care a admis acţiunea precizată de reclamanta, a omologat rapoartele de expertiză întocmite de experţii Ion Cristian, Iacob Romulus şi Dîrpeş Nicolae a atribuit loturile conform variantei I. compensându-se sultele pârâtul fiind obligat să plătească reclamantei cu titlul de sultă suma de 12.309,5 lei.
Atât împotriva încheierii de admitere în principiu cât şi împotriva sentinţei civile a declarat recurs pârâtul T.D., calea de atac fiind recalificată ca fiind apel.
Prin decizia civilă nr.85/A/MF/09.07.2012, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi în s-a admis apelul pârâtului T. D. împotriva sentinţei şi respins apelul declarat împotriva IAP.
A fost schimbată parţial sentinţa în sensul că pentru echilibrarea loturilor atribuire părţilor, reclamanta va plăti sultă pârâtului suma de 78.907,5 lei. Au fost înlăturate dispoziţiile sentinţei privitoare la compensarea sultelor. A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 2760 EURO în echivalent la data plăţii efective, reprezentând contravaloarea ratelor achitate de aceasta din cele două credite în perioada august 2010-ianuarie 2012. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei. A fost obligată intimata către apelant la 510 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că în ceea ce priveşte încheierea de admitere în principiu, pronunţată la 19.02.2011, în condiţiile în care apelantul nu a arătat motivele pentru care este afectată de nelegalitate şi netemeinicie, acest motiv de apel ca neîntemeiat.
Privitor la motivul de apel care vizează sentinţa, s-a constatat că este neîntemeiat.
Astfel, susţinerea apelantului în sensul că, că la achitarea celor două credite de către reclamantă în perioada august 2010-ianuarie 2012 a contribuit şi el, este nedovedită, instanţa de fond în mod corect reţinând un drept de creanţă al reclamantei pentru cota de ^ din aceste rate. În ceea ce priveşte cel de al doilea motiv de apel, tribunalul a constatat că este întemeiat.
In mod corect instanţa de fond, faţă de probele administrate în cauză a reţinut că ambii soţi au un pasiv comunitar constând în sumele rămase neachitate la data rămânerii irevocabile a sentinţei de divorţ din împrumuturile de 13.000 euro contractat de S.Ghe. la BRD şi 10.000 euro contractat de I. Ghe. tot la BRD, pasiv care trebuie suportat de ambii soţi în cote egale.
Faţă de aceste constatări reţinute în considerentele încheierii de admitere în principiu referitoare la faptul că soţii au pasivul comunitar faţă de terţi, numai aceştia din urmă sunt îndreptăţiţi a se îndrepta împotriva oricăruia dintre soţi pentru recuperarea ratelor pe care le achită ca titulari de credite, de la momentul pronunţării sentinţei şi până la achitarea integrală a creditelor.
Reţinerea din încheierea de admitere în principiu şi din sentinţă în sensul că soţii au un pasiv comunitar constând în cele două credite contractate de S. Ghe. şi I. Ghe. la BRD este suficientă pentru a da posibilitatea terţelor persoane care nu sunt părţi în proces să urmărească pe oricare dintre cei doi soţi, iar cel care plăteşte să-şi recupereze cota de ^ aferentă dreptului de creanţă de la celălalt soţ.
Din expertiza efectuată în cauză de expertul Dîrpeş Nicolae a rezultat că în perioada august 2010 şi până la data pronunţării sentinţei supusă apelului, respectiv ianuarie 2012, din cele două credite, reclamanta a achitat în total suma de 5520 euro, astfel că, în raport de cota de contribuţie a soţilor reţinută de instanţă, pârâtul va fi obligat să suporte ^ din această sumă, adică să-i plătească reclamantei suma de 2760 euro în echivalent lei la data plăţii efective.
Faţă de aceste considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a pronunţat o decizie prin care a respins apelul declarat împotriva încheierii de admitere în principiu din 19.02.2011, şi a admis apelul declarat împotriva sentinţei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta S. E., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
A arătat recurenta că, în rejudecare, instanţa de fond s-a pronunţat şi cu privire la situaţia pasivului comunitar, stabilind că acesta se compune din sumele rămase neachitate la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii de divorţ.
A subliniat faptul că pârâtul nu şi-a adus în nici un mod contribuţia la achitarea acestor credite, credite contractate de terţe persoane, tocmai în vederea achiziţionării apartamentului supus împărţelii, iar instanţa de fond, luând în considerare acest fapt şi concluziile raportului de expertiză (cele două contracte de credit au rămas în continuare la reclamantă, urmând să achite în viitor ratele acestor credite), în mod corect şi legal a dispus obligarea pârâtului la plata unei sume globale iar nu în rate, a diferenţei rămase neachitate din obligaţia stabilită în sarcina sa.
A menţionat că pârâtul nu a achitat până în prezent nici măcar o rată din aceste credite.
A considerat că obligarea pârâtului la plata sultei, nu reprezintă nici pe departe modificarea raporturilor contractuale stabilite între cei doi foşti soţi şi terţii creditori, reclamanta rămânând în continuare obligată la plata în viitor a ratelor. Referitor la acest capăt de cerere, a solicitat instanţei de apel respingerea acestuia, întrucât fiind vorba despre o datorie comună, aceasta trebuie suportată de ambele părţi, în mod egal, nefiind permis ca împărţeala să fie efectuată numai asupra activului, iar pasivul să rămână în patrimoniul numai a uneia dintre părţi.
Privitor la încheierea de admitere în principiu din 19.02.2011 a subliniat că aceasta nu a fost atacată (conform art.6738 poate fi atacată cu apel sau recurs numai odată cu fondul), ceea ce echivalează cu o achiesare a pârâtului la aspectele reţinute în IAP.
A apreciat că, deşi instanţa de apel în mod corect a respins apelul declarat împotriva încheierii de admitere în principiu, în mod greşit a admis apelul pârâtului, schimbând parţial sentinţa ignorându-se I A P care statuează existenţa unui pasiv comunitar constând în sumele rămase neachitate la data rămânerii irevocabile a sentinţei de divorţ, din creditele de 13000 Euro şi, respectiv, de 10000 Euro.
A arătat că, pe cale de consecinţă, prin soluţia instanţei de apel s-a lăsat nesoluţionat aspectul pasivului comunitar şi, mai mult decât atât, îl obligă pe pârât să plătească doar cota parte din contravaloarea ratelor achitate în perioada august 2010 - ianuarie 212, fără a observa că la dosarul cauzei s-au depus înscrisuri din care reiese fără putinţă de tăgadă că reclamanta este cea care a achitat ratele aferente celor două credite şi după luna ianuarie 2012.
A considerat că soluţia atacată este dată nu numai cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, dar este şi profund inechitabilă, având în vedere faptul că pârâtul nu este constrâns în nici un fel să contribuie la acoperirea pasivului comunitar, iar creditele ce fac parte din acest pasiv sunt garantate inclusiv cu o ipotecă instituită asupra apartamentului ce i-a fost atribuit prin hotărârea de partaj.
A apreciat că astfel, va fi nevoită să achite sulta, să achite singură pasivul comunitar, fără a avea niciun mijloc juridic, potrivit hotărârii instanţei de apel, de a recupera banii de la pârât.
Intimatul pârât a formulat concluzii scrise, susţinând în esenţă că decizia recurată este legală, pentru motivele expuse în aceasta; că instanţa de judecată nu poate modifica raportul juridic între cei doi foşti soţi, debitori, şi terţii creditori, care nu sunt părţi în proces, pentru rate şi dobânzi viitoare, a căror achitare ar depinde de voinţa exclusivă a recurentei. Faţă de terţi ambii soţi rămân în continuare obligaţi.
Recursul este fondat, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Utilizarea sumelor provenite din cele două credite pentru achiziţionarea imobilului în litigiu s-a reţinut de instanţa de fond prin încheierea de admitere în principiu din 19 septembrie 2011.
Fiind o datorie a comunităţii de bunuri în strânsă legătură cu imobilul ce face parte din activul comunităţii de bunuri sunt incidente în cauză, urmând a fi aplicate prin analogie, prevederile art. 776 alin. 2 din Codul civil în vigoare la data declanşării litigiului (30 aprilie 2009).
Potrivit textului de lege invocat atunci când în activul supus partajării există imobile ce constituie garanţii pentru plata unor debite, imobilele se evaluează conform legii; capitalul debitului însă se scade din preţul imobilului. Partea care primeşte imobilul în lot rămâne singură datoare să plătească debitul şi garantează pe ceilalţi coproprietari pentru această plată.
Aplicând în cauză prevederile legale menţionate rezultă că din valoarea de piaţă stabilită prin expertiză pentru imobil, de 158.290 lei, se impune a fi scăzut soldul debitelor. Suma ce va rezulta va fi valoarea apartamentului ce va fi avută în vedere la partaj, urmând ca soldul celor două debite (credite bancare), precum şi accesoriile acestora - în măsura în care plata soldului se va face eşalonat - să rămână în sarcina recurentei reclamante, care a primit apartamentul în lot.
Potrivit actelor aflate la filele 83 - 93 din dosarul întocmit la fond în primul ciclu procesual, după achitarea ratelor din octombrie 2012 cele două debite din pasivul comunităţii de bunuri aveau solduri de 8.373,11 euro şi respectiv de 8.847,43 euro (total 17.220,54 euro). Se impune precizarea că ceea ce se scade din valoarea imobilului este totalul soldurilor celor două credite, neprezentând relevanţă - din perspectiva lichidării pasivului comunităţii - modul în care recurenta reclamantă va achita ulterior aceste solduri (prin rate lunare sau toată suma odată).
Echivalentul în lei (prin luarea în considerare a raportului de schimb valutar de 4.5754 - valabil conform comunicatului BNR - din data de 24 octombrie 2012) a soldurilor celor două credite este de 78.790 lei. Scăzând această sumă din valoarea stabilită pentru apartament rezultă o valoare partajabilă a apartamentului de 79.500 lei.
Adăugând la această sumă valoarea totală a bunurilor mobile supuse partajului rezultă că valoarea activului comunitar este de 84.805 lei; astfel fiind foştii soţi au dreptul la loturi valorice de 42.402,5 lei fiecare. Loturile fizice stabilite prin sentinţă vor fi păstrate; valoarea acestor loturi este de 81.905 lei - lotul I atribuit reclamantei şi respectiv de 2900 lei - lotul II atribuit pârâtului. Pentru echilibrarea valorică a loturilor fizice rezultate din partajarea activului comunităţii reclamanta datorează sultă pârâtului suma de 39.502 lei.
Pe lângă debitul analizat anterior şi care constituia pasivul comunităţii, prin încheierea de admitere în principiu s-a reţinut că începând cu august 2010 reclamanta a achitat singură ratele la cele două credite bancare şi s-a stabilit obligaţia pârâtului de a suporta ^ din totalul acestor rate. În recurs s-a susţinut şi dovedit că recurenta a continuat să achite aceste rate singură şi în 2012, până în octombrie inclusiv, cu excepţia unei rate de 230 euro achitată de pârât în septembrie 2012. Astfel fiind, recurenta reclamantă are un drept de creanţă împotriva intimatului pârât în cuantum de 3880 euro (întrucât totalul sumei achitată de reclamantă a fost de 7990 euro; ^ din această sumă este 3.995 euro, din care scădem 115 euro reprezentând ^ din rata de 230 euro achitată singur de pârât).
Pentru a putea face compensarea parţială a obligaţiilor băneşti reciproce ale părţilor sa procedat la transformarea în lei a sumei de 3880 euro, rezultând suma de 17.752,552 lei.
Compensând parţial cele două obligaţii băneşti reciproce ale părţilor rezultă că recurenta reclamantă mai datorează intimatului pârât suma de 21.750 lei (39.502,5 lei -17.752,5 lei).
În temeiul art. 312, raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă va fi admis recursul. Vor fi modificate hotărârile pronunţate în cauză sub aspectele menţionate mai sus.
(Decizia nr. 10382/31.10. 2012 - Secţia I civilă, rezumatjudecător Carmen Tomescu
| ← Acte de acceptare tacită a succesiunii. | Refuzul mamei de a-şi da acordul privind măsura plasamentului.... → |
|---|
