Antecontract de vânzare-cumpărare. Prescripţie
| Comentarii |
|
- Decretul nr. 167/1958: art. 1, art. 3
Antecontractul supus discuţiei în prezentul litigiu conferă părţilor între care s-a încheiat doar drepturi şi obligaţii concurente personal-patrimoniale. Acest caracter obli-gaţional, relativ al raporturilor juridice dintre contractanţi se imprimă acţiunilor prin care se urmăreşte fie executarea, fie desfiinţarea contractului pentru neîndeplinirea sarcinilor asumate şi, în consecinţă, sunt supuse dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958, iar dreptul material de exercitare a lor se prescrie în trei ani.
(Secţia civilă, decizia nr. 345/R/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 596/2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis acţiunea civilă precizată formulată de reclamantul C.T. împotriva pârâţilor B.D. şi
B.M. şi, în consecinţă:
- s-a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părţi la data de 24.10.1995, cu privire la suprafaţa de teren de circa 500 mp, situat în Bistriţa, pentru neîndeplinirea obligaţiei de predare a bunului.
- au fost obligaţi pârâţii să plătească reclamantului preţul terenului în suprafaţă de 600 mp, respectiv 3500 euro/ar.
împotriva sentinţei expuse au declarat recurs pârâţii.
Recursul este fondat şi va fi admis în direcţia preconizată de pârâţi prin petitul principal al cererii de declarare a căii de atac.
Antecontractul supus discuţiei în prezentul litigiu conferă părţilor între care s-a încheiat doar drepturi şi obligaţii concurente personal-patrimoniale. Acest caracter obligaţional, relativ al raporturilor juridice dintre contractanţi se imprimă acţiunilor prin care se urmăreşte fie executarea, fie desfiinţarea contractului pentru neîndeplinirea sarcinilor asumate şi, în consecinţă, sunt supuse dispoziţiilor art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1958, iar dreptul material de exercitare a lor se prescrie în trei ani.
Regula edictată de art. 7 alin. 1 din decret constă în aceea că prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul ia acţiune, moment ce coincide în materia contractuală cu data încheierii acestui act juridic. în speţă, însă, se reţine întreruperea cursului prescripţiei, primind aplicabilitate art. 16 alin. 1 lit. a) din decret.
în intervalul cuprins între momentul intervenirii convenţiei sub semnătură privată (24 octombrie 1995) şi 24 septembrie 2003, reclamantul s-a aflat în folosinţa faptică, netulburată sau contestată de recurenţi, echivalentă cu o recunoaştere a dreptului făcută de cei în folosul cărora curge prescripţia, adică a pârâţilor recurenţi.
în continuare, acelaşi fel de folosinţă, necontrazisă de recurenţi, s-a regăsit în persoana numiţilor H.S. şi G., cărora C.T. le-a promis că le va vinde terenul în litigiu prin contractul autentificat de Biroul Notarului Public D M. sub nr. 3270/24 septembrie 2003.
Realitatea circumstanţelor subliniate, hotărâtoare în dezlegarea pricinii, reies din declaraţia recurentului dată în dosarul penal nr. 274/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistriţa corelată cu menţiunile contractului notarial amintit, existent în dosarul r. 4056/2004 al Judecătoriei Bistriţa, ambele acvirate prin dispoziţia tribunalului.
Acţiunea din dosarul de mai sus (nr. 4056/2004) a fost promovată de H.S. şi G., şi a avut ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către soţii B. vizând terenul disputat şi în procesul prezent, prin uzucapiune; pretenţia perfectării antecontractului din 24 octombrie 1995 dintre uzucapanţi şi C.T., apoi a promisiunii autentice dintre primul cumpărător C.T. şi ultimii achizitori, familia H.
Cererea de chemare în judecată s-a respins prin sentinţa civilă nr.2201/2005, opozabilă atât lui B.D. şi M., cât şi lui C.T., întrucât au fost părţi în proces. Sentinţa a rămas irevocabilă prin respingerea recursului, soluţie adoptată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin decizia civilă nr. 347 pronunţată la 28 noiembrie 2005.
La acest moment C.T. a cunoscut că finalizarea contractului nu mai poate avea loc şi tot de la această dată începe să curgă o nouă prescripţie, conform art. 17 alin. 2 din decret, iar demersul judiciar pentru rezoluţiunea convenţiei încheiate cu pârâţii
B. trebuia pornit până la 28 noiembrie 2008.
La 1 august 2008 a formulat împotriva recurenţilor cererea de chemare în judecată din actualul dosar prin care solicită să se constate nulitatea absolută a antecontractului, motivat de inducerea sa în eroare referitor la calitatea de proprietari ai pârâţilor şi de intenţia lor de a specula obţinerea unei sume de bani pentru a-şi cumpăra teren în vederea edificării unei case.
Acţiunea introductivă s-a modificat la 9 ianuarie 2009, prin precizarea de la dosar, într-o cerere prin care se pretinde rezoluţiunea contractului pentru neexecutare culpabilă a obligaţiilor asumate de pârâţi, şi anume pentru nepredarea bunului. Cererile au deci obiecte şi cauze diferite, sunt independente şi prin precizarea indicată se constată că de fapt reclamantul a renunţat la cea dintâi, înlocuind-o cu alta, dar tardiv raportat la data de 28 noiembrie 2008. Este esenţial de observat, că, în condiţiile dezicerii ulterioare, acţiunea introductivă nu are efecte întreruptive, din perspectiva art. 16 alin. 2 teza ultimă din decret.
Pentru considerentele de până acum, se concluzionează că acţiunea în rezo-luţiune este prescrisă, urmând să fie respinsă ca atare, secundar admiterii recursului şi modificării în întregime a sentinţei (Judecător lacob Corina).
| ← Obligaţia de a face. Ridicarea construcţiilor edifícate pe... | îndreptăţirea la reconstituire. Dovada calităţii de moştenitor → |
|---|
