Definiţia caracterului cert al creanţei conform Noul Cod de procedură civilă

Curtea de Apel BUCUREŞTI Decizie nr. 824 din data de 09.10.2014

Definiția caracterului cert al creanței conform Noul Cod de procedură civilă

La data adoptării Legii nr.85/2006 definiția creanței certe era cea prevăzută de articolul 379 alin.3 din vechiul Cod de procedură civilă.

Prin adoptarea Noului Cod de procedură civilă a fost modificată definiția creanței certe, în sensul în care, potrivit articolului 662 alin. 2, creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.

Modificarea definiției creanței certe, prin raportare și la dispozițiile Legii nr.85/2006 nu reprezintă o normă de procedură ci o normă de drept material, ceea ce a condus la inaplicabilitatea, în acest caz, a articolului 662 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă.

- Articolul 379 alin. 3 din vechiul Cod de procedură civilă

- Articolul 24 Noul Cod de procedură civilă

- Articolul 662 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă

(CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ,

DECIZIA CIVILĂ NR.824 din 09.10.2014)

Asupra apelului de față;

Prin sentința civilă nr.10773/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă nr.16640/3/2013 s-au dispus următoarele: s-a admis cererea formulată în conformitate cu prevederile legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței de creditoarea C.N.C.F. CFR SA, în contradictoriu cu debitoarea SC G. T. F. SA. În baza art. 33 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței s-a deschis procedura generala împotriva debitoarei. În temeiul art. 35 din lege, s-a pus in vedere debitoarei ca în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii să depună actele prevăzute de art. 28 alin. 1 din lege, in caz contrar urmând a fi sesizate organele competente, conform art. 147 din lege. S-a fixat termenul-limită de depunere a declarațiilor de creanță la 24.01.2014, termenul de verificare a creanțelor, întocmire, afișare și comunicare a tabelului preliminar al creanțelor la 13.02.2014 , și termenul de definitivare a tabelului creanțelor la 28.02.2014 și data primei ședințe a adunării generale a creditorilor la 17.02.2014. A numit administrator judiciar pe C.C. SPRL, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 85/2006, și cu o remunerație provizorie de 3.000 lei din averea debitoarei. S-a pus in vedere administratorului judiciar îndeplinirea formalităților privind menționarea la registrul comerțului a reprezentanților permanenți ai săi. În baza art.33 alin. 7 din Legea nr. 85/2006,s-a dispus ca administratorul judiciar sa trimită o notificare, in condițiile art. 61 alin 3 din lege privind deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei si ridicarea dreptului de administrare, tuturor creditorilor menționați in lista depusă de debitoare in conformitate cu art. 35 rap. la art. 28 alin 1 lit. c, către debitoare și Oficiul Registrului de Comerț de pe lângă Tribunalul București, sau după caz registrului societăților agricole ori registrului asociațiilor si fundațiilor in care debitoarea este înmatriculat, pentru efectuarea mențiunii instanțelor judecătorești in a căror jurisdicție se afla sediul declarat la registrul comerțului si tuturor băncilor unde debitorul are conturi deschise in vederea aplicării prevederilor art. 36 din lege. S-a pus in vedere administratorului judiciar sa întocmească si sa depună la dosar in termen de 20 de zile de la desemnare raportul prevăzut la art. 54 alin 1 si 2 din lege si in termen de 60 de zile de la desemnare raportul prevăzut la art. 59 din lege. În temeiul art. 4 din legea insolvenței s-a dispus deschiderea de către debitoarea a unui cont la o unitate bancara din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, in termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii; in caz de neîndeplinire a atribuției, contul va fi deschis de către administratorul judiciar, eventualele disponibilități bănești vor fi păstrate intr-un cont special de depozit bancar. S-a pus in vedere administratorului judiciar sa ia masuri de arhivare a documentelor contabile ale societății debitoare in conformitate cu dispozițiile Legii 16/1996 cu modificările ulterioare, respectiv gruparea pe unități arhivistice, păstrarea si inventarierea pe durata procedurii reorganizării si lichidării judiciare, iar ulterior de selectare si întocmire a procesului verbal prevăzut de art. 11 din lege, predarea documentelor conform art. 18 indice 1 cu încunoștințarea direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale asupra masurilor dispuse.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 379 alin. 3 Cod procedură civilă, o creanță este certă atunci când existența ei rezultă din însuși actul de creanță, sau din acte neautentice, emise de către debitor sau recunoscute de acesta, iar potrivit alin 4 a aceluiași articol creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată din însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor , fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui.

La data adoptării Legii nr. 85/2006, definiția creanței certe era cea prevăzută de art. 379 alin 3 din vechiul Cod de procedură civilă.

Potrivit dispoziției respective, o creanță este certă atunci când existența ei rezultă din însuși actul de creanță, sau din acte neautentice, emise de către debitor sau recunoscute de acesta, iar potrivit alin 4 a aceluiași articol creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată din însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor , fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui.

Aceeași dispoziție legală era aplicabilă la data la care au fost încheiate contractele și emise facturile.

Ulterior, prin adoptarea noului Cod de procedură civilă, aplicabil în ceea ce privește regulile care guvernează derularea procesului și cauzelor de față, a fost modificată definiția creanței certe în sensul în care, potrivit art. 662 alin 2 creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.

Potrivit art. 24 din același Cod de procedură civilă, dispozițiile noi legi de procedură se aplică proceselor și executărilor silite începute după intrarea sa în vigoare. Definirea creanței din noul cod de procedură civilă este strâns legată de normele care guvernează integral executarea silită, așa cum au fost prevăzute în același act normativ.

Pe de altă parte, Legea nr.85/2006 reglementează o procedură specială de executare silită colectivă, derogatorie de la dreptul comun, care nu a fost modificată odată cu Codul de procedură civilă.

La data la care creditoarea a emis facturile respectiv și situațiile de plată acceptate, acesta avea reprezentarea prevederilor legale incidente la momentul respectiv care confereau acestor înscrise calitatea de documente doveditoare ale unei creanțe certe, de natură a putea fi utilizate ca probă a existenței creanței în cadrul unei cereri de deschidere a procedurii insolvenței.

Din acest punct de vedere, se poate aprecia că modificarea definiției creanței certe, prin raportare și la dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu reprezintă o normă de procedură, ci o normă de drept material.

O aplicare a dispozițiilor art. 662 Cod procedură civilă care să implice cerința unui titlul executoriu pentru a se face dovada caracterului cert al creanței, conform art. 3 alin 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care la data la care au fost emise facturile acceptate la plată legea în vigoare nu prevedea o astfel de condiționare, ar avea semnificați unei aplicări retroactive a legii civile și ar fi contrară principiului instituit art. 6 alin 1 și 2 din Codul civil și art.15 alin 2 din Constituție.

În considerarea acestei creanțe menționate mai sus, B.E.J. C.D. C. a înființat la data de 16.03.2011 o poprire asupra drepturilor bănești datorate creditoarei C N.C.F. CFR SA de către debitoarea SC G. T. F. SA , care avea astfel calitatea de terț poprit, în favoarea SC F.F. E. E. E. F.M.N. SA până la concurența sumei de 50.622.201,43 lei.

În baza acestei popriri, debitoarea a achitat direct către E.M.N. SA în perioada 9.06.2011-22.11.2011, în contul creanței către creditoarea C.N.C. F. CFR SA suma de 3.816.800 lei.

La data de 23.06.2011, între debitoare, în calitate de terț poprit, și SC F.F.E. E.E. F.M. N. SA, în calitate de creditor al C.N.C.F. CFR SA, s-a încheiat o convenție de eșalonare a plății sumei de 20.469.536,26 lei reprezentând suma datorată de către debitoare creditoarei din prezenta cauză și cu privire la care se instituise poprirea.

Potrivit acestei convenții, debitorul ar fi trebuit să achite întreaga sumă în termen de 12 luni, respectiv pana la data de 23.06.2012.

Din această sumă debitoarea a achitat prin 17 ordine de plată numai 3.816.800 lei conform propriei situații și ordinelor de plată depuse la dosar. Așa cum rezultă din propria balanță contabilă a debitoarei listată pentru perioada 1.06.2011-2.07.2012, după deducerea sumelor achitate direct terțului poprit, aceasta mai datorează către creditoare suma de 7.797.641,31 lei.

Înființarea unei popriri asupra sumelor pe care debitoarea le datorează creditoarei, nu conduce la stingerea dreptului de creanță, ci numai la transferarea obligației de plată către creditorul creditorului .

Plățile făcute de către debitoare în calitate de terț poprit direct către SC F.F.E. E.E. F.M. N. SA se sunt făcute în contul și pe seama creditorului C.N.C.F. CFR SA și conduc la stingerea în mod proporțional al creanței acesteia din urmă față de propriul creditor urmăritor.

Se constată însă că debitoarea a achitat numai o mică parte din suma datorată în baza înființării popririi, graficul de plată încheiat cu creditorul urmăritor nefiind respectat.

Debitorul nu se poate prevala astfel de existența unei popriri înființate de un creditor al creditorului în condițiile în care nu și-a achitat obligațiile către acesta din urmă, prejudiciind astfel creditorul C.N.C F. CFR SA, care a continuat să aibă o obligație de plată neexecutată către propriul său creditor SC F.F.E. E.E. F.M. N. SA și, în același timp, o creanță neîncasată de la debitor.

Astfel, înființarea popririi nu conduce la eliminarea dreptului creditorului de a solicita deschiderea procedurii de insolvență, influențând numai distribuirea sumelor de bani care urmează a se face pe seama sa direct propriului său creditor, cu consecința stingerii corelative a creanței sale.

Față de aceste considerente, instanța a constatat existența unei creanțe certe, lichide și exigibile în sensul art.379 Cod pr.civilă, care îndeplinește condițiile prevăzute de art.3 pct. 1 lit.a , pct. 6 și 12 din Legea 85/2006, pentru a fi de natură a da naștere prezumției stării de insolvență a debitorului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal, motivat, apelanta pârâtă SC G.T.F. SA care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență în motivele de apel că intimata creditoare C. N.C.F. CFR SA nu are calitatea de creditor, care putea să solicite deschiderea procedurii insolvenței, că în cauză, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor articolului 379 alin.3 din vechiul Cod de procedură civilă, invocându-se și caracterul nescadent al creanței precizate, motivele fi I. detaliate în apel.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile articolului 466 și următoarele Noul Cod de procedură civilă și ale Legii nr.85/2006.

În apel, intimata administrator judiciar a depus punct de vedere, iar intimata creditoare C.N. C.F. CFR SA a depus note de ședință.

Examinând apelul declarat de către apelanta pârâtă SC G.T.F. SA în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolului 478, articolului 479 Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente: în speță, între debitoare și creditoare, cum corect s-a reținut și de prima instanță, s-au încheiat două contracte, prin care debitoarei i se asigura accesul pe infrastructura feroviară nr.123/2009 și nr.144/2011, precum și convențiile privind asigurarea și furnizarea energiei electrice pentru tracțiune nr.564/29.01.2010, nr.1/112/11.01.2011 și nr.1/37/4.01.2012.

În baza contractelor privind accesul pe infrastructura feroviară au fost emise mai multe facturi în perioada 14.10.2010-17.05.2012 din care a rezultat un debit de 6.304.631,81 lei, iar în baza contractelor de furnizare a energiei electrice din care, în perioada 10.06.2011-6.03.2012 au fost emise facturi neachitate în cuantum de 1.116.843,46 lei.

La acestea au fost calculate penalități de întârziere contractuale de 2.410.967,44 lei.

Curtea reține că intimata C.N.C.F. CFR SA avea și are calitatea de creditor, care poate solicita deschiderea procedurii insolventei, chiar daca debitorul devenise pentru creanța sa către C. CFR S.A. tertul poprit al E.M.N. S.A.

Astfel, la data adoptarii Legii nr.85/2006 definiția creanței certe era cea prevăzută de art.379 alin.3 din Vechiul Cod de Procedura Civila, respectiv o creanța este certa atunci cand existenta ei rezulta din insusi actul de creanța, sau din acte neautentice, emise de către debitor sau recunoscute de către acesta, iar potrivit alin.4 a aceluiași articol creanța este lichida atunci cand catimea ei este determinata din insusi actul de creanța sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanța sau a altor acte neautentice, fie emanate de la debitor, fie recunoscute de acesta, fie opozabile lui.

Aceeași dispoziție legala era aplicabila la data la care au fost incheiate contractele si facturile emise, respectiv contractul de acces pe infrastructura feroviara nr.123/2009 si 144/2011 si a convențiilor privind asigurarea si furnizarea energiei electrice pentru tracțiune nr.564/29.01.2010, nr. 1/112/11.01.2012 si nr.1/37/04.01.2012.

Prin adoptarea NCPC a fost modificata definiția creanței certe in sensul in care, potrivit art.662 alin.2 creanța este certa atunci cand existenta ei ne indoielnica rezulta din insusi titlul executoriu.

Potrivit art.24 din același NCPC dispozițiile legii noi se aplica proceselor si executărilor silite incepute dupa intrarea in vigoare.

Definiția creanței in noul cod de procedura civila este strâns legata de normele care guverneaza executarea silita, asa cum au fost prevăzute in același act normativ.

Modificarea definiției creanței certe, prin raportare si la dispozițiile Legii 85/2006 nu reprezintă o norme de procedura, ci o norma de drept material, ceea ce conduce la inaplicabilitatea in acest caz a articolului 662 alin.2 din Noul Cod de procedură civilă, cum corect s-a reținut și de instanța de fond..

Astfel, o aplicare a dispozițiilor acestui articol care sa implice cerința unui titlu executoriu pentru a se face dovada caracterului cert al creanței, in condițiile in care la data la care au fost emise facturile acceptate la plata legea in vigoare nu prevedea o astfel de condiționare, ar avea semnificația unei aplicari retroactive a legii civile si ar fi contrara principiului instituit la art.6 alin. 1 si 2 din Codul civil si art.15 alin.2 din Constitutia României.

În cauză, instanța de fond a aplicat in mod legal dispozițiile art.379 alin.3 CPC cu respectarea principiului neretroactivitatii legii civile.

În ceea ce privește înființarea unei popriri asupra sumelor pe care debitoarea le datoreaza creditoarei, aceasta nu conduce la stingerea dreptului de creanța, ci numai la transferarea obligației de plata către creditorul creditorului.

Curtea apreciază că în mod corect s-a reținut de prima instanță că la data de 16.03.2011, s-a înființat o poprire asupra drepturilor bănești datorate creditoarei C.N.C.F. CFR SA de către debitoarea SC G. T. F. SA , care avea calitatea de terț poprit, în favoarea SC F.F.E. E.E. F.M. N. SA până la concurența sumei de 50.622.201,43 lei.

În baza acestei popriri, debitoarea a achitat direct către E.M.N. SA în perioada 9.06.2011-22.11.2011, în contul creanței către creditoarea C.N.C.F. CFR SA suma de 3.816.800 lei.

La data de 23.06.2011, între debitoare, în calitate de terț poprit, și SC F.F.E. E.E. F.M. N. SA, în calitate de creditor al C.N.C.F. CFR SA, s-a încheiat o convenție de eșalonare a plății sumei de 20.469.536,26 lei reprezentând suma datorată de către debitoare creditoarei din prezenta cauză și cu privire la care se instituise poprirea.

Potrivit acestei convenții, debitorul ar fi trebuit să achite întreaga sumă în termen de 12 luni, respectiv pana la data de 23.06.2012.

Din această sumă debitoarea a achitat prin 17 ordine de plată numai 3.816.800 lei conform propriei situații și ordinelor de plată depuse la dosar. Așa cum rezultă din propria balanță contabilă a debitoarei pentru perioada 1.06.2011-2.07.2012, după deducerea sumelor achitate direct terțului poprit, aceasta mai datorează către creditoare suma de 7.797.641,31 lei.

Toate plățile efectuate de debitoare către E. M. N. SA in calitate de tert poprit, sunt făcute in contul si pe seama creditorului C.N.C.F. CFR SA, creditorul urmăritor si conduc la stingerea in mod proporțional a creanței acesteia din urma fata de propriul creditor urmăritor.

Debitoarea nu a respectat graficul de eșalonare a plaților către E. M.N. SA, C. N. C.F. CFR S.A. continuând sa aiba o obligație de plata neexecutata către propriul sau creditor E. M. N. S.A. si in același timp o creanța neincasata de la debitor.

Înființarea popririi nu conduce la înlăturarea dreptului creditorului de a solicita deschiderea procedurii de insolventa, având efecte doar asupra distribuirii sumelor de bani care urmeaza a se face pe seama sa direct propriului sau creditor, cu consecința stingerii corelative a creanței sale.

În speță, debitoarea nu a contestat starea de insolventa, și nici nu a formulat contestatie împotriva cererii de deschidere a procedurii de insolventă.

Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca fi I. legală și temeinică sentința apelată, motive pentru care, în temeiul dispozițiilor articolului 480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă SC G. T. F. SA.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Definiţia caracterului cert al creanţei conform Noul Cod de procedură civilă