Decretul-lege nr. 118/1990. Interpretare art. 431 Cod procedură civilă - efectul pozitiv al lucrului judecat al hotărârii judecătoreşti anterioare prin care s-a stabilit că sora intimatului reclamant din prezenta cauză, este beneficiară a drepturilor ...
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BRAŞOV Decizie nr. 587/R din data de 15.05.2015
Decretul-lege nr. 118/1990. Interpretare art. 431 Cod procedură civilă - efectul pozitiv al lucrului judecat al hotărârii judecătorești anterioare prin care s-a stabilit că sora intimatului reclamant din prezenta cauză, este beneficiară a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990.
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 60/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă a fost admisă contestația formulată de reclamantul B.I. în contradictoriu cu pârâta A.J.P.P.I.S. C. și, în consecință a fost anulată Decizia nr. 130 din 04.06.2014 și Decizia nr. 169 din 26.06.2014 și s-a stabilit că reclamantul este beneficiar al drepturilor prevăzute de art. 4 alin. 2, art. 8 alin. 1 și art. 9 din Decretul-lege nr. 118/1990 pentru perioada 01.07.1952-30.03.1959 - ca urmare a persecuțiilor politice constând în stabilirea domiciliului obligatoriu în localitatea A.M., jud. C.. Totodată, pârâta a fost obligată la acordarea acestor drepturi, începând cu data de 01.07.2014 - în temeiul art. 1 alin. 1 lit. d din Decretul-lege nr. 118/1990.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta A.J.P.P.S. C. a declarat recurs, în termenul legal, prin consilier juridic conform art. 84 alin. 2 Cod de procedură civilă (delegație fila 4 dosar), prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.
În motivare, a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, deoarece prima instanță a interpretat greșit normele de drept material.
Recurenta a mai susținut că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. d din Decretul-lege nr. 118/1990, în sensul în care s-a mărginit să constate că reclamantul, împreună cu întreaga familie, au fost considerați chiaburi și, datorită acestui fapt, au fost persecutați politic, deși la o simplă analiză a materialului probator nu rezultă că acestora li s-ar fi stabilit domiciliul obligatoriu în perioada menționată, ci numai că familia acestora a fost catalogată cu sintagma "chiabur";.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond s-a mărginit să constate, în baza declarațiilor judiciare ale martorilor, pe care recurenta le apreciază ca nesincere, că părinții reclamantului au suferit persecuții politice, deși din înscrisurile emise de instituțiile statului rezultă doar catalogarea acestora ca și "chiaburi";.
Recurenta a invocat faptul că, în aplicarea H.C.M. nr. 326, Ministerul Afacerilor Interne a emis decizia 200/1951 prin care au fost dislocate și strămutate un număr de 10.099 familii din raioanele din țară, fiindu-le stabilit domiciliul obligatoriu în raionul C.. Or, în speță, nu se poate susține că față de intimatul reclamant a fost dispusă această măsură, probele din cauză nefăcând dovada dislocării și a fixării domiciliului obligatoriu, ca situație premisă a aplicării Decretului-lege nr. 118/1990.
În drept a fost invocată aplicarea art. 488 alin. 1 pct. 8 și art. 583 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este scutită de obligația de plată a taxei judiciare de timbru conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.
Analizând recursul declarat de pârâta A.J.P.P.S.C., prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Recurenta pârâtă invocă drept motiv principal de reformare a sentinței primei instanțe greșita aplicare a legii, motiv care se circumscrie dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, dar care nu este fondat.
În cauză, prima instanță a argumentat soluția de admitere a cererii de chemare în judecată, sub aspectul situației de fapt constatate, pe de o parte, prin raportare la probele administrate în fața sa, în condițiile stabilite de art. 10 din Decretul-lege nr. 118/1990 și de Codul de procedură civilă, iar, pe de altă parte, prin reținerea efectului pozitiv al lucrului judecat al sentinței civile nr. 2886/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul Covasna și menținută de Curtea de Apel Brașov, prin decizia nr. 1279/14.04.2014, hotărâre prin care s-a stabilit că reclamanta B.J., sora intimatului reclamant din prezenta cauză, este beneficiară a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 pentru perioada 01.07.1952-30.03.1959 - ca urmare a persecuțiilor politice constând în stabilirea domiciliului obligatoriu în localitatea A.M. jud. C.
În drept, art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă reglementează elementele autorității de lucru judecat, în manifestarea acesteia, de efect negativ, care împiedică o nouă judecată: "nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect";.
În ceea ce privește efectul pozitiv al lucrului judecat, înțeles ca posibilitate pentru parte de a se prevala de cele statuate într-o judecată anterioară, atunci când are legătură cu noul proces, în prezent, acesta este reglementat de art. 431 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit căruia "oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă";.
Din interpretarea acestei norme, Curtea reține că, fără a fi împiedicată o nouă judecată, deoarece nu este îndeplinită condiția triplei identități prevăzută de art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă, respectiv de părți, obiect și cauză, efectul pozitiv al lucrului judecat obligă instanța ulterioară să aibă în vedere ceea ce o primă instanță a statuat printr-o hotărâre irevocabilă/definitivă și să își argumenteze propriul raționament pe dezlegările anterioare, în condițiile în care acestea au legătură și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății ulterior.
Or, în cauză, prima instanță a dat eficiență efectului pozitiv al lucrului judecat, respectiv a reținut că, prin sentința civilă nr. 2886/13.12.2013 pronunțată de Tribunalul Covasna și menținută de decizia nr. 1279/14.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, s-a stabilit că B.J., sora intimatului reclamant din prezenta cauză, este beneficiară a drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990 pentru perioada 01.07.1952-30.03.1959 ca urmare a stabilirii domiciliului obligatoriu în loc. A.M. jud. C.. Cum obiectul prezentei cauze îl reprezenta recunoașterea calității reclamantului de beneficiar al drepturilor prevăzute de același act normativ, aceeași perioadă - 01.07.1952-30.03.1959, prin coroborarea dispozițiilor acestei hotărâri cu probele administrate în cauză, în mod legal a constatat tribunalul că reclamantul a suferit persecuții politice în sensul stabilirii domiciliului obligatoriu, în condițiile de mai sus, conform art. 1 alin. 1 lit. d din Decretul-lege nr. 118/1990, în perioada analizată.
Față de dispozițiile legale arătate anterior este evident că cele reținute de către instanță, în mod irevocabil, au legătură cu prezentul litigiu și influențează chestiunea litigioasă dedusă judecății în prezenta cauză, deoarece, din probe rezultă, fără echivoc, faptul că reclamantul, sora sa, B.J. și părinții se gospodăreau împreună în perioada analizată.
Prin urmare, cum în procesul anterior s-a stabilit că sora și părinții intimatului reclamant au avut stabilit domiciliul obligatoriu, ca măsură de natură politică determinată de statutul de chiabur al părinților, această constatare se impune, prin efectul pozitiv al lucrului judecat și în prezenta cauză, față de intimatul reclamant.
Nu poate fi reținută incidența Deciziei nr. 9/13.10.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ce formează obiectul Dosarului nr. 10/1/2014/HP/C, invocată de către recurent în concluziile orale, deoarece, aceasta produce efecte pentru viitor, în condițiile art. 521 alin. 3 Cod procedură civilă și nu influențează hotărârile judecătorești irevocabile/definitive pronunțate anterior și care produc efecte, în condițiile art. 431 Cod procedură civilă, arătat anterior.
Pentru toate aceste considerente, constatând incidența art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta pârâtă A.J.P.P.S. C. împotriva sentinței civile nr. 60/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul Covasna - Secția civilă.
| ← Admisibilitatea acţiunii în anulare a actului... | Cazul de suspendare a cursului prescripţiei prevăzute de art.... → |
|---|
