Cerere de reconstituire formulată în baza Legii nr. 247/2005. Teren deja reconstituit în temeiul Legii nr. 1/2000. Imposibilitatea unei noi reconstituiri atât timp cât reconstituirea iniţială nu s-a desfiinţat
| Comentarii |
|
- Legea nr. 1/2000
- Legea nr. 247/2005
Declanşarea procedurii de reconstituire pentru aceeaşi suprafaţă de teren în temeiul Legii nr. 1/2000, procedură epuizată prin parcurgerea tuturor etapelor şi finalizată prin emiterea titlului de proprietate şi întocmirea procesului verbal de punere în posesie, exclude incidenţa prevederilor Legii nr. 247/2005 invocată în drept în cuprinsul noii cereri de reconstituire adresată de intimaţi Comisiei municipale Bistriţa de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor.
(Secţia civilă, decizia nr. 291/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 203 din 21 ianuarie 2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis plângerea formulată de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate Bistriţa în contradictoriu cu intimaţii H.M., V.C., B.T., B.Ş., B.N., B.I., C.E. şi Comisia Judeţeană Bistriţa-Năsăud pentru stabilirea dreptului de proprietate şi, în consecinţă: s-a anulat Hotărârea nr. 306 emisă de intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa-Năsăud la data de 19.12.2006.
împotriva acestei sentinţe a promovat recurs intimata HM.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, precum şi din oficiu sub toate aspectele potrivit dispoziţiilor art. 3041 C. pr. civ., tribunalul reţine că nu sunt date motive de casare ori modificare a hotărârii judecătoreşti pronunţată de prima instanţă.
Niciuna dintre criticile recurentei nu este fondată.
Judicios a conchis prima instanţă că beneficiul reconstituirii dreptului de proprietate, solicitat în temeiul Legii nr. 247/2005, a fost deja acordat în temeiul Legii nr. 1/2000, fiind satisfăcută pretenţia anterioară de restituire a proprietăţii fundamentată pe acelaşi titlu invocat - împroprietărirea reglementată de Legea nr. 187/1945 pentru înfăptuirea
reformei agrare. Astfel, probele administrate demonstrează că, în temeiul prevederilor Legii nr. 1/2000 recurenta-intimată, alături de ceilalţi intimaţi, a fost înscrisă pe anexa nr. 49 Unirea poziţia 1, validată prin Hotărârea Comisiei Judeţene nr. 436/2000, definitivă prin sentinţa civilă nr. 5994/2001 a Judecătoriei Bistriţa.
Mai mult decât atât, procedura reconstituirii în natură a fost finalizată, fiind emis atât titlul de proprietate nr. 572695/3.11.2008, cât şi procesul verbal de punere în posesie nr. 1749/25.08.2008, semnat personal de recurentă.
Este cert, în acest context, că menţinerea Hotărârii Comisiei Judeţene nr. 306/19.12.2006, desfiinţată de prima instanţă, ar fi avut semnificaţia invocată de petentă, a unei duble reconstituiri.
Contrar tezei emitentului actului atacat, validarea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea intimaţilor nu s-a făcut sub forma despăgubirilor prin echivalent pentru a se determina incidenţa prevederilor pct. 14 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 şi ale art. 10 din H.G. nr. 890/2005, care prevăd formularea unor oferte de teren în prealabil acordării despăgubirilor.
în plus, declanşarea procedurii de reconstituire pentru aceeaşi suprafaţă de teren în temeiul Legii nr. 1/2000, procedură epuizată prin parcurgerea tuturor etapelor şi finalizată prin emiterea titlului de proprietate şi întocmirea procesului verbal de punere în posesie, exclude incidenţa prevederilor Legii nr. 247/2005 invocată în drept în cuprinsul noii cereri de reconstituire adresată de intimaţi Comisiei municipale Bistriţa de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Ca atare, justă este propunerea de respingere a cererii, chiar şi pentru unicul argument de neîndeplinire a cerinţelor impuse de legiuitor în cuprinsul acestui act normativ, ce nu permite formularea unei noi cereri de către persoane aflate în situaţia recurentei.
înscrierea acesteia în anexa 49 Unirea, verificată judecătoreşte, referitoare la persoanele împroprietărite în baza Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-au atribuit efectiv terenurile la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată (în această ultimă categorie încadrându-se şi antecesorul intimatei recurente), înlătură da capo orice critică referitoare la vreun „fost amplasament" (altminteri neindicat) care se impunea a fi oferit prioritar, aşa cum susţine recurenta, cu atât mai mult cu cât reconstituirea s-a făcut în natură, în baza Legii nr. 1/2009, şi recurenta însăşi a acceptat punerea în posesie pe terenul menţionat în titlul de proprietate eliberat, înainte evocat, semnând personal procesul verbal de punere în posesie, acte necontestate. Deşi se reclamă vicierea acestui din urmă act, pretins a fi semnat în alb, o atare critică nu poate fi primită, fiind făcută pentru prima dată în calea de atac a recursului, iar pe de altă parte este greu de crezut o atare ipoteză câtă vreme procesul verbal de punere în posesie este realizat în format electronic, fiind printat, iar semnăturile sunt executate manuscris pe acest formular tipizat.
Pe de altă parte, cercetarea judecătorească s-a desfăşurat cu respectarea cadrului procesual fixat de litiganţi, aşa încât nici critica referitoare la necesitatea altor verificări decât cele impuse de obiectul acţiunii deduse judecăţii nu poate fi împărtăşită (invocata chemare la interogatoriu a membrilor comisiei ce au participat la punerea în posesie pentru determinarea circumstanţelor încheierii procesului verbal de punere în posesie ori pretinsa nedovedire a restituirii către alte persoane a vechiului amplasament al terenului solicitat de recurentă şi intrarea acestuia în circuitul civil).
Pentru considerentele exprimate, recursul declarat va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 C. pr. civ. (Judecător Năşcuţiu Camelia).
| ← Articolul 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Atribuirea în... | Construcţii cumpărate la licitaţie publică. Soarta terenului... → |
|---|
