Acţiune în rectificarea cărţii funciare. Temei
| Comentarii |
|
- Legea nr. 7/1996: art. 36
Acţiunea în inopozabilitatea unui act juridic nu poate constitui suport juridic al rectificării înscrierilor în cartea funciară, neputându-se obţine pe această cale desfiinţarea sau încetarea efectelor juridice ale actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, condiţie prealabilă şi obligatorie a rectificării, rezultă din interpretarea dispoziţiilor Decretului-Lege nr. 115/1938 preluat de art. 36 din Legea nr. 7/1996.
(Secţia civilă, decizia nr. 94/A/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 1628/2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamanta SC R. SRL în contradictoriu cu pârâţii T.P. şi T.L.A., având ca obiect acţiune în constatare şi radieri înscrieri din CF şi în consecinţă s-a luat act de renunţarea reclamantei SC R. SRL la judecarea cererii având ca obiect constatarea nulităţii sentinţei civile nr. 387/1999 a Judecătoriei Bistriţa.
împotriva acestei hotărâri a promovat recurs reclamanta.
La termenul de judecată din data de 29 octombrie 2009 tribunalul a stabilit că natura căii de atac exercitată în cauză este apelul.
Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul constată că nu subzistă motive de casare ori schimbare a hotărârii judecătoreşti pronunţate de judecătorie.
Aserţiunile apelantei vizând nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei civile pronunţate de judecătorie nu pot fi primite.
Contrar acestora, tribunalul conchide că acţiunea în inopozabilitatea unui act juridic nu poate constitui suport juridic al rectificării înscrierilor în cartea funciară, neputându-se obţine pe această cale desfiinţarea sau încetarea efectelor juridice ale actului în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea, condiţie prealabilă şi obligatorie a rectificării, rezultă din interpretarea dispoziţiilor Decretului-lege nr. 115/1938 preluat de art. 36 din Legea nr. 7/1996. Inopozabilitatea actului juridic faţă de terţi nu-i afectează sub nicio formă valabilitatea. Mai mult decât atât, în discuţie nu este orice act juridic, ci, distinct de sensul evocat de recurenţi, o hotărâre judecătorească irevocabilă, adică un act de autoritate.
Nu s-a solicitat şi nu s-a obţinut desfiinţarea contractului autentic de vânzare-cumpărare în baza căruia în anul 2004 intimaţii au devenit proprietari tabulari, act de transmitere a proprietăţii precedat de hotărârea judecătorească menţionată nr. 387/1999 în baza căreia vânzătorul F A. a devenit proprietarul tabular al imobilului litigios. Atât actul translativ de proprietate cât şi hotărârea judecătorească sunt în fiinţă şi îşi produc efectele, bucurându-se de atributul valabilităţii.
Relativitatea efectelor contractului faţă de terţi, consacrată de principiul art. 973
C. civ., este guvernată în sistemul de carte funciară de principiile opozabilităţii faţă de terţi a înscrierii în cartea funciară a unui drept real imobiliar (art. 27 din Legea nr. 7/1996) şi al forţei probante absolute a înscrierii, chiar de la data înregistrării cererii pentru întabularea dreptului a cărei rectificare se pretinde, în care sens sunt art. 33 din Decretul-lege nr. 115/1938 al cărei reglementări prevăzute de art. 34 din Legea nr. 7/1996, în care sens s-a pronunţat şi instanţa supremă în mod constant.
Suplimentar în acest sistem înscrierea dreptului de proprietate a cumpărătorilor de bună-credinţă valorează titlu, dobândindu-se prin efectul înscrierii realizate dreptul real pe care transmiţătorul nu l-ar fi avut în patrimoniu. în cauza pendinte însă, încă din anul 1999 vânzătorul şi-a înscris dreptul de proprietate recunoscut de justiţie, în baza hotărârii judecătoreşti înainte evocată, iar intimaţii-cumpărători au devenit proprietari tabulari din anul 2004, cu mult înainte ca reciamanta-recurentă să-şi alege vreun drept de proprietate în privinţa imobilului proprietate tabulară a intimaţilor (în anul 2006).
Forţa probantă a înscrierii dreptului de proprietate dobândit de intimaţii cumpărători îşi produce aşadar efectele în cauză. Nu se poate ignora nici împrejurarea că termenul de prescripţie de 3 ani socotit de la înregistrarea cererii pentru înscrierea dreptului a cărui rectificare se cere, termen instituit de art. 37 alin. 2 din Decretul-lege nr. 115/1938 al cărui prevederi sunt reluate de art. 38 alin. 3 din Legea nr. 7/1996, era împlinit la data promovării acţiunii de către reclamantă, dreptul de proprietate al reclamanţilor fiind înscris în CF în baza cererii înregistrată sub nr. 10096/30.06.2006, iar acţiunea în rectificare fiind înregistrată la judecătoriei în data de 25.07.2009.
Pentru considerentele exprimate, în temeiul art. 296 C. pr. civ., apelul declarat va fi respins ca nefondat (Judecător Năşcuţiu Camelia).
| ← Prescripţie extinctivă. Articolul 46 alin. 5 din Legea nr.... | Articolul 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Atribuirea în... → |
|---|
