Cazul de suspendare a cursului prescripţiei prevăzute de art. 13 lit. c) din Decretul 167/1958 referitor la prescripţia extinctivă
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 406 din data de 05.05.2015
Cazul de suspendare a cursului prescripției prevăzute de art. 13 lit. c) din Decretul 167/1958 referitor la prescripția extinctivă (Prescripția se suspendă până la rezolvarea reclamației administrative făcute de cel îndreptățit, cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poștă și telecomunicații) a fost asimilat de jurisprudență perioadei în care se fac demersuri administrative, subliniindu-se că nu poate curge prescripția când cel îndreptățit a-și valorifica un drept nu rămâne în pasivitate.
Asupra prezentelor cereri de recurs:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 09.01.2013, reclamantul M.B. PRIN R.P.L.P.K. RA în contradictoriu cu pârâții M.M.P., M.F.P. prin D.G.R.F.P.B. și D.A.P.P. a solicitat să se dispună obligarea pârâților să plătească reclamantului suma de 3.454.575,25 lei, sumă reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite pentru suprafața de 4.177,90 ha. - fond forestier pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Legii nr. 46/2008 și cea a intrării în vigoare a H.G. nr. 861/2009; 3.147.180,03 lei, sumă reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite pentru suprafața de 4.133 ha. fond forestier, pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a H.G nr. 861/2009 și data de 31.12.2010 și 1.020.785,29 lei, sumă reprezentând contravaloarea produselor pe care nu le-a putut recolta datorită funcțiilor de protecție stabilite pentru suprafața de 4.233 ha. fond forestier pentru perioada cuprinsă între data de 01.01.2011 și data de 31.12.2011.
În motivarea acțiunii s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 97 alin. 1 din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic ,,În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;";
Potrivit dispozițiilor art. 98 din același act normativ ,,Sumele prevăzute (…) la art. 97 alin. (1) lit. b), f) și g) se pun la dispoziția proprietarilor";.
Potrivit dispozițiilor art. 99 alin.1 ,,Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului), la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.";
Astfel, deși Codul Silvic a intrat în vigoare în data de 03.03.2008 și prevedea că ,,statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă";, iar potrivit dispozițiilor art. 99 alin.1 ,,Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.";,H.G. nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietatea privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale și pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond a fost publicată și a intrat în vigoare în data de 18.08.2009.
În normele metodologice la art. 6 se stipulează că ,,(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.
(2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.";
Reclamantul a susținut că în temeiul acestor dispoziții legale prin adresele nr. 20962/2011 a depus documentații complete și a solicitat structurii teritoriale a unității publice centrale care răspunde de silvicultură compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă pentru perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a Codului Silvic și cea a intrării în vigoare a HG nr.861/2009, perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a H.G. nr. 861/2009 și 31.12.2010, respectiv 01.01.2011-31.12.2011.
Prin adresele de răspuns M.M.P. prin ITRSV B. i-a comunicat faptul că documentațiile depuse și care stau la baza solicitării compensațiilor sunt complete,însă aceste compensații nu pot fi acordate deoarece nu s-a primit avizul favorabil al Comisiei Europene privind ajutoarele de stat și nu s-a publicat proiectul de hotărâre privind acordarea de compensații în Monitorul Oficial.";
În ceea ce privește solicitarea pentru acordarea de compensații pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Codului Silvic și cea a intrării în vigoare a HG nr. 861/2009 i s-a comunicat faptul că potrivit adresei 184377/IS/13.04.2010 ,,prin formele de sprijin care s-au finanțat până la 31.12.2009 a fost și compensarea de protecție stabilită prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă numai pentru persoanele fizice";, deși Codul Silvic nu a dat drept de a cere compensații numai persoanelor fizice, ci și juridice.
În ceea ce privește ajutorul de stat la care face referire M.M.P. se arată că aceste sume nu reprezintă ajutor de stat, ci compensații care trebuie plătite proprietarilor prin faptul că prin măsurile instituite se aduce atingere proprietății acestora și sunt restricționați, fiindu-le afectate prerogativele dreptului de proprietate.
Chiar dacă aceste compensații s-ar încadra în categoria ajutoarelor de stat, avizul Comisiei Europene cu privire la acordarea acestora a fost dat în data de 19.07.2012, iar pârâta nu a acordat compensațiile deși au trecut 5 luni de la acea dată.
Reclamanta a depus la dosar completare de acțiune prin care a solicitat introducerea în cauză a D.A.P.P. din cadrul M.M.S.C. ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 71/2013 pentru aprobarea O.U.G. nr. 96/2012 care la pct. 3 prevede că ,,În cadrul M.M.S.C. se înființează D.A.P.P., ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, finanțat prin bugetul ministerului, cu atribuții în coordonarea la nivel național a domeniilor ape, păduri și silvicultură.";
Pârâtul M.M.S.C. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, pe considerent că potrivit art.3 alin.2 din O.U.G. nr.96/2012 modificat prin pct.3 din Legea nr.71/2013 pct.3 prevede că ,,În cadrul M.M.S.C. se înființează D.A.P.P., ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, finanțat prin bugetul ministerului, cu atribuții în coordonarea la nivel național a domeniilor ape, păduri și silvicultură.";
Pârâtul M.F.P. prin D.G.F.P. B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative cu M.F.P.
De asemenea, pârâtul a invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că nu s-a legat nici un raport juridic între reclamant și M.F.P..
Prin sentința civilă nr. 1953/CA/16.07.2014, Tribunalul Brașov a respins excepția lipsei calității procesuale active a pârâților M.M.S.C. și M.F.P. și excepția inadmisibilității acțiunii.
A admis cererea de chemare în judecată formulată și completată de reclamantul M.B. prin R.P.L.P.K. RA, în contradictoriu cu pârâții M.M.S.C., M.F.P. prin D.G.R.F.P. B. și D.A.P.P., și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 7.622.540,57 lei cu titlu de compensații reprezentând contravaloare produse nerecoltate datorită funcțiilor de protecție.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.M.S.C., urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 71/2013 pentru aprobarea O.U.G. nr. 96/2012 care la pct.3 prevede că ,,În cadrul M.M.S.C. se înființează D.A.P.P., ca organ de specialitate, cu personalitate juridică, finanțat prin bugetul ministerului, cu atribuții în coordonarea la nivel național a domeniilor ape, păduri și silvicultură";, reclamanta și-a completat acțiunea în sensul că, a solicitat introducerea în cauză și a D.A.P.P..
Cu toate acestea, pârâtul M.M.S.C. legitimează calitate procesuală pasivă în cauză fiind autoritatea publică centrală care răspundea de silvicultură la data formulării cererii și care asigură prin ministrul delegat reprezentarea departamentului în justiție.
Relativ la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.F.P. s-a reținut că aceasta nu este fondată în cauză ca urmare a faptului că, datorită atribuțiilor generale ale ministerului aprobate prin H.G. nr. 34/2009 acesta elaborează proiectul bugetului de stat și alocă fondurile necesare plății compensațiilor ce au fost solicitate prin cerere.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative invocată de către pârâtul M.F.P. se reține că reclamantul a urmat procedura prealabilă administrativă în raport cu structura teritorială a unității publice centrale care răspunde de silvicultură ITRSV B., solicitând acestora acordarea compensațiilor pentru pădurile cu funcții de protecție așa cum rezultă din adresele depuse la filele 12-17 dosar, astfel că, față de dispozițiile legale incidente în cauză art.97, 98 și 99 Cod Silvic și art. 6 din H.G. nr. 861/2009 nu era necesar a se urma o procedură prealabilă administrativă și cu M.F.P..
În fapt, prin adresele reclamantului nr. 20962/2011și înregistrate la ITRSV sub nr. 2591 și nr.2592 din 20.03.2011 a depus documentații complete și a solicitat structurii teritoriale a unității publice centrale care răspunde de silvicultură compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă pentru perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a Codului Silvic și cea a intrării în vigoare a HG nr.861/2009, perioada cuprinsă între intrarea în vigoare a H.G. nr. 861/2009 și 31.12.2010, respectiv 01.01.2011-31.12.2011. În acest sens este și adresa nr. 6290/2012.
Prin adresele de răspuns M.M.P. prin ITRSV B. i-a comunicat reclamantului faptul că documentațiile depuse și care stau la baza solicitării compensațiilor sunt complete, însă aceste compensații nu pot fi acordate deoarece nu s-a primit avizul favorabil al Comisiei Europene privind ajutoarele de stat și nu s-a publicat proiectul de hotărâre privind acordarea de compensații în Monitorul Oficial.";
În ceea ce privește solicitarea pentru acordarea de compensații pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Codului Silvic și cea a intrării în vigoare a H.G. nr. 861/2009 i s-a comunicat faptul că potrivit adresei nr.184377/IS/13.04.2010 ,,prin formele de sprijin care s-au finanțat până la 31.12.2009 a fost și compensarea de protecție stabilită prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă numai pentru persoanele fizice"; .
În drept, potrivit dispozițiilor art. 97 alin.1 din Legea nr.46/2008 - Codul Silvic ,,În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;";
Potrivit dispozițiilor art. 98 din același act normativ ,,Sumele prevăzute (…) la art. 97 alin. (1) lit. b), f) și g) se pun la dispoziția proprietarilor";.
Potrivit dispozițiilor art. 99 alin.1,,Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.";
Astfel, deși Codul Silvic a intrat în vigoare în data de 03.03.2008 și prevedea că ,,statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă";, iar potrivit dispozițiilor art. 99 alin.1 ,,Normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului*), la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod";, H.G. nr.861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietatea privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale și pentru aprobarea procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond a fost publicată și a intrat în vigoare în data de 18.08.2009.
În normele metodologice la art. 6 se stipulează că ,,(1) Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoane juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.
(2) Toate formele de sprijin prevăzute în Legea nr. 46/2008, cu modificările și completările ulterioare, vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.";
În ceea ce privește solicitarea pentru acordarea de compensații pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a Codului Silvic și cea a intrării în vigoare a H.G. nr. 861/2009 i s-a comunicat reclamantului faptul că potrivit adresei nr.184377/IS/13.04.2010 ,,prin formele de sprijin care s-au finanțat până la 31.12.2009 a fost și compensarea de protecție stabilită prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă numai pentru persoanele fizice";.
S-a apreciat de către instanță că acest refuz al pârâtei de a acorda compensații și reclamantului UAT M.B. este nejustificat atâta timp cât prin Legea nr.46/2008 -Codul Silvic nu se face această distincție ,astfel că art. 97 alin.1 litera b stipulează ,,În scopul gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (…) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă;";, și, în plus, ulterior primirii deciziei Comisiei Europene acest refuz nu mai este justificat. Potrivit Deciziei Comisiei Europene nr. C (2012) 5166 din data de 19.07.2012 ajutorul de stat reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorita funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determina restricții in recoltarea de masa lemnoasa poate fi acordat.
A concluzionat instanța că pârâtul M.M.S.C. prin ITRSV B. avea obligația de a înainta documentația depusă de reclamant organelor fiscale în vederea efectuării controlului financiar, neputându-se imputa reclamantului că acest control nu a fost efectuat și în consecință au fost obligați pârâții să plătească reclamantei suma de 7.622.540,57 lei cu titlu de compensații reprezentând c/val produse nerecoltate datorită funcțiilor de protecție.
Prin încheierea din 19.11.2014, sentința a fost lămurită în sensul că sunt obligați la plata compensației pârâții M.M.S.C., M.F.P. prin D.G.R.F.P. B. și D.A.P.P..
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de lămurire a dispozitivului a declarat recurs pârâtul M.F.P. prin D.G.R.F.P., criticând soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive și obligarea sa în solidar cu ceilalți pârâți la plata compensației, arătând că instanța a avut în vedere numai posibilitatea legală de acordare a compensațiilor, fără dovedirea în concret a oportunității cheltuielilor necesare. Acțiunea este inadmisibilă întrucât nu a fost urmată procedura prealabilă față de M.F.P. și este formulată împotriva unei părți lipsite de calitate procesuală pasivă, actul normativ pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile neavând prevederi în sensul stabilirii unor obligații pentru M.F.P.. Pentru cheltuielile instituțiilor publice, se pot efectua alocări de fonduri din bugetul public național în condițiile existenței unei legi de modificare bugetară anuală în care să fie incluse și aceste cheltuieli. Ordonatorul principal de credite este M.M. și acestuia îi revine obligația elaborării proiectului privind acordarea ajutorului financiar care se asigură de la bugetul de stat.
Arată recurentul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât a obligat o instituție publică pe cale judecătorească, să efectueze un demers care potrivit legii ar fi trebuit îndeplinit pe cale administrativă, procedura de întocmire a bugetului de stat și de deschidere a creditelor bugetare fiind reglementată de Legea 500/2002 privind finanțele publice. M.F.P. este titularul unei obligații de diligență, aceea de a întocmi proiectul de lege a bugetului de stat, pe baza propunerilor ordonatorilor principali de credite, supus dezbaterii în Parlament, nefiind deținătorul unei obligații de rezultat constând în alocarea efectivă a unor sume către solicitanți.
În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă de la 1865.
Pârâtul D.A.P.P. a solicitat casarea sentinței recurate, și reținerea cauzei spre rejudecare, invocând prescripția dreptului material la acțiune, întrucât creanțele deduse judecății corespund unei perioade care începe încă din anul 2009 , înainte de intrarea în vigoare a Noului cod civil și, implicit, de abrogarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, așa încât prescripția este reglementată de acest act normativ.
Prin urmare, arată recurentul, având în vedere, faptul că reclamata pretinde o suma de bani aferentă anilor 2008 și 2009, iar prescripțiile începute pentru perioada anterioară datei de 1 octombrie 2011 sunt în mod evident supuse dispozițiilor Decretului nr. 167/1958, instanța de fond ar fi trebuit să rețină această excepție a prescripției dreptului material la acțiune, incident fiind termenul general de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, termen care a fost în mod evident depășit raportat Ia data introducerii acțiunii, respectiv data de 02.04.2014.
Pe fondul cauzei, recurentul arată că cererea este neîntemeiată, întrucât reclamanta a invocat refuzul nejustificat al autorității publice de acordare a sumelor solicitate reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă care nu au putut fi recoltate din cauza funcțiilor speciale de protecție, invocând ca temei de drept: Legea nr. 46/2008, H.G. nr. 861/2009, precum și Decizia nr. C(2012) 5166.
Arată recurentul că aplicabile reclamantei sunt într-adevăr prevederile H.G. nr. 861/2009, iar potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (1) din acest act normativ Formele de sprijin prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. a), la art. 97 alin. (1) lit. b) pentru persoanele juridice și la art. 97 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, cu modificările ulterioare, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat", însă normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 861/2009 vizează doar proprietarii de terenuri forestiere cu suprafețe mai mici sau egale cu 30 ha, ceea ce nu este cazul reclamantei ce susține că suprafața de 1.253,20 ha face parte integrantă a Rețelei Ecologice Europene Natura 2000.
Prin examinarea conținutului adresei de răspuns din perspectiva acestor dispoziții legale, rezulta că acestea nu pot fi apreciate ca reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii reclamantei, întrucât prin această adresă s-a comunicat acestuia imposibilitatea acordării compensațiilor solicitate ca urmare a faptului că nu a fost elaborată metodologia de calcul a compensațiilor.
În măsura în care au fost demarate procedurile în vederea aprobării normelor metodologice necesare, fiind redactată integral hotărârea de guvern ce le viza și se află la acest moment în faza de proiect supus spre aprobare, nu se poate vorbi de o culpă a instituției publice și nici de ilegalitate - atât timp cât nu pot fi avizate și eliberate la plată sume din bugetul instituțiilor publice în lipsa unei metodologii.
Mai arată recurenta că reclamanta nici nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor necesare acordării despăgubirilor solicitate conform celor cuprinse în Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5126 final, ajutoarele de stat fiind acordate pentru excluderea oricăror forme de exploatare a resurselor naturale și a folosinței terenului incompatibilă cu scopul atribuit, doar în măsura în care sunt întrunite condițiile cumulative prevăzute în art. 10 din decizie, lipsind declarația că nu îndeplinesc condițiile de excludere menționate la punctul 9 din Decizie și nici dovada modalității de calcul a prejudiciului reclamat.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 Cod Procedură Civilă.
Pentru toate aceste motive, recurentul D.A.P.P. solicită casarea sentinței și, în rejudecare, respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul M.M.S.C. critică respingerea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului, arătând că D.A.P.P. este autoritatea publică centrală în domeniul silviculturii, cu personalitate juridică proprie, iar Ministrul delegat pentru departament este cel care asigură reprezentarea în instanță a acestuia, calitate ce decurge și din textul de lege invocat chiar de reclamant, respectiv, art. 97 alin.2 lit. b) din Legea nr.46/2008 (Codul Silvic, ce prevede sursa prin care este asigurată acordarea compensațiilor - bugetul autorității centrale care răspunde de silvicultură.
Mai arată recurentul că acțiunea este prescrisă raportat la anii 2008-2010, dreptul la acțiune privind acordarea compensațiilor în ceea ce privește restricțiile în exploatare pentru pădurile cu funcții speciale de protecție pentru perioada 2008 - 2010 având izvorul în Legea nr.46/2008 - Codul Silvic actual. Plata acestor compensații a fost însă amânată până la comunicarea Deciziei Comisiei Europene nr. C(20l2)5l66 final/ 19.07.2012*, decizie care privește acordarea compensațiilor potrivit Legii nr.46/2008, precum și publicarea Hotărârii Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de acordare, utilizare și control a ajutorului de stat pentru compensații în Monitorul Oficial al României, iar această hotărâre nu a fost publicată până în prezent.
Se mai critică admiterea acțiunii și prin prisma prematurității acțiunii, respectiv pentru lipsa cadrului legal pentru acordarea la acest moment a despăgubirilor solicitate prin acțiune, raportându-ne la dispozițiile art. 97 alin.1, lit. b din Legea nr.46/2008 - Codul silvic, precum și la dispozițiile Deciziei Comisiei Europene nr. C.(2012) 5166 final/ 19.07.2012. Conform textului de lege precizat, rezultă că acordarea compensațiilor pe care reclamanta susține că i se cuvin trebuia precedată de propunerea în acest sens din partea structurii teritoriale de specialitate către structurile de specialitate din subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, alături de întreaga documentație cerută de articolul 6 din Anexa Nr. 1 a H.G. nr. 861/2009.
Împotriva celor trei recursuri, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea căilor de atac și menținerea hotărârii instanței de fond.
Solicită respingerea recursului declarat de M.F.P., arătând că acesta îndeplinește funcția de administrare a veniturilor statului și aprobă, în condițiile legii, repartizarea pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare, conform. H.G. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică/2009 privind organizarea și funcționarea M.F.P..
Cu privire la recursul declarat de D.A.P.P., arată că acesta nu mai are capacitate procesuală, fiind preluat conform O.U.G. nr. 86/2014 de M.M.A.P..
Cât despre recursul declarat de M.M.S.C., în prezent M.M.A.P., arată că acesta este autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și care este obligată să acorde compensațiile solicitate potrivit Codului Silvic.
În ceea ce privește prescripția dreptului la acțiune, arată că prin H.G. nr. 861/2009 s-a suspendat posibilitatea acordării sumelor de bani cuvenite proprietarilor drept compensațiile cuvenite pentru restricțiile stabilite asupra bunurilor acestora, suspendare care operează și în prezent.
Mai arată intimatul-reclamant că nici motivul de recurs privind prematuritatea acțiunii nu este întemeiat, fiind în contradicție vădită cu excepția prescripției invocată de același recurent. Cererea adresată M.M. și întreaga documentație au fost întocmite conform legii, forma de sprijin fiind solicitată după aprobarea Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.
În faza procesuală a recursului nu s-au administrat probe suplimentare.
Prealabil analizării motivelor de recurs, Curtea precizează că, față de data introducerii acțiunii, 09.01.2013, în prezenta cauză sunt incidente prevederile Codului de Procedură Civilă de la 1865.
Examinând excepția tardivității cererii de recurs formulate de M.M.S.C., reorganizat prin O.U.G. nr. 86/2014 ca M.M.A.P., invocată din oficiu, excepție de procedură care primează în soluționare în condițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 301 Cod procedură civilă, cererea de recurs trebuie formulată în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Atât sentința, cât și încheierea de lămurire a dispozitivului au fost comunicate pârâtului M.M. la data de 17.10.2014, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila 175-176 din dosarul instanței de fond (vol. V).
Instanța constată că termenul de recurs, calculat în condițiile art. 101 Cod procedură civilă, a expirat la data de 02.11.2014.
Or, cererea de recurs a fost depusă la poștă la data de 04.11.2014, așa cum rezultă din borderoul seria B nr. 9346 (fila 232 dosar Recurs.).
Potrivit art. 104 Cod Procedură Civilă de la 1865, actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
Cum recursul a fost depus la poștă după împlinirea termenului stabilit de lege pentru declararea acestei căi de atac, urmează ca, admițând excepția tardivității recursului declarat de M.M.S.C., reorganizat în prezent ca M.M.A.P., să fie respins recursul acestui pârât ca fiind tardiv formulat.
Cu privire la recursul declarat de M.F.P. atât împotriva sentinței 1953/2014 cât și a încheierii de lămurire a dispozitivului din 19.11.2014, criticile privind modul de soluționare de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și sunt întemeiate.
Calitatea procesuală pasivă a acestui pârât, arată tribunalul, decurge din atribuțiile generale ale ministerului aprobate prin H.G. 34/2009: elaborarea bugetului de stat și alocarea fondurilor necesare plății compensațiilor.
Contrar celor reținute de prima instanță, Curtea apreciază că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.F.P. trebuie admisă pentru următoarele considerente:
Actul normativ invocat de reclamantă ca temei de drept al susținerii acțiunii este reprezentat de art. 97 alin 1 lit. b) din Legea 46/2008 privind Codul Silvic, dispozițiile acestuia fiind în sensul că … statul alocă anual de la buget, prin bugetul autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru … acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează...
Așadar, între M.F.P. și M.M. există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, în cadrul căruia primul repartizează celui de-al doilea, în calitate de ordonator principal de credite, sumele alocate acestuia prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestuia alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia.
Aceste atribuții rezultă din prevederile art. 19 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice:
În domeniul finanțelor publice M.F.P. are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție;
b) dispune măsurile necesare pentru aplicarea politicii fiscal-bugetare;
…
e) solicită rapoarte și informații oricăror instituții care gestionează fonduri publice;
f) aprobă clasificațiile bugetare, precum și modificările acestora;
g) analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor;
h) furnizează Parlamentului, la cererea acestuia, cu sprijinul ordonatorilor principali de credite, documentele care au stat la baza fundamentării proiectelor legilor bugetare anuale;
i) asigură monitorizarea execuției bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor și cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situației;
…
k) stabilește conținutul, forma de prezentare și structura programelor elaborate de ordonatorii principali de credite;
În condițiile existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-ar stabili obligația M.M. să plătească persoanelor fizice și juridice sume de bani reprezentând compensații datorită funcției de protecție, ordonatorul de credite, în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin, formulează propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, și numai în acest caz se poate vorbi de obligația M.F.P. de a întocmi și a transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, însă dreptul de decizie nu aparține acestuia, ci puterii legislative.
Cât despre temeiul de drept în baza căruia instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a ministerului, H.G. 34/2009 privind organizarea și funcționarea M.F.P., se constată că acesta nu cuprinde dispoziții privind obligații stabilite în sarcina M.F.P. de a răspunde alături de ordonatorii principali de credite.
În consecință, se constată că excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. a fost în mod neîntemeiat respinsă de instanța de fond, urmând să fie admis recursul și modificată sentința și încheierea de lămurire a dispozitivului, în sensul admiterii excepției și respingerii acțiunii promovate împotriva acestui pârât pentru lipsa calității procesuale pasive.
Cu privire la recursul declarat de pârâtul D.A.P.P., reorganizat în prezent ca M.M.A.P.:
Ca prim motiv de recurs, s-a invocat prescripția dreptului de a solicita compensațiile aferente anilor 2008 și 2009, față de data introducerii acțiunii, 09.01.2013, însă acesta nu este întemeiat.
Într-adevăr, așa cum arată recurentul, dispozițiile legale aplicabile sunt cele ale Decretului 167/1958 referitor la prescripția extinctivă.
Între cazurile de suspendare a cursului prescripției prevăzute de art. 13 din actul normativ menționat,se numără și cel de la lit. c): prescripția se suspendă până la rezolvarea reclamației administrative făcute de cel îndreptățit, cu privire la despăgubiri sau restituiri, în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poștă și telecomunicații.
Pentru identitate de rațiune, jurisprudența a asimilat acest caz de suspendare perioada în care se fac demersuri administrative, subliniindu-se că nu poate curge prescripția când cel îndreptățit a-și valorifica un drept nu rămâne în pasivitate.
Aceasta este situația și în prezenta speță.
Potrivit prevederilor art. 97 alin. (l) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, în scopul gestionarii durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale, statul aloca anual de la buget, prin bugetul autoritarii publice centrale care răspunde de silvicultură, sume pentru: (...) b) acordarea unor compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamente silvice care determină restricții în recoltarea de masă lemnoasă.
Potrivit prevederilor art. 99 alin. (1), normele metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale prevăzute la art. 98 se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului cod.
Hotărârea Guvernului nr. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, a fost publicată și a intrat în vigoare în data de 18 august 2009.
Conform Art. 6, formele de sprijin pentru persoanele juridice, prevăzute la art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, se vor finanța numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat. (2) Toate formele de sprijin prevăzute de Legea nr.46/2008 vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat.
Din înscrisurile depuse în dosarul de fond (fila 12-17 vol. I), rezultă că încă din luna martie 2011, reclamanta a solicitat compensații și totodată a înaintat documentațiile corespunzătoare către Inspectoratul teritorial de regim silvic și de vânătoare B., însă răspunsul M.M.P. a fost în sensul că acordarea acestora se face numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat și publicarea hotărârii de guvern în Monitorul Oficial.
Așadar, termenul de prescripție nu curge pe durata parcurgerii procedurii de aprobare a acordării ajutorului de stat la Comisia Europeană, atâta vreme cât tocmai acordul Comisiei este actul juridic care a dat naștere dreptului proprietarului terenurilor forestiere în discuție la obținerea de despăgubiri.
Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5126 final/19.07.2012 a fost publicată în Jurnalul Uniunii Europene din 13.09.2012, iar hotărârea de guvern nu a fost publicată nici în prezent,așa încât reclamanta, căreia nu i se poate imputa pasivitatea instituțiilor statului, a fost în imposibilitate juridică de a acționa și nu poate fi sancționată prin refuzarea concursului forței de constrângere a statului în realizarea pretențiilor sale.
Este însă întemeiat motivul de recurs ce vizează greșita aplicare a legii, motiv ce se încadrează în prevederile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Astfel, prima instanță a reținut că refuzul pârâtului de a acorda compensațiile prevăzute de Codul Silvic este nejustificat ulterior primirii deciziei Comisiei Europene, iar M.M. prin ITRSV avea obligația de a înainta documentația depusă de reclamant organelor fiscale în vederea efectuării controlului financiar.
Contrar celor reținute în hotărârea atacată, Curtea constată că refuzul pârâtului nu este nejustificat, față de următoarele considerente:
Municipiul B. deține în proprietate publică o suprafață de 14266,6 ha fond forestier administrată de către R.P.L.P.K. RA, din care o suprafață de 4233 ha fond forestier este încadrată în grupa I funcțională-păduri cu funcții speciale de protecție (adresa 756/30.01.2012 fila 17 dosar Trib.vol I).
În calitate de proprietară a suprafețelor forestiere situate într-o zonă Natura 2000, reclamanta a solicitat compensația prevăzută de art. 97 alin.(l) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic, reprodus mai sus,care nu face distincție între categoriile de proprietari cărora li se cuvin compensațiile,arătând că inclusiv pentru fondul forestier proprietate publică și privată a unităților administrativ teritoriale, statul acordă compensații reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii nu le recoltează, datorită funcțiilor de protecție stabilite prin amenajamentele silvice.
Această prevedere cu caracter de principiu este însă nuanțată prin H.G. 861/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de acordare, utilizare și control al sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice și juridice și a celui proprietate publică și privată a unităților administrativ-teritoriale și pentru aprobarea Procedurii de realizare a serviciilor silvice și de efectuare a controalelor de fond, chiar din titulatura actului normativ rezultând că normele metodologice nu sunt menite doar a determina cuantumul compensațiilor, ci și condițiile de acordare, având astfel un rol esențial în stabilirea și acordarea efectivă a dreptului la compensații.
Astfel, din topografia alin. 1 și alin. 2 ale art. 6 din H.G. 861/2009, rezultă că toate formele se sprijin prevăzute de Legea nr. 46/2008 vor fi continuate după data de 1 ianuarie 2010 numai după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene privind ajutoarele de stat, însă, în ceea ce privește persoanele juridice, formele de sprijin prevăzute de art. 97 alin (1) lit. b) sunt finanțate după primirea deciziei favorabile a Comisiei Europene, fără să se mai prevadă o delimitare în timp, ceea ce duce la concluzia că în privința acestora (persoanele juridice), decizia favorabilă este necesară atât înainte,cât și după data de 01.01.2010.
Precizarea este necesară, dacă se are în vedere că de la data aderării la Uniunea Europeană și până la 31.12.2009, sunt aplicabile prevederile art. III-168 alin 1 și Anexa 5 Cap.3, pct. b) din Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană, potrivit cărora ajutoarele acordate ori puse în aplicare înainte de data aderării sunt calificate ca ajutoare existente până la sfârșitul celui de-al treilea an de la data aderării, ceea ce înseamnă că până la data de 31.12.2009 nu este necesară conformarea măsurilor de ajutor de stat cu legislația europeană.
Pentru persoanele juridice însă, legiuitorul român a înțeles să impună condiția existenței deciziei favorabile a Comisiei și pentru perioada anterioară anului 2010, această concluzie rezultând și din prevederile O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat ,care distinge la art. 3 între ajutorul de stat nou, care este supus obligației de notificare, și care nu poate fi acordat decât după autorizarea acestuia de către Comisia Europeană sau după ce acesta este considerat a fi fost autorizat și ajutorul de stat care nu este supus obligației de notificare, care poate fi acordat numai cu respectarea condițiilor prevăzute de reglementările în vigoare.
Compensațiile solicitate până la 01.01.2010 s-ar încadra în noțiunea de ajutor de stat existent, care nu este supus obligației de notificare, dar care poate fi acordat numai cu respectarea condițiilor prevăzute de reglementările în vigoare, ori, reglementarea în vigoare, art. 6 alin 1 din H.G. nr. 681/2009, condiționează acordarea compensației de obținerea deciziei favorabile a Comisiei.
Așadar, în cazul reclamantei, persoană juridică și în același timp unitate administrativ - teritorială, era necesară obținerea deciziei favorabile atât pentru perioada de dinainte, cât și de după 01.01.2010, deci pentru întreaga perioadă solicitată prin acțiunea introductivă.
Or, Decizia Comisiei Europene nr. C (2012) 5126 final/19.07.2012 invocată de instanță în aprecierea caracterului nejustificat al refuzului autorității, deși a acordat avizul favorabil pentru ajutoarele prevăzute în cadrul schemei notificate de autoritățile române pentru suprafețele forestiere aflate în proprietatea persoanelor fizice și juridice care aveau funcție de protecție de tip T1 sau T2 situate în Zona Natura 2000, arată la pct.7, cât și la pct. 13, arată că avizul nu vizează compensațiile ce se acordă entităților administrativ-teritoriale,deoarece autoritățile naționale să au decis să le acorde în cadrul schemelor de ajutoare de minimis în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 1998/2006 și prin urmare, aceste ajutoare nu fac obiectul deciziei.
Nefiind îndeplinită condiția imperativă prevăzută de H.G. nr. 861/2009, nu poate fi vorba de un refuz nejustificat în sensul art. 2 lit. i) din Legea 554/2004, așa încât nelegal a fost obligat pârâtul D.A.P.P., în prezent M.M.A.P. la plata acestor sume.
În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 2787/30.09.2014 în dosar nr. 5929/62/2009*.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca în baza art. 312 Cod procedură civilă să fie respins recursul declarat de pârâtul M.M.S.C. (reorganizat ca prezent ca M.M.A.P.) ca fiind tardiv formulat, să fie admis recursul formulat de pârâtul M.F.P. prin D.G.R.F.P. B. împotriva sentinței civile 1953/CA/16.07.2014 și a încheierii din 19.11.2014 pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția a II-a civilă,de contencios administrativ și fiscal, și recursul declarat de pârâta D.A.P.P. (reorganizată ca prezent ca M.M.A.P. împotriva aceleiași sentințe, care va fi casată în parte și în rejudecare va fi respinsă cererea formulată de reclamantul M.B. prin R.P.L.P.K. în contradictoriu cu pârâtul M.F.P. ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar în contradictoriu cu pârâtul D.A.P.P. (reorganizată în prezent ca M.M.A.P.), acțiunea va fi respinsă ca neîntemeiată.
| ← Decretul-lege nr. 118/1990. Interpretare art. 431 Cod procedură... | Drepturi salariale ale personalului nedidactic din... → |
|---|
