CERERE DE VALOARE REDUSĂ- RAPORTURILOR JURIDICE EXISTENTE ÎNTRE PĂRŢI
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 6484/2013 din data de 04.11.2014
Instanța de fond a făcut o interpretare corectă a actelor depuse la dosar și a probelor administrate în cauză și o aplicare corespunzătoare a dispozițiilor legale în materie și anume a disp. Legii nr.136/1995 și ale art.1025-1031 Noul Cod proc.civ.
Contrar susținerilor recurentei ea are calitate procesuală pasivă în cauză datorită raporturilor juridice existente între părți concretizate în contractul de asigurare tip CASCO încheiat între recurentă, în calitate de asigurator, și intimatul CȘA, în calitate de asigurat, și în contractul de prestări servicii constând în reparații auto, încheiat între acesta în calitate de beneficiar și intimată în calitate de prestator de servicii cu privire la autovehiculul ce formează obiectul contractului de asigurare.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr.6484/2013, pronunțată în dosarul nr. 4785/190/2013
Prin cererea de valoare redusă înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamanta SC L.A. SA a solicitat să se dispună obligarea pârâtei SC O.V. SA la plata sumei de 1.727,88 lei, reprezentând valoarea obligației principale, și a dobânzii legale aferente, începând cu data de 14.01.2013; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că reclamanta a prestat servicii de reparații auto pentru un client al debitoarei, CȘA, în cuantum de 2.804,33 lei, aferent dosarului de daună RA18BN/12/20328927, pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare B, din care pârâta a achitat doar suma de 1.076,45 lei, rămânând un rest de plată de 1.727,88 lei.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-13).
Reclamanta nu a dorit să aibă loc o dezbatere orală.
Legal citată, pârâta a returnat la dosarul cauzei formularul de răspuns prevăzut de art. 1029 alin. 3 din Legea 134/2010. Aceasta a menționat că nu este de acord cu pretențiile reclamantei întrucât nu sunt dovedit, fiind depus în probațiune doar un deviz/calculație de reparație și o factură fiscală neacceptată de pârâtă; cu cheltuieli de judecată.
Pârâta invocă și prevederile art. 50 alin. 1 din Ordinul CSA nr. 14/2011, respectiv lipsa calității sale procesuale pasive, reclamanta nefăcând dovada pretențiilor sale, a cauzei civile pe care își întemeiază pretențiile.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 23-54).
Pârâta nu a dorit să aibă loc o dezbatere orală și nici să formuleze cerere reconvențională.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul cauzei la termenul din 22.08.2013, reclamanta a solicitat să se dispună respingerea susținerilor debitoarei exprimate în întâmpinarea arătată prin Formularul de răspuns.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a debitoarei, aceasta învederează că se impune respingerea ei motivat de faptul că pârâta a avut calitatea de asigurătoare în regim CASCO a bunului autoturism marca BMW, cu număr de înmatriculare BN 99 WSA, proprietatea numitului Cicioc Ștefan Adrian, în temeiul Poliței seria C, numărul 0986954 de asigurare facultativă a autovehiculelor. Bunul sus arătat a suferit un accident în urma căruia a fost reparat în atelierul service auto al societății reclamante, în baza acordului dat de asiguratul în regim CASCO, Cicioc Ștefan Adrian, și în baza deschiderii dosarului de daună RA 18/BN/12/20328927. În relația cu asigurătorul, asiguratul în regim CASCO a desemnat-o pe numita Flore Alexandra, angajată a societății. Mai mult, bunul asigurat de către debitoare a fost vândut de către numitul Cicioc Ștefan Adrian societății reclamante.
În baza Poliței de asigurare, a împuternicirii date societății de asigurat, în urma cumpărării acestui bun de către societatea reclamantă, în urma deschiderii dosarului de daună sus arătat, aceasta a trecut la repararea bunului avariat și asigurat de către debitoarea sa. În consecință, se impune ca asiguratoarea în regim CASCO a bunului sus arătat să îi achite contravaloarea reparațiilor pe care le-a efectuat asupra acestui bun, cu titlu de despăgubiri.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța a reținut următoarele :
Art. 248 al. 1 Cod procedură civilă instituie cu caracter imperativ în sarcina instanței de judecată sesizată cu soluționarea unei cereri obligația de a se pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond ori de procedură care fac inutilă cercetarea în fond a cauzei.
Astfel, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei O.V. SA, invocată de aceasta prin formularul de răspuns, instanța urmează să o respingă întrucât societatea a avut calitatea de asigurător în regim Casco a bunului avariat marca BMW, având numărul de înmatriculare B, proprietatea numitului CȘA, așa cum rezultă din Polița Casco seria C nr. 0986954 (f. 26).
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că între părți s-au derulat raporturi comerciale constând în efectuarea de către reclamantă a serviciilor de reparații auto pentru un client al debitoarei, CȘA, în cuantum de 2.804,33 lei, aferent dosarului de daună RA18BN/12/20328927, pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare B, din care pârâta a achitat doar suma de 1.076,45 lei, rămânând un rest de plată de 1.727,88 lei, așa cum rezultă din factura fiscală seria Lutz nr. 3557/24.01.2012 și devizul de reparații service nr. RA18/BN/12/24.01.2012 (f. 9-13).
De asemenea, potrivit mențiunilor înscrise în cuprinsul facturii fiscale menționate, debitul este scadent la data de 08.02.2012, neplata la termen a pretențiilor fiind sancționată cu obligarea la plata penalităților de întârziere de 1,5% pe zi.
Instanța a constatat că, pe baza facturii emise de reclamantă ca urmare a îndeplinirii propriilor obligații asumate, pârâta datorează suma de 1.727,88 lei, diferență preț achitat parțial, după cum pretinde și recunoaște reclamanta.
Potrivit art. 1025 alin. 1 Cod proc. civ., procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
De asemenea, art. 1030 alin. 2 prevede că, în cazul în care nu se primește nici un răspuns de la partea interesată în termenul stabilit de dispozițiile legale care reglementează procedura specială a cererilor de valoare redusă, instanța s-a pronunțat cu privire la cererea principală în raport cu actele aflate la dosar.
Drept urmare, se impune a fi evidențiat faptul că, deși pârâta s-a conformat obligației legale de a trimite formularul de răspuns completat corespunzător, copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească, combătând susținerile reclamantei, dar nu a făcut dovada unei situații de fapt sau de drept contrare celei exhibate de aceasta.
Pentru considerentele arătate mai sus, instanța a dat eficiență juridică dispozițiilor legale amintite și, în baza probatoriului administrat, a apreciat cererea reclamantei ca fiind întemeiată, astfel că a admis-o și a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 1.727,88 lei, reprezentând debit principal neachitat, precum și a dobânzii legale aferente, începând cu data de 14.01.2013, și până la plata efectivă.
Prin raportare la dispozițiile art. 1031 alin. 1 Cod proc. civ. și având în vedere soluția adoptată, instanța a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 53 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel , în termen legal, apelanta OVIG SA București, care a solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată în prezentul apel
În motivarea apelului s-a arătat că, sentința atacată este netemeinică și nelegală și nu este motivată în drept, iar din înscrisurile de la dosar, rezultă ca reclamanta a prestat servicii de reparații la autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare B aflat în proprietatea lui CȘA, în cuantum de 2.804,33 lei, din care reclamanta susține că a rămas de achitat suma de 1.727/88 lei, suma pe care o solicită în baza poliței de asigurare si a unei împuterniciri date de către asigurat a formulat prezenta acțiune.
Având în vedere că la data producerii evenimentului rutier, pentru autoturismul susmenționat era încheiată polița de asigurare de răspundere facultativă a autovehiculelor CASCO seria C nr. 0986954 a fost deschis la recurenta dosarul de daună RA18BN/12/20328927 (depus la dosarul cauzei).
Astfel, se poate lesne observa că în cuprinsul motivării lipsesc temeiurile de drept pe care instanța își întemeiază hotărârea, aspect inadmisibil. într-adevăr instanța invocă niște temeiuri de drept însă doar cu privire la aspecte de procedură civilă.
Instanța de judecată se raportează la elemente de fapt invocate de cele două părți, însă nu face referire la temeiurile de drept pe care își întemeiază hotărârea, de unde rezultă caracterul nelegal al hotărârii atacate.
A) Astfel, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesual pasive care presupune existența unei identități între pârât și persoana obligată în raportul juridic dedus judecății.
Instanța de judecată, motivează în paragraful de 5 rânduri soluția de respingere a excepției invocate, "întrucât societatea a avut calitatea de asigurător în regim CASCO a bunului avariat marca BMW, având număr de înmatriculare B, proprietatea numitului CȘA, așa cum rezultă din polița seria C nr. 09S6954".
Motivarea dată de instanța încalcă principiile răspunderii civile contractuale res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest, ceea ce înseamnă că actul juridic încheiat între anumite persoane nu poate nici să dăuneze și nici să profite altor persoane. Rezultatul voinței părților va produce efecte cu privire la ele însele pentru că și-au dat consimțământul la acest efect și nu cu privire la terți. Fața de terți, contractul nu va produce, în principiu, niciun efect obligatoriu - în sensul că, dintr-un contract nu vor putea rezulta obligații pentru alte persoane decât cele implicate în calitate de părți.
Or, din motivarea instanței ar reieși faptul ca simpla existența a poliței de asigurare (a contractului de asigurare încheiat între recurenta și numitul C), ar obliga pur și simplu pe recurenta la plata reparațiilor către un service auto, ceea ce este într-o vădită contradicție cu normele și principiile de drept incidente în cauză.
B) Mai departe, instanța motivează în sensul că recurenta a combătut susținerile reclamantei, dar nu a făcut dovada unei situații de fapt sau de drept contrare celei exhibate de aceasta.
Așadar, în percepția instanței pârâta trebuia să facă dovada unui fapt negativ, și nu reclamanta să-și dovedească pretențiile. Pârâta a arătat în mod expres că nu acceptă pretențiile formulate împotriva sa deoarece nu sunt dovedite. Reclamanta se prevalează doar de un deviz-calculație de reparație și o factura neacceptate de pârâtă .
3. Pe fondul cauzei înțelege să formuleze următoarele apărări:
A) Subliniază că a arătat prin formularul de răspuns că pârâta nu face dovada convenției pe care își întemeiază pretențiile, pentru că în speță se discută despre o răspundere civilă contractuală, beneficiarul poliței de asigurare CASCO seria C nr. (0586954 fiind domnul CȘA și nu reclamanta L.A. SA.
În acest sens, înțeleg sa se prevaleze de dispozițiile Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările:
Art. 24. In asigurarea de bunuri, asigurătorul se obliga ca la producerea riscului asigurat să plătească asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane in drept o despăgubire
Art. 25. - Asiguratul trebuie sa aibă un interes cu privire la bunul asigurat.
În mod evident, asigurătorul va datora despăgubiri asiguratului în baza contractului de asigurare, iar răspunderea asigurătorului față de terții păgubiți prin fapta asiguratului, este o răspundere subsidiară, facultativă, contractuală, reglementată de același act normativ și anume:
Art. 42. - Drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Asigurătorul poate fi chemat in judecata de persoanele păgubite in limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare.
Art. 44. - Asigurătorul plătește despăgubirea nemijlocit celui păgubit in măsura in care acesta nu a fost despăgubit de asigurat, despăgubire ce nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului.
Despăgubirea se plătește asiguratului in cazul in care acesta dovedește că a despăgubit pe cel păgubit.
In mod cert aceste prevederi se referă la situația terților care au fost păgubiți prin fapta asiguratului (de pildă, într-un accident), situație în care aceștia își pot recupera prejudiciu direct de la asigurător in limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare, formulând o cerere de despăgubire în acest sens.
In cauza de față, se poate lesne constata că nu se află într-o atare situație. În speță, reclamanta este pur și simplu un service-auto care este terț față de contractul de asigurare încheiat între reclamantă și beneficiarul poliței.
Chiar dacă în cuprinsul cererii de despăgubire domnul C a arătat faptul că plata se va efectua către L.A, acest aspect ține de modalitatea de executare a contractului/modalitatea de plată și nu conferă service-ului auto calitate de creditor al obligației, în speță al despăgubirii rezultate din contractual de asigurare, motiv pentru care reclamanta nu are calitatea de titular al dreptului dedus judecății.
B) Instanța a reținut ca intre părți s-au derulat raporturi comerciale, constând în efectuarea de către reclamantă a serviciilor de reparații auto pentru un client al debitoarei.
Or, de unde și până unde pârâta se află în raporturi comerciale cu reclamanta pentru că aceasta a efectuat servicii de reparație la autoturismul asiguratului.
Pe lângă faptul că nu există un contract încheiat între reclamantă și subscrisa care să oblige pe aceasta din urmă la executare, factura depusă în probațiune este emisă pe CȘA, și nu pe numele O, nefiind acceptată de către "cumpărător", de unde rezultă nu doar că recurenta nu are nicio legătură în acest demers, dar și faptul că nu se afla în situația unei pretenții certe cu privire la cuantumul pretenției.
Mai mult decât atât, despăgubirea în cuantum de 2804,33 lei nu a fost acceptată. La dosarul de daună există doar cererea de despăgubire formulată de asigurat pentru plata acestei sume, nu si un accept de plată din partea asigurătorului.
În ceea ce privește acordarea dobânzilor legale, se consideră că se impune respingerea și a acestui petit, având în vedere ca dobânzile, potrivit adagiului latin accesorium sequitur principale, ar fi datorate doar în situația în care pârâta ar datora reclamantei debitul principal, așa cum reiese din cele de mai sus, OVIG SA nu poate fi obligată la plata unor sume către reclamantă.
Apelul declarat în cauză nu este fondat.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art.476-479 Cod proc.civilă, tribunalul a constatat că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală nefiind dat nici un motiv de anulare sau de netimbrate a hotărârii.
| ← REÎNLOCUIREA SANCŢIUNII PRESTĂRII UNEI ACTIVITĂŢI ÎN... | CONTRACT DE ÎMPRUMUT – ÎNSCRIS SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ → |
|---|
