Cerere de repunere în termen de apel. Tardivitate apel
| Comentarii |
|
Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 701A din data de 23.09.2014
Cerere de repunere în termen de apel. Tardivitate apel
Conform dispozițiilor articolului 103 Cod procedură civilă "neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termen legal, atrag decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei";.
Existența unei împrejurări mai presus de voința părții nu constituie singura condiție necesară pentru a acorda beneficiul repunerii în termen, fiind necesar ca împrejurarea mai presus de voința părții să intervină înăuntrul termenului legal.
- Articolului 103 Cod procedură civilă
(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR.701/A din 23.09.2014)
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin încheierea din 10.09.2013, pronunțată de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr.51602/3/2011 s-a admis cererea și s-a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentintei civile nr.622 din 17.01.2012 a Tribunalului București - Secția a VI-a Civila, în sensul menționarii sintagmei "obliga reclamanta la plata sumei de 17.360 lei, cheltuieli de judecata catre parata";, cum s-a mentionat in minuta hotararii.
Împotriva acestei încheieri S.C. V. GmbH, a formulat, în temeiul dispozițiilor art. 103, art. 723, art. 281 - 2813 și art. 282 și urm. din Codul de Procedura Civila cerere de Repunere în Termen cu privire la formularea Apelului impotriva încheierii pronuntate la dată de 10.09.2013, în dosarul civil nr. 51602/ 3/ 201, de către Tribunalul București - Secția a VI - a Civila și apel impotriva încheierii pronunțata la dată de 10.09.2013, în dosarul nr. 51602/ 3/ 2011 de către Tribunalul București - Secția a VI - a Civila prin care a solicitat respingerea cererii denumită "Cerere de îndreptare a erorii materiale", formulata la dată de 26.07.2013, de către parata C., că netemeinica și nelegala, cu obligarea paratei, C., la plata tuturor cheltuielilor de judecata.
În motivarea cererii de repunere în termen a arătat că a formulat în anul 2011, o acțiune referitoare la constatarea faptului că rezilierea unilaterala de către parata a contractului nr. 16/ 25.03.2008, incheiat între parți, este nula.
Acțiunea a format obiectul dosarului civil nr. 51602/ 3/ 2011, al Tribunalului București - Secția a VI - a Civila și fost anulata de instanta că netimbrata, prin sentinta nr. 622/ 17.01.2012, sentinta ramasa definitiva și irevocabila prin neapelare.
În dispozitivul acestei sentinte, instanta nu a dispus ca W., să achite, cu titlu de cheltuieli de judecata, onorariile de avocat pretinse de parata, onorarii, care, fiind depuse la inchiderea dezbaterilor, nu au putut fi verificate și cenzurate de subscrisa, W..
Ulterior, la dată de 26.06.2013, deci la peste un an și jumătate de la pronunțarea sentinței de mai sus, sentinta ramasa irevocabila prin neapelare, parata. C., formuleaza o cerere denumita "Cerere de indreptare a erorii materiale", prin care solicita completarea dispozitivului sentintei nr. 622/ 17.01.2012, cu obligarea societatii W. să plateasca suma de 17.360 lei, cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.
În respectiva cerere, intitulata de parata, "Cerere de îndreptare a erorii materiale", aceasta a indicat, cu rea - credința, că adresa de citare a subscrisei, W., o adresa situata în București, str. Teodosie Rudeanu, nr. 3, Bl. IC, sc, 2, et.l, ap. 39, sector 1, desi cunoștea faptul că, la acea dată, subscrisa W., aveam un reprezentant în Romania, în persoana juridica, SC W. RO SRL, cu sediul social în București, str. Maior Gh. Sontu nr. 10-12, apt. 1, cam. 2, sector 1.
Menționarea respectivului reprezentant a fost făcuta la data de 28.02.2013, cu ocazia unei întâlniri pentru Conciliere Directa, initiata de subscrisa W., în vederea soluționării unor dispute generate de executarea contractului nr. 16/ 25.03.2008.
Mai mult, la acea dată, C. a ridicat și chestiunea pretinselor cheltuieli de judecata, în valoare de 17.260 lei, cheltuieli în legătură cu care a formulat, peste 5 luni, cererea denumita "Cerere de îndreptare a erorii materiale" (Fila 3 din Procesul - Verbal de Conciliere Directa, încheiat de W. și C., la sediul C., la dată de 28.02.2013)1
În plus, având în vedere că cererea intitulata de parata, C., "Cerere de îndreptare a erorii materiale", a fost formulata la peste un an și jumatate de când sentinta ce se dorea a fi completata rămăsese irevocabila, parata avea obligația de a indica fie un reprezentant al reclamantei din tara, fie să solicite citarea acesteia la sediul sau din Germania, sediu al cărei adresa era cunoscuta de C..
A apreciat că și instanta care a pronuntat încheierea din dată de 12.09. 2013, prin care a solutionat cererea formulata de C., avea obligația legala să solicite paratei C. să indice adresa societatii W., deoarece, în speța, având în vedere că deja cauza fusese solutionata irevocabil, nu mai subzista obligația prevăzută de art. 98 CPC 1865, astfel încât persoana care a solicitat asa - zisa îndreptare a erorii din sentinta avea obligația legala să precizeze sediul de la acel moment al societatii W..
Cererea s-a judecat în Camera de Consiliu, fără citarea părților , iar încheierea prin care s-a solutionat cererea formulata de C. nu ne-a fost comunicata, nici la reprezentant și nici la sediul nostru din Germania, incalcandu-i-se dreptul la aparare.
A arătat că a aflat de existenta încheierii pronuntate la dată de 10.09.2013, în dosarul civil nr. 51602/ 3/ 2011, de către Tribunalul București - Secția a VI - a Civila, de abia la dată de 14 aprilie 2014, când a primit, la sediul din Germania, de la BEJ S. P., din București, somația privind inceperea de către C., a executării silite privind pretinsele cheltuieli de judecata din dosarul nr. 51602/ 3/ 2011.
A solicitat să se observe că, din cauza relei - credințe a paratei C. și a insuficientei documentari a instantei care a pronuntat încheierea din dată de 10.09.2013, din dosarul civil nr. 51602/ 3/ 2011, societatea W. nu a putut lua cunostinta de aceasta Încheiere decât la data de 14 aprilie 2014, când a primit somația de la BEJ S..
Față de acestea a solicitat să se constate că cererea de repunere în termen de formulare a apelului este întemeiată.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 103, art. 723 C.proc.civ.
Prin apelul formulat a solicitat respingerea cererii intitulata "Cerere de îndreptare a erorii materiale", formulata la dată de 26.07.2013, de către parata C., ca netemeinica și nelegala.
În motivarea a arătat că C., parata în cauza care a format obiectul dosarului nr, 51602/ 3/ 2011, a formulat o cerere intitulata de către aceasta "Cerere de indreptare a erorii materiale", prin care solicita completarea dispozitivului sentintei nr. 622/ 17.01.2012, cu obligarea societății W. să platească suma de 17.360 lei, cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu de avocat.
În opinia sa nu este vorba de o simpla eroare materiala a instanței de fond, ci de lipsa, din dispozitivul sentinței nr. 622/ 17.01.2012, a oricărei mențiuni cu privire la obligarea subscrisei de a achita pretinsele cheltuieli de judecată. În aceste condiții, în speța nu erau aplicabile dispozițiile art. 281 CPC 1865, ci dispozițiile art. 281- CPC 1865, potrivit cărora: ";Daca prin hotararea dată instanta a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs impotriva acelei hotar ari, iar în cazul ho tar ar Hor date în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare",
În realitate, C. a cerut completarea dispozitivului sentintei nr. 622/ 17.01.2012 și nu indreptarea unei erori materiale, dar, constatând că trecuse de mult termenul pentru a formula o astfel de cerere, și-a intitulat cererea "Cerere de indreptare a erorii materiale"
Față de acestea a solicitat să se constate că, în realitate, C. a solicitat completarea sentintei nr. 622/ 17.01.2012, cerere care se solutioneaza conform prevederilor art. 2812 CPC 1865, care însă prevede că cererea de completare a hotararii trebuie formulata în termenul de apel impotriva respectivei hotarari.
Cum sentinta nr. 622/ 17.01.2012, a fost pronuntata pe dată de 17.01.2012 și redactata, conform mențiunilor de pe sentinta, la dată de 01.02.2012, cererea de completare a hotararii, depusa de C. la dată de 26.07.2013, adică la peste un an și jumatate de la pronunțarea sentintei, este tardiv introdusa.
Conchizând a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii cu consecința respingerii cererii de completare a hotararii formulata de parata, C. sub denumirea de "Cerere de indreptare a erorii materiale", ca fiind tardiv introdusa.
În drept au fost invocate dispozițiile art. art. 281 - 2813 și art. 282 și urm. din Codul de Procedura Civila de la 1865.
Intimata pârâtă S.C. C. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat exceptia netimbrarii cererii de repunere în termenul de formulare a apelului; excepția tardivității formularii cererii de repunere în termen ( 15 zile de la dată încetării împiedicării - art. 103 alin 2 C.proc.civ. ) iar pe fondul cauzei respingerea apelului că neîntemeiat; cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția netimbrarii cererii de repunere în termenul de formulare a apelului a arătat că potrivit dispozițiilor art. 9 lit. c) din OUG 80/2013 trebuia achitată suma de 20 lei taxă judiciară de timbru.
Cu privire la excepția tardivității formulării cererii de repunere în termen ( 15 zile de la dată încetării împiedicării ) a arătat că potrivit dispozițiilor art. 103 alin 1 teza ultima C.proc.civ. "Neexercitarea oricărei cai de atac în termenul legal atrage decaderea, afara de cazul când partea dovedește că a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei. (2) În acest din urma caz, actul de procedura se va îndeplini în termen de 15 zile de la incetarea împiedicării, în același termen vor fi aratate și motivele împiedicării. "
Anterior învestirii Biroului de executori Judecătorești S. P., apelanta SC W. GmbH prin reprezentanții săi legali din Romania, au luat cunostinta de existenta hotararilor judecătorești ce cuprind cheltuieli de judecata, respectiv hotararile dispuse în dosarele 51602/3/2011 și 51603/3/201 I.
Astfel, la dată de 28.02.2013, se incheie un proces verbal de conciliere directa în care sunt inserate cele doua sume pretinse în dosarele 51602/3/2011 și 51603/3/2011 cu titlu de cheltuieli de judecata: 17.360 lei și 2.480 lei. ( anexa 1 )
Ambele sume au fost solicitate, dovedite și analizate de instantele de judecata care au dispus în consecința.
Procesul verbal de conciliere din data de 28.02.2013 a fost semnat de administratorul societatii W. GmbH și de avocații acestuia, aceiași cu cei din prezentul dosar : C. T. și C. H., fiind consemnate pretentiile rezultate din cele doua dosare mentiuonate.
Prin notificarea de plata din data de 17.07.2013, societatea W. GmbH ia cunostinta din nou de existenta pretențiilor cu titlu de cheltuieli de judecata, semnând recipisa de primire ( anexa 2 ) , comunicandu-se la adresa sediului social.
Avocatul C. T.. semnatar și al procesului verbal de conciliere directa din data de 28.02.2013, reprezintă societatea apelanta în dosare și desemnează sediul ales la adresa acestuia din str. Teodosie Rudeanu nr. 3, unde s-a comunicat și încheierea apelată conform filei 72, dosar fond.
Pe cale de consecința, încă din data de 17.07.2013 ( dată notificării ) societatea apelanta cunoștea titlul executoriu și pretentiile cuprinse în acesta, având posibilitatea să formuleze cale de atac.
Promovarea cererii de repunere în termen abia după ce s-a primit cererea de executare silita este tardiv formulata a solicitat decaderea apelantei din dreptul de a promova calea de atac, în baza dispozițiilor art. 103 C.proc.civ.
Pe fondul cauzei, va solicitam să respingeți apelul ca neîntemeiat arătând,
că la dată de 10.09.2013 în mod legal Tribunalul București a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurata în dispozitivul Sentintei Civile Nr. 622 din 17.01.2012 în sensul menționării în dispozitivul sentintei sintagma " Obliga reclamanta la plata sumei de 17.360 Lei, cheltuieli de judecata către parata ,, cum s-a mentionat în minuta hotararii.
Astfel atât în Minuta Sentintei Civile nr. 622/17.01.2012, cat și în considerentele sentintei rezulta fără echivoc faptul că instanta s-a pronuntat cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de către subscrisa și în același timp a obligat reclamanta W. GmbH la plata către C. SA a sumei de 17.360 Lei, reprezentând cheltuieli de judecata.
În opinia intimatei dispozițiile art. 2812 C.proc.civ. nu erau aplicabile cauzei deoarece instanța s-a pronunțat cu privire la cheltuielile de judecata.
Doar în situatia în care instanta ar fi omis să se pronunțe prin hotărâre cu privire la cheltuielile de judecata solicitate de către subscrisa în cauza ar fi fost incidente dispozițiile invocate de către apelanta-reclamanta.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 103, 115 și urm C.proc.civ., 281 C.proc.civ, 2812 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 17.06.2014 intimata a arătat că nu mai susține excepția netimbrării cererii de repunere în termen.
Analizând cererea de repunere în termenul de formulare a apelului Curtea reține că următoarele:
Conform dispozițiilor art. 103 C.proc.civ. "neexercitarea oricărei cai de atac si neîndeplinirea oricărui al act de procedura în termenul legal, atrag decăderea, afara de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește ca a fost împiedicata printr-o împrejurare mai presus de voința ei";.
Prin urmare, decăderea este o sancțiune legala de respectarea termenelor de procedura, rațiunea si importanta decăderii fiind determinata tocmai de imperativul stabilirii unor termene imperative de natura a disciplina activitatea procesuala.
Dispozițiile art. 103 alin.1 teza a II-a C.proc.civ., reglementează o repunere în termen în condiții restrictive, când partea dovedește ca "a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei"; să acționeze înăuntrul termenului prevăzut de lege, în speță înăuntrul termenului de 15 zile care curge de la data comunicării încheierii pronunțată în data de 10.09.2013. (art. 284 C.proc.civ. raportat la art. 2813 C.proc.civ. )
Termenul de 15 zile în care poate fi formulat apelul este un termen de decădere a cărui nerespectare determină pierderea de către partea interesată a dreptului de a mai contesta soluția pronunțată. Fiind un termen procedural, este supus dispozițiilor legale de drept comun aplicabile în lipsa unor prevederi exprese contrare. Astfel, termenul de 15 zile se va calcula pe zile libere, conform art. 101 C.proc.civ. ceea ce înseamnă că ziua de început și cea care se va împlini nu se vor lua în calcul.
Existenta unei împrejurări mai presus de voința părții nu constituie singura condiție necesară pentru a acorda beneficiul repunerii în termen, fiind necesar ca împrejurarea mai presus de voința părții sa intervină înăuntrul termenului legal.
Pentru acordarea beneficiului repunerii în termen mai este necesara o dubla condiție: partea sa indice motivele împiedicării în termen de 15 zile de la încetarea acesteia si actul de procedura sa fie îndeplinit înăuntrul aceluiași termen.
Se reține că în cauză recurenta nu a invocat și dovedit nici o împrejurare mai presus de voința ei, sintagmă menționată de art. 103 C.proc.civ., care să justifice admiterea cererii de repunere în termenul de declarare a apelului.
Se observă că în cererea care a făcut obiectul dosarului nr. 51602/ 3/ 2011, al Tribunalului București - Secția a VI - a Civila reclamanta SC. W. GmbH și-a ales sediul în str. Teodosie Rudeanu, nr. 3, bl.1C, sc.2, et.1, ap.39, sector 1.(f.2 dosar Tribunal) la această adresă fiind comunicată sentința civilă nr. 622/17.01.2012.(f.55)
Prin încheierea din data de 10.09.2013 a fost soluționată cererea de îndreptare formulată de pârâta, fără citare părți, în camera de consiliu, iar încheierea a fost comunicată la sediul ales al reclamantei SC. W. GmbH astfel cum acesta a fost menționat în cererea de chemare în judecată cu care partea a învestit instanța de judecată. ( f. 72 dosar Tribunal)
Din analiza înscrisurilor existente la dosar se retine ca încheierea pronunțată în data de 10.09.2013 a fost comunicată în data de 20.11.2013(f.72 dosar fond) iar apelul împotriva acestei încheieri a fost promovat în data de 28.04.2014.(f.5 dosar apel)
Susținerea apelantei în sensul că pârâta, cu rea - credința, a arătat în cererea de îndreptare eroare materială că adresa de citare a SC. W. GmbH este în București, str. Teodosie Rudeanu, nr. 3, Bl. IC, sc, 2, et.l, ap. 39, sector 1, desi cunoștea faptul că, la acea dată, aceasta avea un reprezentant în Romania, în persoana juridica, SC W. RO SRL, cu sediul social în București, str. Maior Gh. Sontu nr. 10-12, apt. 1, cam. 2, sector 1 nu poate fi reținută ca echivalând cu o imposibilitate pentru apelanta reclamantă de a promova calea de atac întrucât încheierea a fost comunicată la sediul ales al acesteia, menționat în cererea de chemare în judecată. Era de altfel singurul sediul ales al reclamantei care rezulta din dosar.
De asemenea, schimbarea ulterioară a sediului părții nu poate fi imputată instanței de judecată care a soluționat cererea și care a procedat la comunicarea încheierii conform C.proc.civ. , mențiunile din cuprinsul procesului verbal de comunicare fiind în sensul îndeplinirii procedurii de comunicare prin afișare.
Împrejurările ulterioare începerii executării silite a sentinței în privința sumei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv întâlnirea pentru conciliere directa din data de 28.03.203, nu pot justifica admiterea cererii de repunere în termen.
Cum încheierea a fost legal comunicată la sediul ales al părții, sediu care rezulta din dosar, nu se poate reține că doar în data în care a primit somația de la BEJ S. , 14.04.2014, reclamanta a cunoscut cuprinsul acesteia.
Pentru aceste considerente Curtea constată că toate aspectele invocate de apelanta reclamantă nu au fost de natură să determine imposibilitatea absolută a acesteia de a exercita calea de atac pusă la dispoziția sa, condițiile reglementate de art. 103 alin.1 teza a II-a C.proc.civ. nefiind îndeplinite în cauză.
Pentru aceste considerente Curtea a constatat că cererea de repunere în termen este neîntemeiată și a respins-o ca atare.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de repunere în termen, invocată de intimata pârâtă Curtea reține că aceasta ar fi urmat să fie analizată în situația în care în cauză s-ar dovedit o împrejurare mai presus de voința părții dar care nu ar fi fost invocată în termenul de 15 zile prevăzut de textul legal. Cum împrejurările invocate de parte nu au fost reținută ca fiind de natură să justifice repunerea în termen Curtea nu va analiza în mod expres această excepție.
Analizând, în temeiul art. 137 C.proc.civ., excepția tardivității formulării apelului, invocată de intimată și pusă în discuția părților la termenul de judecată din data de 23.09.2014 Curtea constată că încheierea pronunțată în data de 10.09.2013 a fost comunicată în data de 20.11.2013(f.72 dosar fond) iar apelul a fost promovat în data de 28.04.2014.(f.5 dosar apel) cu nerespectarea dispozițiilor art. 284 C.proc.civ. în privința termenului în care trebuie promovată calea de atac.
Pentru aceste considerente, reținând că apelul a fost promovat tardiv, cu nerespectarea termenul de 15 zile care curge de la comunicarea încheierii, Curtea a constatat excepția tardivității formulării apelului întemeiată, și a admis-o, respingând apelul ca tardiv formulat.
| ← Suspendare executare Hotărâre AGA pe calea ordonanţei... | Contract de credit pentru investiţii imobiliare pierdut → |
|---|
