Articolul 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991. Atribuirea în proprietate a unui teren proprietate tabulară a unităţii administrativ-teritoriale
| Comentarii |
|
- Legea nr. 18/1991: art. 36 alin. 2
Din verificarea colii evolutive de CF reiese neîndoielnic faptul că terenul solicitat de reclamanţi nu s-a aflat niciodată în proprietatea tabulară a statului, reieşind clar că acesta aparţine în proprietatea oraşului Bistriţa, ori nu se pot considera similare terenurile proprietatea statului cu terenurile unităţilor administrativ teritoriale, întrucât sunt persoane juridice distincte ce fiecare au un patrimoniu separat, astfel că terenul solicitat de reclamanţi nu se înscrie în ipoteza normei legale invocate de aceştia.
(Secţia civilă, decizia nr. 30yR/2009, nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 1925/2009 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a admis acţiunea civilă formulată de reclamanţii M.O., B.D.. M.D.. C.M., M.P., R.E. şi M.D., în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Bistriţa, prin primar, Comisia Municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Bistriţa şi în consecinţă a fost obligată pârâta Primăria Municipiului Bistriţa să înainteze Instituţiei Prefectului Bistriţa-Năsăud documentaţia necesară emiterii ordinului prefectului pentru atribuirea în proprietate privată a reclamaţilor a terenului aferent construcţiilor în suprafaţă de 321 mp situat B., str. V., înscris în CF nr. (...).
împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului Bistriţa, prin primar.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi oficiu potrivit art. 3041 C. pr. civ., tribunalul constată că recursul se impune a fi admis pentru considerentele ce vor fi reliefate în continuare.
Prin acţiunea civilă introductivă reclamanţii au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei Primăria Municipiului Bistriţa să înainteze Instituţiei Prefectului Bistriţa-Năsăud documentaţia necesară emiterii ordinului prefectului pentru atribuirea în proprietatea privată a reclamaţilor a terenului aferent construcţiilor în suprafaţă de 312 mp situat B., str. (...), înscris în CF nr. (...), invocând în drept art. 36 alin. 2 şi 6 din Legea nr. 18/1991, republicată, iar prima instanţă a admis acţiunea.
Potrivit art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, „terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor, atribuite, potrivit legii, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe, trec, la cererea proprietarilor actuali ai locuinţelor, în proprietatea acestora, integral sau, după caz, proporţional cu cota deţinută din construcţie", iar conform alin. 6 al aceluiaşi articol, atribuirea în proprietate a terenurilor prevăzute de alin. 2-5 se va face, prin ordinul prefectului, la propunerea primăriilor, făcută pe baza verificării situaţiei juridice a terenurilor.
Din examinarea acestor dispoziţii legale invocate de reclamanţi în justificarea pretenţiilor deduse judecăţii şi reţinute de prima instanţă ca temei legal al admiterii acţiunii, tribunalul observă că se impun a fi întrunite mai multe condiţii cumulativ impuse de textul legal, respectiv: 1. să fie vorba despre terenurile proprietate de stat, situate în intravilanul localităţilor; 2. aceste terenuri să fi fost legal atribuite anterior legii în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală sau cu ocazia cumpărării de la stat a unor asemenea locuinţe şi 3. să existe cererea proprietarilor actuali ai construcţiilor respective.
Analizând probatoriul existent la dosarul cauzei, tribunalul consideră că primele două condiţii impuse de textul legal nu sunt întrunite în speţă, întrucât din verificarea colii evolutive de CF reiese neîndoielnic faptul că terenul solicitat de reclamanţi nu s-a aflat niciodată în proprietatea tabulară a statului, reieşind clar că acesta aparţine în proprietatea oraşului Bistriţa, ori nu se pot considera similare terenurile proprietatea statului cu terenurile unităţilor administrativ teritoriale, întrucât sunt persoane juridice distincte ce fiecare au un patrimoniu separat, astfel că terenul solicitat de reclamanţi nu se înscrie în ipoteza normei legale invocate de aceştia.
De asemenea, nici condiţia referitoare la atribuirea terenului în favoarea reclamanţilor potrivit legii în vigoare la data edificării construcţiei, în folosinţă veşnică sau în folosinţă pe durata existenţei construcţiei, în vederea construirii de locuinţe proprietate personală, nu este întrunită şi nici nu se poate considera, aşa cum a reţinut nejustificat prima instanţă, că lipsa actului administrativ de atribuire ar fi fost suplinit de sentinţa civilă nr. 4109/1999 a Judecătoriei Bistriţa prin care s-a constatat că aceştia au dobândit un drept de folosinţă asupra terenului aferent construcţiilor aflate în proprietatea reclamanţilor, pentru că este vorba de un act juridic emis la peste 30 de ani de edificarea construcţiei şi avea drept scop doar recunoaşterea unui drept de folosinţă asupra terenului şi nu suplinirea unei condiţii legale în vederea unei atribuiri ulterioare a dreptului de proprietate. De altfel, trebuie menţionat că pretenţia reclamanţilor în sensul constatării că au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu în baza Legii nr. 18/1991 a fost respinsă irevocabil prin sentinţa civilă nr. 5827/17.11.1998 pronunţată de Judecătoria Bistriţa în dosarul civil nr. 5054/1998, fără a se menţiona în dispozitiv expres textul legal incident, ori în aceste condiţii prima instanţă admiţând acţiunea reclamanţilor a nesocotit această dispoziţie dintr-o hotărâre judecătorească irevocabilă chiar dacă obiectul cauzelor a fost diferit.
Intimaţii au posibilitatea să încheie cu proprietarul terenului - municipiul Bistriţa, în situaţia în care acesta îşi exprimă acordul în acest sens, orice act juridic translativ de proprietate potrivit legii, pentru că terenul în litigiu nu face parte din domeniul public, pentru a deveni şi proprietari ai terenului pe care se află construcţiile şi cu privire la care li s-a recunoscut doar un drept de folosinţă.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, constatând că instanţa de fond a făcut aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, fiind incident cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., urmează a admite recursul declarat de pârâtă şi în temeiul art. 312 alin. 2 şi 3 C. pr. civ. va modifica în tot sentinţa atacată, în sensul că va respinge ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamanţi pentru că după cum s-a arătat anterior nu sunt întrunite toate condiţiile imperativ impuse de art. 36 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată (judecător Bulea Marius Lucian).
| ← Acţiune în rectificarea cărţii funciare. Temei | Cerere de reconstituire formulată în baza Legii nr. 247/2005.... → |
|---|
