Anulare proces verbal contravenţie. Jurisprudență Circulaţie rutieră
| Comentarii |
|
Tribunalul OLT Decizie nr. 373 din data de 18.05.2017
Prin sentința civilă nr. X/08.12.2016 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr. X/207/2016, s-a admis excepția prescripției dreptului de aplicare a sancțiunii amenzii contravenționale, invocate de petent prin plângere contravențională formulată.
S-a admis plângerea formulată de petentul X, în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere - S.A împotriva procesului verbal de contravenție seria R 16 nr. X/20.09.2016, și s-a constatat prescris dreptul intimatei de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, potrivit art.248 alin.1 Cod pr. civilă, instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii.
În fapt, instanța a reținut din conținutul procesului verbal de constatare a contravenției seria R16 nr. X/20.09.2016 că agentul constatator X din cadrul C.N.A.D.N.R. S.A.- a constatat la data de 20.09.2016, cu toate că acesta a semnat olograf actul de sancționare, că vehiculul categoria A, cu nr. de înmatriculare X, aparținând lui X, având domiciliul , a circulat la data de 25.03.2016, ora 17,09, locul DN1 Kml49+500m, Timișul de Sus, jud. BV, fără a deține rovinietă valabilă, menționându-se că proba se face cu foto X.
Întrucât, potrivit alin. (1) al art. 8 din O.G. nr. 15/2002, fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă, la data de 20.09.2016, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției RI6 nr. X de către C.N.A.I.R.-S.A. (denumire modificată a C.N.A.D.N.R.-S.A.) prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRIN, fiind aplicată sancțiunea amenzii contravenționale, în cuantumul minim prevăzut în Anexa 2 a O.G. nr. 15/2002.
Procesul verbal contestat a fost întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Interne - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Procesul verbal contestat a fost întocmit într-un unic exemplar original, semnat olograf de către agentul constatator X, iar o copie a acestuia a fost comunicată contravenientului, potrivit art. 25 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
Faptul că petentul a primit procesul verbal în copie nu presupune că semnătura agentului constatator nu este originală. Procesul verbal de constatare a contravenției, în original, poartă semnătura olografă/manuscriptă a agentului constatator.
Conform dispozițiilor art. 9 alin. (8) din O.G. nr. 15/2002 "Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul".
Intimata a precizat că data constatării contravenției este data la care agentul constatator, urmărind imaginile captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, surprinde, în imaginile foto, un anumit vehicul circulând fără a deține rovinietă.
Într-adevăr, termenul de 60 zile prevăzut în art. 9 alin. 8 din O.G. nr. 15/2002 nu este un termen de prescripție, ci un termen stabilit în vederea reglementării regimului sancționator pentru săvârșirea faptei de a circula cu vehicule pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, faptă care constituie contravenție continuă, iar art.9 din O.G. nr. 15/2002 nu reglementează un termen special de prescripție - un astfel de termen trebuie prevăzut în mod expres de actul normativ - ci are ca scop nesancționarea succesivă pentru un interval de timp determinat a aceleiași persoane pentru săvârșirea contravenției de a circula pe rețeaua de drumuri naționale fără a deține o rovinietă valabilă, în situația contrară, în fapt se poate întâmpla ca aceeași persoană, circulând cu același autovehicul, fără a deține rovinietă valabilă, să fie sancționat în intervalul de 2 luni de zile de zeci de ori.
Practic, prin reglementările prevăzute de art.9, alin.8 din O.G. nr. 15/2002, se statuează un caracter de continuitate a acestei contravenții și se înlătură posibilitatea aplicării mai multor sancțiuni pentru aceeași faptă contravențională în intervalul de două luni de la data constatării faptei / emiterii procesului verbal de constatare a contravenției.
Din interpretarea prevederilor legale mai sus menționate, rezultă faptul că intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul cuprins între data constatării contravenției și data comunicării procesului verbal la domiciliul / sediul contravenientului, să nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la acest interval - si, în niciun caz, art. 9 alin. (8) nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
În conformitate cu dispozițiile art. 13 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare - Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar potrivit art. 14 alin.1 - Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii și, conform alin.2- Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
Instanța a reținut că, față de dispozițiile art. 14 alin.1 din O.G. nr.2/ 20021, agentul constatator avea obligația ca, în termen de 2 luni de la data de 25.03.2016 să comunice actul sancționator petentului-contravenient, însă acesta a procedat la întocmirea procesului verbal în data de 20.09.2016 și l-a comunicat la data de 10.10.2016, fiind astfel depășit termenul imperativ de 2 luni, intervenind sancțiunea prescripției executării sancțiunii contravenționale.
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art.25 alin.1 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare - Procesul-verbal se va înmâna sau, după caz, se va comunica, în copie, contravenientului și, dacă este cazul, părții vătămate și proprietarului bunurilor confiscate, și potrivit alin.2- Comunicarea se face de către organul care a aplicat sancțiunea, în termen de cel mult două luni de la data aplicării acesteia.
De asemenea, potrivit art. 26 alin.1 din OG nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare - Dacă agentul constatator aplică și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire, iar în conformitate cu alin.3 al aceluiași articol - În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuză să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult două luni de la data încheierii.
Prin întâmpinare, chiar intimata a invocat dispozițiile art.13 alin.1 din O.G. nr.2/2001, menționând că în prezenta speță, fapta a fost săvârșită la data de 25.03.2016, iar amenda a fost aplicată la data de 20.09.2016, când a fost întocmit procesul verbal contestat în prezenta cauză, ceea ce presupune că termenul de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, prevăzut de art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, nu a fost încălcat.
Intimata a precizat de asemenea că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției a fost comunicat contravenientului, respectând dispozițiile art. 14 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, inclusiv art. 9 alin. 8 din O.G. nr. 15/2002, însă eronat a susținut că data constatării contravenției este data la care agentul constatator, urmărind imaginile captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, surprinde, în imaginile foto, un anumit vehicul circulând fără a deține rovinietă.
Instanța a apreciat că, susținerile intimatei în sensul că, contravenția nu este constatată de către mijlocul tehnic amplasat pe rețeaua de drumuri naționale, ci cu ajutorul acestuia, de către agentul constatator, la data verificării deținerii unei roviniete valabile, în speță 20.09.2016, conform mențiunilor din procesul verbal contestat, sunt eronate, întrucât dispozițiile art.14, 25 și 26 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobata cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu ar mai avea aplicabilitate în condițiile în care legea specială, respectiv O.G. nr. 15/2002 nu reglementează în prezent această situație.
Termenul de 60 zile prevăzut în art. 9 alin. 8 din O.G. nr. 15/2002 nu este un termen de prescripție, ci un termen stabilit în vederea reglementării regimului sancționator pentru săvârșirea faptei de a circula cu vehicule pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă, faptă care constituie contravenție continuă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției ca temeinic și legal, având în vedere următoarele :
Probele au fost greșit interpretate, art. 480 alin. (6) N. Cod Pr. Civ si art. 9 alin 8 din OG 15/2002 si astfel, a hotărât ca răspunderea contravenționala a petentei este prescrisa, considerând ca nu se mai impune analizarea fondului cauzei.
În acest sens s-a pronunțat si Înalta Curte de Casație si Justiție prin Decizia nr. 43/2016, care statuează următoarele:"; în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002. cu modificările și completările ulterioare:
• termenul de "cel mult două luni" nu reprezintă termen special de prescripție, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare:
• prin "data constatării contravenției" se înțelege data întocmirii procesului-verbal de contravenție."
Având in vedere cele de mai sus, face următoarele precizări:
Agentul constatator este obligat sa constate contravenția într-un termen de 6 (șase) luni de la data săvârșirii faptei, sub sancțiunea prescrierii aplicării sancțiunii, iar de la data constatării, agentul este obligat să transmită către contravenient procesul verbal de contravenție, intr-un termen de doua luni sub sancțiunea prescrierii executării sancțiunii contravenționale.
Comparând prevederile normei speciale cu cele ale legii generale în materie contravențională, consideram că este esențial de stabilit momentul de la care încep să curgă termenele derogatorii din legislația specială, respectiv care este momentul "constatării" faptei de a conduce fără a deține rovinietă valabilă.
Data săvârșirii faptei este data la care contravenientul a încălcat norma legală, adică data la care a circulat fără a deține rovinietă valabila.
Data constatării contravenției este data la care agentul constatator, urmărind imaginile video, captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.GM.C.R, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, surprinde, in imaginile video, un anumit vehicul circulând fără a deține rovinietă.
În ceea ce privește momentul constatării faptei, raportat la specificul acestei contravenții, potrivit art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/ 2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Captarea cu ajutorul unor mijloace tehnice reprezintă un fapt material, fără valențe juridice în privința momentului constatării faptei. Mijloacele tehnice nu pot să constate, ci sunt doar un instrument care ajuta la constatare.
In acest sens, trebuie avută în vedere distincția dintre proba unei fapte contravenționale și constatarea acesteia. Dacă în primul caz, legea impune folosirea unor mijloace tehnice, constatarea unei contravenții reprezintă o activitate intelectuală a agentului constatator competent prin care, pe baza înregistrării video sau a probei foto obținute cu ajutorul mijloacelor tehnice prevăzute de lege, constată că fapta există, constituie contravenție și aplică sancțiunile conform legii.
Față de specificul modalității de constatare a unor astfel de abateri, se solicită să se constate că momentul constatării faptei nu este momentul când se realizează captura fotografică sau video a autovehiculului, ci momentul vizionării de către agent a înregistrărilor video realizate cu mijloacele tehnice, data la care agentul constatator urmărind imaginile captate cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR, constatata ca vehiculul a circulat fara a deține rovinieta valabila, identifica contravenientul pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe - Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, aplica sancțiunea si încheie procesul verbal de constatare a contravenției conform art. 9 din OG nr. 15/2002.
Mai mult, la art. 9 alin. (2) lit. c din OG nr. 15/2002 se arata in mod expres ca faptele de natura celei in cauza se constata de personalul împuternicit din cadrul C.N.A.I.R. - S.A. care efectuează controlul, prin intermediul mijloacelor tehnice. Acesta este si scopul pentru care art. 9 alin. (1) din OG 15/2002 prevede ca o atare constatare se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, ci nu de către mijloacele tehnice, ceea ce face sa nu existe niciun dubiu asupra faptului ca momentul săvârșirii contravenției (dovedit cu planșa fotografica) este diferit de acela al constatării ei (de către agentul constatator).
Așadar, în speța de față, fapta a fost săvârșita la data de 25.03.2016, iar amenda a fost aplicată la data de 20.09.2016 când a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției seria R16X de către C.N.A.I.R. - S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, adică in termenul legal de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Procesul Verbal de Constatare a Contravenției R16X a fost comunicat contravenientului respectând dispozițiile art. 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca "Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii", inclusiv art. 9 alin 8 din OG 15/2002 care prevede ca "Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, respectiv la 10.10.2016.
Din interpretarea prevederilor articolelor mai sus menționate, rezulta faptul că, prin apariția Legii 144/20112 pentru modificarea OG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare si a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, intenția legiuitorului a fost aceea ca, in intervalul de doua luni de la data constatării contravenției, sa nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de doua luni - si in nici un caz, art. 9 alin. (8) nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul petent X a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond, pentru următoarele motive:
Instanța de fond în mod corect a reținut că, față de dispoz. art. 14 alin. 1 din OG nr. 2/2001, agentul constatator avea obligația ca în termen de 2 luni de la data de 25.03.2016 să comunice petentului procesul verbal de contravenție, în condițiile în care, în mod corect aceasta a apreciat că termenul de 60 zile prevăzut în art. 9 alin. 8 din O.G. nr. 15/2002 nu este un termen de prescripție, ci un termen stabilit în vederea reglementării regimului sancționator pentru săvârșirea faptei de a circula cu vehicule pe drumurile naționale fără a deține rovinietă valabilă.
Este eronată susținerea apelantei intimate referitoare la data constatării contravenției ca fiind data verificării deținerii unei roviniete valabile (20.09.2016).
În condițiile în care legea specială nu reglementează această situație, dispoz. art. 14, 25, 26, din OG 2/2001 cu modificările și completările Legii 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu ar mai avea aplicabilitate.
Prin notele scrise formulate de apelanta intimată, aceasta arată că, în ceea ce privește prescripția sancțiunii amenzii, potrivit art. 13 alin.1 din OG 2/2001, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, astfel ca agentul constatator are la dispoziție, prin voința legiuitorului, un termen de maximum 6 luni de la data săvârșirii contravenției să constate existența acesteia si să întocmească procesul verbal de constatare a contravenției.
Data săvârșirii faptei este data la care contravenientul a încălcat norma legala, adică data la care a circulat fără a deține rovinietă valabila.
Data constatării contravenției (20.09.2016) este data la care agentul constatator, urmărind imaginile video, captate cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei - S.I.E.G.M.C.R, pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, surprinde, in imaginile video, un anumit vehicul circulând fara a deține rovinieta si întocmește procesul-verbal.
Potrivit noilor modificări ale OG 15/2002, art.9 alin (8) prevede: Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru lipsa rovinietei valabile pentru același vehicul.
Termenul de 2 luni, nu este un termen special de prescripție, în interiorul căruia procesul verbal trebuie întocmit și comunicat.
Din interpretarea logico-sistematică a textelor legale susmenționate, rezulta fără echivoc faptul că intenția legiuitorului a fost aceea ca, în intervalul de 2 luni de la data constatării contravenției să nu se poate încheia alte procese verbale, limitând astfel caracterul continuu al contravenției la perioada de 2 luni - și în niciun caz, art. 9 alin. 8 nu prevede un termen de prescripție a răspunderii contravenționale mai scurt decât termenul general de 6 luni.
Prin decizia ICCJ publicata in M.O. nr. 107/07.02.2017 în dosarul nr. 2160/1/2016, Înalta Curte a stabilit că termenul de 2 luni din cuprinsul art. 9 alin. 8 al O.G. nr. 15/2002 nu este un termen special de prescripție (a aplicării sancțiunii) si, deci, implicit, că termenul de 2 luni este un termen de prescripție a executării sancțiunii contravenționale, adică un termen in care se realizează comunicarea PVCC.
Analizând sentința apelată în raport de motivele invocate, dar și în conformitate cu prevederile art. 476 și urm. cod pr civilă, tribunalul constată apelul fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a apreciat eronat că în cauză a intervenit sancțiunea prescripției dreptului intimatei de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, în sensul că fapta a fost săvârșită la data de 25.03.2016, iar amenda a fost aplicată la data de 20.09.2016, când a fost întocmit procesul verbal contestat în prezenta cauză, ceea ce presupune că a fost depășit termenul de două luni de comunicare a actului sancționator , act ce a fost comunicat la data de 10.10.2016.
În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 7 februarie 2017 a fost publicată Decizia nr. 43/2016 privind examinarea sesizării formulate de Tribunalul Caraș-Severin - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2.650/208/2015, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a admis , în parte, sesizarea privind pronunțarea unei hotărâri prealabile și s-a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare:
"- termenul de "cel mult două luni"; nu reprezintă termen special de prescripție, în sensul art. 13 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare;
- prin "data constatării contravenției"; se înțelege data întocmirii procesului-verbal de contravenție. Respinge, în rest, sesizarea, ca inadmisibilă";.
S-a reținut în considerentele deciziei că dispozițiile art. 9 alin. (8) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 instituie în sarcina agentului constatator:
- o obligație pozitivă - comunicarea procesului-verbal de constatare a contravenției în oricare zi a intervalului de două luni, calculat de la data întocmirii procesului-verbal (considerată data constatării contravenției);
- o obligație negativă - abținerea de a întocmi noi procese- verbale de contravenție pentru același vehicul, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, pentru întreg intervalul de două luni, calculat de la data întocmirii procesului-verbal.
Se reține, așadar, că data constatării contravenției este data la care agentul constatator verifică imaginile video realizate cu mijloacele tehnice, când se constată ca vehiculul a circulat fara a deține rovinieta valabila și este identificat contravenientul pe baza datelor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe - Direcția Regim Permise de Conducere si Înmatriculare a Vehiculelor, după care aplică sancțiunea si încheie procesul verbal de constatare a contravenției conform art. 9 din OG nr. 15/2002.
Tribunalul reține, de asemenea, că art. 9 alin. (2) lit. c din OG nr. 15/2002 prevede expres ca faptele de natura celei in cauza se constata de personalul împuternicit din cadrul C.N.A.I.R. - S.A., care efectuează controlul, prin intermediul mijloacelor tehnice, situație în care momentul săvârșirii contravenției (dovedit cu planșa fotografica) este diferit de acela al constatării ei .
Așadar, în speța de față, fapta a fost săvârșita la data de 25.03.2016, iar amenda a fost aplicată la data de 20.09.2016, când a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției seria R16X de către C.N.A.I.R. - S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatica - CESTRIN, adică in termenul legal de prescripție de 6 luni de la săvârșirea faptei, așa cum prevede art. 13 alin. 1 din OG 2/2001.
Procesul verbal de constatare a contravenției R16X a fost comunicat contravenientului cu respectarea dispozițiilor art. 14 alin. (1) din OG 2/2001, care prevede ca: "Executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult două luni de la data aplicării sancțiunii", și cu respectarea prevederilor art. 9 alin 8 din OG 15/2002, conform cărora: "Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenției, respectiv la data de 10.10.2016";.
În concluzie, tribunalul reține că data săvârșirii contravenției nu este una și aceea cu data constatării contravenției, aceasta din urmă fiind data întocmirii procesului verbal de contravenție , în cauza dedusă judecății procesul verbal fiind întocmit la data de 20.09.2016, iar comunicarea acestuia s-a realizat în intervalul de timp de două luni prevăzut de art.9 alin. 8 din OG nr. 15/2002, astfel că nu s-a prescris dreptul intimatei de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale, sentința pronunțată de instanța de fond, sub acest aspect, fiind nelegală.
Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției, tribunalul reține că petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002.
Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă.
În conformitate cu prevederile art. 7 din OG nr.15/2002 cu modif. și completările ulterioare, "responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului";.
Potrivit art.1 alin.11 din OG nr.15/2002 cu modif. și completările ulterioare - rovinieta valabilă este:"b) rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului. În cazul deteriorării rovinietei matcă-cupon, dovada achitării tarifului de utilizare se face astfel:
(ii) pentru utilizatorii persoane juridice - documentul care atestă plata integrală a tarifului de utilizare, în original sau o copie a acestuia ștampilată și semnată în original de către conducătorul unității, cu înscrisul "Conform cu originalul";.
În ceea ce privește aspectele de legalitate, tribunalul reține că procesul verbal contestat respectă condițiile de formă impuse de art. 16-17 din O.G nr. 2/2001, acesta conținând mențiunile privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, denumirea faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia, susținerea petentului în sensul că procesul verbal nu poartă semnătura olografă a agentului constatator , fiind neîntemeiată.
Referitor la temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, tribunalul reține că în cauză au fost respectate toate garanțiile procesuale și i-a fost creat în mod efectiv petentului cadrul pentru administrarea de probatorii care să combată situația de fapt reținută de organul constatator, însă prin administrarea probei cu înscrisuri nu a fost răsturnată această prezumție, petentul nefăcând dovada că la data la care a fost surprins de către agentul constatator deținea rovinietă valabilă, potrivit dispozițiilor legale susmenționate.
Dispozițiile art. 34 din OG 2/200l privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările ulterioare, care constituie dreptul comun in materie contravențională, coroborate cu art. 2l. alin.3. și 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv asupra naturii sancțiunii in ipoteza in care prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
In raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 21 alin. 3 din OG 2/200l, tribunalul apreciază că sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei, aplicată petentului, corespunde gradului de pericol social concret al faptei săvârșite.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 cod pr civilă, se va admite apelul declarat, se va schimba sentința pronunțată de instanța de fond, în sensul că se va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
Data publicarii pe portal:19.06.2017
| ← Drept de superficie. Jurisprudență Proprietate privată | Hotarare care sa tina loc de act autentic. Jurisprudență... → |
|---|
