Constituie o clauză abuzivă clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul
| Comentarii |
|
Judecătoria GALAŢI Sentinţă civilă nr. 1160 din data de 07.02.2014
Constituie o clauză abuzivă clauza contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul, prin care se stabilește în sarcina consumatorului obligația de a achita un comision de risc ce se ridică la cca. 50% din valoarea totală a împrumutului, în condițiile în care executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor aferente a fost garantată de către reclamanții - împrumutați prin constituirea, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci imobiliare, cât și prin cesionarea către bancă a poliței pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției menționate în contractul de credit.
În speță, reclamanții au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună anularea clauzei prevăzute de art. 1 pct. 3 lit. a din actul adițional la contractul de credit încheiat la data de 21.02.2008, anularea clauzei prevăzută de art. 5 lit. a din condițiile speciale și art. 3.5 din condițiile generale, precum și anularea clauzei prevăzută de art. 3 pct. 5.12 lit. A din actul adițional. S-a susținut de reclamanți că transformarea dobânzii contractuale fixe în dobândă variabilă fără consimțământul ambelor părți reprezintă un abuz sancționat cu nulitatea absolută. S-a mai învederat că sunt abuzive și clauzele prevăzute de art. 5 lit. a din Condițiile Speciale și art.3.5 din Condițiile Generale, care stabilesc plata unui comision de risc de 0,22% din suma datorată, deoarece contractul nu stabilește care este riscul pentru care se plătește comisionul iar redenumirea comisionul de risc în comision de administrare nu înlătură caracterul său nelegal întrucât la momentul încheierii convenției acest comision încălca prevederile O.U.G. nr. 50/2010.
La termenul din 25.15.2011 reclamanții au formulat cerere de renunțare la judecată a capetelor de cerere privind anularea clauzei din actul adițional ce vizează comisionul de administrare și anularea clauzei din actul adițional privind dobânda modificată.
Instanța a luat act de renunțarea reclamanților la capetele de cerere privind anularea clauzelor din Actul adițional la contractul de credit încheiat la data de 21.02.2008 prevăzute de art. 1 cu referire la art. 3 lit. a din Condițiile speciale (modificarea ratei dobânzii) și art. 3 cu referire la art. 5 lit. a din Condițiile speciale. A admis cererea având ca obiect anulare act și a constat a clauzelor inserate la art. 5 lit. a din Condițiile Speciale și art.3.5 din Condițiile Generale din contractul încheiat de părți la data de 21.02.2008. A fost obligată pârâta să restituie către reclamanți echivalentul în lei, calculat la cursul BNR din ziua plății, a sumei de 4.210,46 CHF, reprezentând comision de risc.
Astfel, instanța a constatat că urmare a renunțării reclamanților la capetele de cerere privind anularea clauzelor din Actul adițional la contractul de credit nr. 0140725/21.02.2008 prevăzute de art. 1 cu referire la art. 3 lit. a din Condițiile speciale (modificarea ratei dobânzii) și art. 3 cu referire la art. 5 lit. a din Condițiile speciale, rămân de analizat clauzele referitoare la comisionul de risc prevăzute de art. 5 lit. a din condițiile speciale și art. 3.5 din condițiile generale.
Cu privire la comisionul de risc de 0,22 % din soldul creditului, prevăzut de art. 5 lit. a din Condițiile Speciale și de art. 3.5 din Condițiile Generale, instanța a constatat că în contract nu se precizează care este riscul acoperit prin instituirea lui, iar executarea obligației de rambursare a creditului, dobânzilor și comisioanelor aferente a fost garantată de către reclamanții-împrumutați prin constituirea, în favoarea băncii pârâte, a unei ipoteci imobiliare, cât și prin cesionarea în favoarea băncii a poliței pentru acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției menționate în contractul de credit.
Prin urmare, în raport de dispozițiile Legii nr. 193/2000 și a jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene dată în aplicarea dispozițiilor Directivei 93/13/CEE, s-a apreciat că apare ca fiind abuzivă clauza privind comisionul de risc. În acest sens, s-a reținut că acest comision nu este definit în mod concret și fără echivoc în cuprinsul contractului, fiind prevăzut doar modul de calcul și scadențe, iar clauza prin care acesta a fost inserat în convenția părților este o clauză standard, preformulată. În final, s-a avut în vedere că această clauză contractuală creează, contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în condițiile în care valoarea acestui comision se ridică la cca. 50% din valoarea totală a împrumutului, fără a se justifica de ce mai este necesară atunci și constituirea garanției ipotecare ori a poliței de asigurare.
Cererea privind restituirea sumelor încasate de bancă cu titlu de comision de risc, respectiv a sumei de 4.210,46 CHF, a fost apreciată ca întemeiată față de împrejurarea că nulitatea conduce la desființarea retroactivă a unui act juridic încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale iar prestațiile efectuate în baza clauzei lovite de nulitate trebuie restituite.
Împotriva sentinței nu s-a formulat nicio cale de atac.
| ← Dacă tacita relocaţiune nu a fost exclusă printr-o clauză... | Factura fiscală reprezintă un înscris sub semnătură... → |
|---|
