Bunurile dobândite în timpul căsătoriei devin bunuri comune, iar obligaţia de plată a impozitului pe clădire şi a asigurării obligatorie a locuinţei revine ambilor proprietari.
| Comentarii |
|
Judecătoria GALAŢI Sentinţă civilă nr. 858 din data de 31.01.2014
Bunurile dobândite în timpul căsătoriei devin bunuri comune, iar obligația de plată a impozitului pe clădire și a asigurării obligatorie a locuinței revine ambilor proprietari. Încetarea stării de codevălmășie a părților cu privire la bunurile comune și ieșirea din indiviziune, cu atribuirea bunului către reclamantă în deplină proprietate și posesie, are loc în condițiile obligării reclamantei la plata către pârât a unei sume cu titlu de sultă pentru cota parte ce îi revine din imobilul partajabil.
Reclamanta a solicitat instanței să dispună împărțirea în cote egale a bunurilor comune dobândite de către părți în timpul căsătoriei.
Având în vedere că părțile au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în timpul căsătoriei, în raport de dispozițiile art.30-31 din Codul Familiei, instanța a constatat că imobilul respectiv este bun comun al foștilor soți, fiind dobândit în timpul căsătoriei, în coproprietate, în cote de câte 50%.
Reclamanta a solicitat ieșirea din indiviziune, prin atribuirea imobilului, cu obligarea sa la plata unei sulte către pârât. Pârâtul nu s-a prezentat la judecarea cauzei și nu a solicitat atribuirea imobilului.
Astfel, în raport de dispozițiile art.728 alin.1 cod civil și ale art.673 ind.10 Cod proc.civ., care instituie regula atribuirii la cerere, instanța a dispus încetarea stării de codevălmășie a părților cu privire la imobilul în litigiu și ieșirea din indiviziune, cu atribuirea bunului către reclamantă în deplină proprietate și posesie, obligând reclamanta să plătească pârâtului în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, suma respectivă cu titlu de sultă pentru cota parte ce îi revine din imobilul partajabil.
În ceea ce privește dreptul de creanță invocat de reclamantă de jumătate din suma reprezentând impozit pe clădiri pe anii 2010-2013 și suma reprezentând asigurare obligatorie a locuinței pe anii 2010-2013, pe care le-a achitat exclusiv, instanța a reținut că obligația de plată a impozitului și asigurare a locuinței revine ambilor proprietari și se înscrie în rândul cheltuielilor utile, legate de buna administrare a dreptului, motiv pentru care se impune a fi suportate împreună de către aceștia, proporțional cotelor de proprietate pe care le dețin. Prin înscrisurile depuse la dosar, reclamanta a făcut dovada achitării sumelor pretinse, în timp ce pârâtul nu a contestat în niciun mod aceste pretenții.
Prin urmare, întrucât părților li s-au recunoscut cote de câte ½ pentru toate bunurile comune, rezultă că pârâtului îi revine obligația de a suporta jumătate din impozitul pentru perioada 2010-2013, precum și jumătate din asigurarea locuinței pentru aceeași perioadă, motiv pentru care va recunoaște acest drept de creanță în favoarea reclamantei.
Împotriva hotărârii nu s-a exercitat nicio cale de atac.
| ← Înscrisului autentificat semnat doar de garanţii imobiliari nu... | Renunţarea la drept, înţeleasă ca act unilateral şi de... → |
|---|
