Calitate procesuală în grăniţuire. Jurisprudență Grăniţuire
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Decizie nr. 540 din data de 25.05.2017
Prin sentința civilă nr. X din 05.12.2016, pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr. X/311/2016, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive în privința petitului cererii care vizează revendicarea, invocată din oficiu.
S-a respins petitul cererii care vizează revendicarea imobilului teren în suprafață de 200 mp, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte cererea, în speță petitul al doilea al acesteia care vizează grănițuirea, formulată de reclamanții N Ș C și N M V , în contradictoriu cu pârâtul B N.
S-a stabilit linia de hotar care desparte proprietățile deținute de părți, conform raportului de expertiză, respectiv pe linia unită de punctele 7, 12, 13, 14 și 15, materializată pe schița anexă la raportul de expertiză, cu distanța între puncte: 44,98 m între pct. 7-12; 19,14 m între pct. 12-13; 25,22 m între pct. 13-14 și 26,59 m între pct. 14-15.
S-au compensat în parte cheltuielile de judecată privind taxa de timbru, conform art. 560 NC.civ., sens în care a fost obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 450 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (50 lei pentru grănițuire și 400 lei pentru onorariu expert), ambele aferente petitului care vizează grănițuirea proprietăților celor două părți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina sub nr. X/311/2016, reclamanții N S C și N M V au chemat în judecată pârâtul B N, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța:
1. să se stabilească hotarul despărțitor între terenul proprietatea lor situat în intravilanul mun. Slatina, cu vecinii: la N - B I, la S - T V, la E - De 192/1, la V - rest proprietate și terenul ocupat de pârât;
2. obligarea pârâtului să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 200 mp teren pe care o ocupă abuziv, pe o lungime de 100 m și o lățime de 2 m.
În motivarea cererii au arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauza de întreținere autentificat la nr. X/30.08.2010, au cumpărat suprafața de teren de 2974 m p cu vecinătățile indicate mai sus. Acest teren se învecinează in partea de nord cu terenul ocupat de către parat care este nepotul autoarei B I cu care se învecinase inițial.
Paratul a pătruns si pe terenul proprietatea lor pe o latime de 2m si o lungime de 100 m, incalcand semnele hotar si refuzând orice discuție pentru a ajunge la o intelegere intre ei.
În dovedirea actiunii înteleg sa se folosească de probele cu acte, interogatoriu, martori.
În drept, invocă dispoz. art. 560 si 563 c civil.
Pârâtul B N a depus note scrise, arătând că pe rolul Judecătoriei Slatina se afla dosarul nr. X/311/2015, având ca obiect uzucapiune, unde are calitatea de reclamant in contradictoriu cu Municipiul Slatina prin Primar, deoarece pe suprafața de 2100 mp nu deține acte legale, așadar am posesia, dar nu are proprietatea terenului, la momentul prezent terenul fiind rezerva la primarie, așadar aceasta este proprietarul de drept al terenului.
Având in vedere ca la momentul prezent nu este proprietar pe suprafața de care face reclamanta vorbire in cererea de chemare in judecata, iar calitatea lui din prezenta cauza depinde in totalitate de soluția pronunțata in dosarul nr. X/311/2015, in baza art. 413l alin.1, pct.1 din C.p.c, a solicitat suspendarea judecații pana la soluționarea definitive a dosarului nr. X/311/2015.
S-a depus la dosar raportul de expertiză tehnică în specialitatea topografie, cadastru și geodezie efectuat de expert M E (filele 47-50), iar prin încheierea de ședință din 07.11.2016 - fila 44 dosar, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea pârâtului privind suspendarea judecății cauzei pentru motivele expuse acolo.
La termenul din 05.12.2016, din oficiu, raportat la cuprinsul raportului de expertiză, instanța de fond a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în privința petitului cererii care vizează revendicarea.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive în privința petitului cererii care vizează revendicarea, invocată din oficiu, prin raportare la dispoz. art. 248 NC.pr.civ., că reclamanții, conform contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere aut. sub nr. X/30.08.2010 (fila 4 și urm. din dosar), dețin în proprietate suprafața de 2974 mp, teren intravilan, situat în mun. Slatina, , jud. Olt, cu vecinătățile identificate de expertul desemnat în proces în cuprinsul raportului de expertiză, în speță fila 48 din dosar, intabulat în CF nr. X a mun. Slatina.
Conform expertizei, reclamanții dețin în realitate suprafața de 2782 mp, marcată pe schița anexă la raport nr. 1, de punctele 1-2-3-4-7-12-013-14-15, respectiv cu mai puțin de 86 mp decât sunt înscriși în cartea funciară.
Pârâtul nu deține nici un act de proprietate asupra terenului ocupat, fiind parte litigantă în cadrul dosarului civil nr. X/311/2015 al Judecătoriei Slatina (acțiunea în fond fiind respinsă).
De asemenea, conform expertizei, pârâtul deține în realitate suprafața de 1918 mp, pentru care nu deține titlu de proprietate, marcată pe schița expertizei de punctele 15+-17-18-19-20-21-22-11-10-9-8-7-12-13-14-15.
Având în vedere că hotarul identificat cu ocazia expertizei, care delimitează terenul reclamanților pe latura de Nord si care este materializat de reclamanți prin șirul de stâlpi din beton din punctele 15,14,13,12,7, este recunoscut de reclamanți, că în realitate lungimea terenului reclamanților este mai mică decât lungimea înscrisă în cartea funciară, expertul a concluzionat că suprafața de teren de 86 mp, ce lipsește reclamanților, nu este ocupată de către pârât, deoarece această lipsă este identificată pe latura de Vest, unde pârâtul nu ocupă din terenul reclamanților.
S-a reținut că articolul 563 NC.civ. consacră regulile promovării acțiunii în revendicare, doctrina stipulând că revendicarea este acțiunea reală prin care o persoană, care se pretinde proprietara unui lucru, cere restituirea acelui lucru împotriva aceluia ce deține lucrul, sau, cu alte cuvinte, acțiunea prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască un drept de proprietate asupra unui lucru de care a fost deposedată sau, mai plastic vorbind, acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar.
Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie și imprescriptibilă. Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, deoarece ea însoțește, apără și se întemeiază pe însuși dreptul de proprietate. Acțiunea în revendicare tinde să se recunoască fondul dreptului, și nu numai faptul posesiei; din această cauză, ea este o acțiune petitorie, în opoziție cu acțiunile posesorii. Apoi, ea nu privește decât dreptul de proprietate, fiind inaplicabilă drepturilor reale dezmembrăminte ale proprietății.
Caracterul real al acțiunii în revendicare se conservă atât timp cât există și posibilitatea de a se readuce lucrul revendicat în patrimoniul revendicantului.
Potrivit art. 563 alin. (1) Ncciv., calitatea procesuală activă aparține doar proprietarului, în cazul coproprietății, dispozițiile art. 563 se completează cu cele ale art. 643 NC.civ. Astfel, fiecare coproprietar poate sta singur în justiție într-o acțiune în revendicare, indiferent de calitatea procesuală (art. 643 alin. (1)). în acest caz, art. 643 alin. (2) prevede că pârâtul poate cere instanței de judecată introducerea în cauză a celorlalți coproprietari, în calitate de reclamanți, în termenul prevăzut de codul de procedură civilă pentru chemarea în judecată a altor persoane.
Calitate procesuală pasivă poate avea nu doar posesorul, ci și oricare altă persoană care deține bunul "fără drept". Acțiunea în revendicare poate fi astfel îndreptată și împotriva unui detentor precar, cum ar fi locatarul, arendașul, comodatarul, când acesta stăpânește fără drept.
Întrucât textul de lege nu distinge, expresia "o altă persoană care îl deține fără drept" se referă atât la cel care a dobândit detenția bunului de la proprietarul reclamant, cât și la cel care a dobândit-o de la altă persoană. Pentru a fi admisibilă acțiunea în revendicare, se cere condiția ca deținerea bunului să fie "fără drept". Îndeplinește această condiție detentorul al cărui titlu a expirat (locatarul, după expirarea termenului locațiunii) sau cel al cărui titlu nu a fost valabil. Detenția este fără drept și în cazul în care titlul detentorului emană de la o altă persoană decât proprietarul.
Având în vedere că reclamanții nu au dovedit prin probe certe că pârâtul ocupă suprafața de teren revendicată în suprafață de 200 mp (expertul identificând o suprafață de 86 mp), instanța de fond a reținut că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cauză, nefiind titularul raportului juridic reclamat de acțiunea în revendicare.
Pentru aceste motive, s-a admis excepția invocată din oficiu, în privința petitului care vizează revendicarea.
În privința petitului care vizează grănițuirea, instanța de fond a reținut, conform concluziilor expertului desemnat în proces, că hotarul care delimitează terenul reclamanților pe latura de Nord, unde se învecinează cu terenul deținut în realitate de pârât, are lungimea de 115,93 m, materializat de un șir de stâlpi din beton aparținând reclamanților, marcați pe schița raportului de punctele 15, 14, 13, 12, 7.
Luând concluziile expertului de la fila 49 din dosar, instanța de fond a stabilit linia de hotar, care desparte proprietățile deținute de părți, conform raportului de expertiză, respectiv pe linia unită de punctele 7, 12, 13, 14 și 15, materializată pe schița anexă la raportul de expertiză, cu distanța între puncte: 44,98 m între pct. 7-12; 19,14 m între pct. 12-13; 25,22 m între pct. 13-14 și 26,59 m între pct. 14-15.
S-a compensat în parte cheltuielile de judecată privind taxa de timbru, conform art. 560 NC.civ., sens în care a fost obligat pârâtul să achite reclamanților suma de 450 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (50 lei pentru grănițuire și 400 lei pentru onorariu expert), ambele aferente petitului care vizează grănițuirea proprietăților celor două părți.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul B N, considerând-o netemeinică și nelegală.
Apreciază că instanța de fond a apreciat în mod greșit materialul probator administrat în cauză, întrucât apelantul nu este proprietar pentru suprafața de teren la care reclamantul face referire în cererea introductivă.
Mai mult, instanța de judecată în mod netemeinic l-a obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 450 lei, pentru admiterea capătului de cerere privind grănițuirea, deși pârâtul a depus la dosarul cauzei note de ședință prin care a relatat că nu este proprietarul suprafeței de 2100 mp din Slatina, întrucât nu deține acte legale în acest sens, astfel că invocă lipsa calității sale procesuale pasive.
Solicită admiterea apelului, iar pe fond casarea sentinței atacate și rejudecând să se respingă acțiunea.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 466 și urm. cod pr civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Prin notele scrise depuse la data de 22.05.2017, intimata N Ș -C a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepție respinsă de tribunal pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză și prin raportare la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Tribunalul reține că actiunea în grănituire este actiunea prin care se urmăreste determinarea, prin hotărâre judecătorească, a limitelor dintre două proprietăti vecine; prin aceasta reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul, instanta să determine, prin semne exterioare, întinderea celor două fonduri învecinate.
În acest sens, art. 560 C.civ., stipulează că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta.
Dreptul la actiune, bazat pe dispozitiile legale citate, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof de a pretinde vecinului său restabilirea hotarului care separă fondurile învecinate si marcarea acestuia prin semne vizibile.
Fiind o actiune reală, petitorie, imobiliară, declarativă de drepturi si imprescriptibilă, actiunea în grănituire poate fi exercitată nu numai de către proprietar, dar si de către titularul dezmembrământului dreptului de proprietate, chiar si de către un simplu posesor, în mod simetric aceasta putând fi îndreptată nu numai împotriva proprietarului fondului limitrof, ci si a titularului unui alt drept real, a chiriasului sau a arendasului.
Actiunea în grănituire produce efecte numai cu privire la delimitarea fondurilor ce apartin părtilor, nu si cu privire la însusi dreptul real, ceea ce înseamnă că, ulterior, oricare dintre părti poate introduce o actiune în revendicare cu privire la suprafata determinată a fondului, fără să i se poată opune autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronuntate în actiunea în grănituire.
Fată de aspectele mai sus arătate, tribunalul constată că în mod gresit apelantul susține că nu are calitate procesuală în cauză întrucât nu are un titlu de proprietate, atât timp cât este posesorul terenului învecinat cu cel al reclamanților. În aceste condiții, este evident că poate sta în proces în calitate de pârât în actiunea în grănituire.
Nefondat este și motivul de apel privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în speță instanța de fond făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 453 C.proc.civ. coroborat cu art. 451 alin. 1 C.proc.civ.
Raportat la considerentele din precedent, în temeiul art. 480 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât.
Data publicarii pe portal:05.07.2017
| ← Natura temeiului de 3 zile de verificare a masurilor preventive... | Revizuire art.510 alin.(2) cod de procedura civila → |
|---|
