RESPINGEREA CERERII DE INTABULARE ÎN LIPSA DOVEZII PLĂŢII IMPOZITULUI
| Comentarii |
|
Judecătoria BISTRIŢA Sentinţă civilă nr. 9760/2013 din data de 04.11.2014
Faptul că impozitul este datorat și în cazul transferului dreptului de proprietate urmare a executării silite rezultă și din dispozițiile art. 771 alin. 6 din Codul fiscal prin raportare la art. 151 indice 7 din HG nr.44/2004, unde se prevede că fostul proprietar executat silit, are obligația de a declara venitul la organul fiscal competent, în termen de 10 zile. Ulterior expirării termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului.
Astfel, în situația în care contribuabilul nu achită impozitul datorat, persoana fizică care a dobândit dreptul de proprietate prin act de adjudecare și în patrimoniul căreia s-a transferat dreptul de proprietate are posibilitatea să plătească, în numele debitorului, impozitul aferent.
Mai mult, legislația în materie nu face nicio diferențiere între transferul dreptului de proprietate în mod voluntar și transferul dreptului de proprietate atunci când este vorba de înstrăinări silite, aspect care reiese și din modificarea adusă Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin Hotărârea Guvernului nr. 1620/2009, respectiv pct. 151 indice 2.
Nu se poate reține neconformitatea legii interne cu Convenția europeană, în ceea ce privește respectarea dreptului de proprietate al adjudecatarului, astfel că respingerea cererii de intabulare în lipsa dovezii plății impozitului apare ca fiind legală.
Judecătoria Bistrița - secția civilă, Sentința civilă nr. 9760/2013, pronunțată în dosarul nr. 4892/190/2013
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, reclamantul M.V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B.A., B.M. și OCPI B.N., să se dispună modificarea încheierii de respingere nr. 12294/11.04.2013 în sensul admiterii cererii de înscriere a dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilului apartament înscris în cf 19221/8, nr. cad.13438-C2-U8 Bistrița, cadastral 13438-C2-U8, în baza actului de adjudecare din dosar execuțional nr.603/EX/2010 al executorului judecătoresc M.M..
În motivare se arată că reclamantul, în baza actului de adjudecare emis de executorul judecătoresc M.M., asupra imobilului apartament înscris în cf 19221/8 nr. cad.13438-C2-U8 Bistrița, cadastral 13438-C2-U8, din dosar execuțional nr. 603/EX/2010 al executorului judecătoresc M.M., reclamantul a dobândit dreptul de proprietate, dar înscrierea în cf a dreptului astfel dobândit a fost respinsă motivat de faptul că nu s-a făcut dovada plății impozitului pe tranzacție. Împotriva încheierii de respingere, acesta a depus plângere care a fost respinsă, motiv pentru către a formulat prezenta plângere în instanță.
Reclamantul consideră că actul de adjudecare emis conține toate elementele prevăzute de art. 516 Cod procedură civilă. Ca urmare a eliberării actului de adjudecare, reclamanta a înaintat o cerere de intabulare la OCPI Bistrița, la care a anexat actul de adjudecare și decizia de impunere pentru plata impozitului de către fostul proprietar al imobilului, cerere care a fost respinsă motivat de faptul că nu s-a făcut dovada plății impozitului pe transfer.
Dispozițiile art. 77 ind. 1 al. 1 și 3 din Codul fiscal, apreciază reclamantul că nu sunt aplicabile procedurii de executare silită imobiliară ci tranzacțiilor imobiliare. În sensul legii, executarea silită nu poate fi considerată o tranzacție imobiliară pentru că nu există vânzător-cumpărător, vânzarea bunului se produce ca urmare a licitației și nu ca urmare a acordului de voință.
Al. 1 al. art. 77 ind. 1 stabilește modul de calcul al impozitului datorat de contribuabil "...la transferul dreptului de proprietate (...) prin acte juridice între vii", iar al. 3 al aceluiași articol prevede impozitul declarat de moștenitori în cazul transmiterii dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlu de moștenire dacă succesiunea nu este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii.
Normele metodologice emise pentru aplicarea art. 77 ind. 1 din actul normativ definește la pct. 151 ind. 2 lit. a noțiunea de contribuabil prevăzând că "... în cazul transferului dreptului de proprietate (...) prin acte juridice între vii contribuabil este cel din patrimoniul cărui se transferă dreptul de proprietate (...) cu excepția transferului prin donație ", iar în cazul transferului dreptului de proprietate pentru cauză de moarte (...) calitatea de contribuabil revine moștenitorilor (...)".
Față de aceste prevederi, rezultă că niciuna dintre situațiile generatoare ale obligației de plată a impozitului expres și limitativ stabilite prin art. 77 ind. 1 al. 1 și 3 Cod fiscal, nu se încadrează procedura executării silite imobiliară și în mod evident, faptul că nici adjudecatarul reclamant și nici debitorul al cărui imobil a fost vândut la licitație publică nu au calitatea de contribuabil în sensul legii.
Art. 77 ind. 1 prevede obligația de plată a impozitului, în primul rând pentru transmiterea dreptului de proprietate imobiliară prin acte juridice între vii. Pe baza dispozițiilor Codului civil, doctrina și practica judiciară au definit unitar și constant de-a lungul timpului, actul juridic civil ca reprezentând manifestarea de voință făcută cu intenția de a produce efecte juridice. Ori vânzarea la licitație publică se realizează "silit" prin constrângere, de către organele abilitate ale statului în baza unui titlu executoriu și în contra voinței proprietarului debitor, neputându-se confunda sau asimila din punct de vedere juridic, manifestării libere de voință specifică actului juridic civil.
Dacă s-ar aplica legea în sensul în care a aplicat-o OCPI atunci se descurajează finalizarea executărilor silite și nimeni nu ar mai vrea să adjudece un bun deoarece nu îl poate intabula în cf, astfel că unele sentințe nu și-ar mai avea finalitate rămânând doar o iluzie în ceea ce privește recuperarea sumelor datorate.
În drept s-au invocat prevederile art. 50 din Legea 7/1996, art. 77 ind. 1 Cod fiscal și art. 151 din. 2 din HG44/2004.
În probațiune s-au anexat înscrisuri (f. 7-8, 19-24) și s-a solicitat acvirarea dosarului nr. 9673/2013 al OCPI B.N..
Deși au fost legal citați, pârâții B.A. și B.M. nu au formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, instanța a reținut următoarele :
Prin cererea înregistrată la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B.N. - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița sub nr. 9673/2013 (f. 53-55 dosar fond), petentul M.V.I. a solicitat întabularea în favoarea sa a dreptului de proprietate asupra imobilului apartament înscris în CF 19221/8, nr. cad. 13438-C2-U8 Bistrița, fosta proprietate lui B.A. și B.M., în baza actului de adjudecare din 04.12.2012, emis de BEJ M.M. în dosarul execuțional nr. 603/2010 (f. 56-57).
Prin Încheierea de respingere nr. 9673 (f. 50 dosar fond), Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B.N. - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Bistrița a dispus respingerea cererii petentului cu privire la imobilul cu nr. cad. 13438-C2-U8, înscris în CF 19221/8 B, motivat de faptul că petentul nu a atașat cererii sale și dovada achitării impozitului pe transferul dreptului de proprietate.
Ulterior, la data de 11.04.2013, petentul a formulat cererea de reexaminare nr. 12294/2013 (f. 47-49 dosar fond) care a fost subsecvent respinsă de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B.N. - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B prin Încheierea de respingere nr. 12294/2013 (f. 7-8 dosar fond), reiterându-se motivele invocate în primul act de respingere, respectiv registratorul a dispus respingerea cererii de intabulare a imobilului, motivat de faptul că, la actul depus, nu a fost atașată și dovada achitării impozitului pe transferul dreptului de proprietate prevăzut de art. 77 ind. 1 din Codul fiscal.
Instanța de fond a reținut că ultima teză a alin. 6 al art. 77 ind. 1 din Codul fiscal prevede că "Pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de moștenitor sau, după caz, a hotărârilor judecătorești și a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciară vor verifica îndeplinirea obligației de plată a impozitului prevăzut la alin. (1) și (3) și, în cazul în care nu se va face dovada achitării acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului".
Totodată, Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 conțin la pct. 1512 dat în aplicarea art. 77 ind. 1 din Codul Fiscal următoarele definiții: "e) prin transferul dreptului de proprietate sau al dezmembrămintelor acestuia se înțelege înstrăinarea, prin acte juridice între vii, a dreptului de proprietate sau a dezmembrămintelor acestuia, indiferent de tipul sau natura actului prin care se realizează acest transfer: vânzare-cumpărare, donație, renta viageră, întreținere, schimb, dare în plată, tranzacție, aport la capitalul social, inclusiv în cazul când transferul se realizează în baza unei hotărâri judecătorești și altele asemenea".
Totodată pct. 151 indice 7 din aceleași Norme, prevede, la ultimul alineat, că "în cazul transferurilor prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, contribuabilul are sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, în termen de 10 de zile, inclusiv, de la data transferului, în vederea stabilirii impozitului, în condițiile legii… în cazul transferurilor prin executare silită, după expirarea termenului de 10 zile inclusiv, în care contribuabilul avea sarcina declarării venitului la organul fiscal competent, pentru transferurile prin alte modalități decât procedura notarială sau judecătorească, organul de executare silită sau cumpărătorul, după caz, trebuie să solicite organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere, conform procedurilor legale, prin depunerea documentației aferente transferului".
Astfel, în situația în care contribuabilul nu achită impozitul datorat, persoana fizică care a dobândit dreptul de proprietate prin act de adjudecare și în patrimoniul căreia s-a transferat dreptul de proprietate are posibilitatea să plătească, în numele debitorului, impozitul aferent.
Potrivit art. 563 alin. 1 lit. d din codul de procedură civilă executorul judecătoresc are obligația de a achita "creanțele bugetare provenite din impozite, taxe, contribuții și din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale și bugetelor fondurilor speciale", iar potrivit dispozițiilor art. 114 alin. (2) indice 6 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, "în situația în care plata se efectuează de către o altă persoană decât debitorul, dispozițiile art. 1093 din Codul civil se aplică în mod corespunzător".
Prin raportare la prevederile Noului cod civil (care a intrat în vigoare la data de 01.10.2011 și care, la art. 6 al. 2 prevede expres aspectul că "actele și faptele juridice ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor";, deci a fost aplicabil speței pendinte), au devenit aplicabile prevederile art. 1472 din acest act normativ potrivit cărora "Plata poate să fie făcută de orice persoană, chiar dacă este un terț în raport cu acea obligație".
Cu alte cuvinte, orice persoană, chiar un terț față de raportul obligațional, poate efectua o plată valabilă. De regulă, plata este făcută de însuși debitorul raportului juridic obligațional, direct sau prin reprezentant. Dar, spre deosebire de art. 1093 C. Civ., art. 1472 din Noul Cod Civil nu se referă la situații concrete determinate de calități speciale ale solvensului (co-obligați sau fideiusori), motiv pentru care, raportat la cele arătate anterior, a reieșit că dispozițiile Codului de procedură fiscală au fost în acord cu cele ale Codului civil, respectiv au permis efectuarea plății obligațiilor fiscale de către o terță persoană, iar apoi, având în vedere prevederile art. 1517 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și cele ale art. 563 alin. 1 lit. d din Codul de procedură civilă, această plată a putut fi efectuată de organul de executare silită, în situația de față executorul bancar, această sumă urmând a fi inclusă în cheltuielile de executare, sau de către cumpărător.
În concluzie, deși art. 77 ind. 1 din Codul fiscal nu a indicat expres în categoria actelor juridice între vii prin care se realizează transferul dreptului de proprietate și actul de adjudecare a imobilului, acesta s-a înscris în categoria "alte proceduri decât cea notarială sau judecătorească" prin care s-a realizat transferul proprietății. Aceasta, cu atât mai mult cu cât normele metodologice fac vorbire de obligația organului de executare silită sau cumpărătorului, după caz, de a solicita organului fiscal competent stabilirea impozitului și emiterea deciziei de impunere. Această sumă, reprezentând contravaloarea impozitului pe transferul dreptului de proprietate, achitată în numele debitorului de către adjudecatar, constituie o creanță pentru a cărei realizare devin aplicabile prevederile legale în materia executării silite.
Mai mult, legislația în materie nu face nicio diferențiere între transferul dreptului de proprietate în mod voluntar și transferul dreptului de proprietate atunci când este vorba de înstrăinări silite, aspect care reiese și din modificarea adusă Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal prin Hotărârea Guvernului nr. 1620/2009, respectiv pct. 151 indice 2.
S-a reținut că, în ceea ce privește legislația în materie de publicitate imobiliară prin care este prevăzută obligația de a prezenta dovada plății impozitului pe transferul dreptului de proprietate, în aplicarea prevederilor art. 77 ind. 1 Cod fiscal, prin art. 47 din Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 784/2011 - pentru modificarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, aprobat prin Ordinul directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 633/2006, anexa nr. 10 la regulament se înlocuiește cu anexa nr. 4 la prezentul ordin. Această anexă cuprinde modelul încheierii de carte funciară de respingere în cadrul căreia este prevăzută obligația precizării, atunci când este cazul, a verificării îndeplinirii obligației de plată a impozitului prevăzut de art. 77 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Instanța de fond a menționat că, din analiza art. 77 ind. 1 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal și a art. 151 ind. 7 alin. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice da aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, reiese că verificarea îndeplinirii acestei obligații de către registratorii de carte funciară presupune verificarea existenței deciziei de impunere emise de organul competent și dovada achitării impozitului.
Conform prevederilor art. 48 alin. 1 lit. a și g din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul în care registratorul admite cererea, dispune întabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul în baza căruia se solicită înscrierea este încheiat cu respectarea condițiilor de formă prevăzut de lege și sunt îndeplinite alte prevederi legale stabilite prin legi speciale, a căror verificare se află în competența registratorului.
Instanța de fond a înlăturat susținerea petentului în sensul că autorizarea de către instanță a conduitei OCPI în sensul respingerii înscrierilor de CF motivat de faptul că nu a fost achitat impozitul aferent transferului dreptului de proprietate, ar putea descuraja achiziționarea de bunuri prin procedura licitației publice întrucât, așa cum rezultă din raționamentul juridic expus anterior, acesta avea posibilitatea achitării impozitului datorat bugetului de stat, legea neimpunând nicio restricție în acest sens, respectiv la calitatea persoanei care o efectua.
Așa fiind și văzând că, în speță, nu au fost îndeplinite condițiile legale pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al petentului în ceea ce privește imobilul apartament înscris în CF 19221/8, nr. cad. 13438-C2-U8 Bistrița, fosta proprietate lui B.A. și B.M., dobândit prin adjudecare la licitația publică în dosarul de executare silită nr. 603/Ex/2010, instanța a respins plângerea formulată de petent împotriva încheierii de carte funciară nr. 12294 din dosarul nr. 12294/11.04.2013 al Oficiului De Cadastru și Publicitate Imobiliară B.N..
S-a luat act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul M.V.I., în termen legal, a formulat apel, solicitând admiterea acestuia cu schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii plângerii cu consecința modificării încheierii de respingere nr. 12294/2013 si admiterea cererii de înseriere a dreptului de proprietate al reclamantului asupra imobilului apartament înscris cf 19221/8 cu număr cadastral 13438S-C2-U8, cadastral 13438-C2-U8 Bistrița, în baza actului de adjudecare al B.E.J. M.M. emis în dosar execuțional nr. 603/2010.
În motivare s-a arătat că în fapt, prin sentința atacată s-a respins plângerea reclamantului de modificare a încheierii de respingere în sensul admiterii cererii de înscriere în cf a apartamentului cumpărat la licitație publică, motivat de faptul că acesta nu a făcut dovada achitării impozitului pe tranzacție.
S-a menționat că, dispozițiile art. 77 indice 1 din Codul fiscal nu sunt aplicabile în speța de față, deoarece acea așa zisa tranzacție s-a efectuat prin procedura de executare silită, sens în care dacă fostul proprietar nu va vrea să plătească niciodată impozitul pe tranzacție, reclamantul nu va putea niciodată să intabuleze dreptul lui de proprietate, îngrădindu-i-se astfel acest drept.
S-a apreciat că a fost o interpretare greșită a legii, deoarece în sarcina adjudecatarului, legiuitorul a stabilit că acesta are obligația doar să solicite emiterea deciziei de impunere. Cererea de înscriere în cf a fost făcuta de adjudecatar, prin urmare dosarul trebuia să conțină ceea ce a avut de făcut adjudecatarul pe lege și nimic în plus. A se proceda în aceasta manieră s-a apreciat că se adaugă la lege. Atât timp cât legea nu dispune emiterea deciziei de impunere pe numele reclamantului, acesta a crezut că nu i se poate imputa neplata acestei datorii bugetare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 456 și 480 Cod procedură civilă.
Pârâții intimați B.A. și B.M. nu s-au prezentat în instanță și nici nu au formulat apărări scrise.
Apelul este nefondat.
| ← PARTAJ BUNURI COMUNE-LICHIDARE REGIM MATRIMONIAL- PREZUMŢIA DE... | REÎNLOCUIREA SANCŢIUNII PRESTĂRII UNEI ACTIVITĂŢI ÎN... → |
|---|
