cerere de valoare redusă. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria COSTEŞTI Sentinţă civilă nr. 855 din data de 18.09.2014
Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniștii privind pe reclamanta SC FP SRL și pe pârâta CRMT, având ca obiect - cerere de valoare redusă.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 10.02.2014 sub nr. unic de dosar 401/214/2014, reclamanta SC FP S.R.L., prin reprezentant legal HI, în contradictoriu cu pârâta CRMT S.A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 400 lei, cu titlu de despăgubiri materiale, precum și a sumei de 8000 lei, reprezentând beneficiul nerealizat. De asemenea, petentul a solicitat cheltuieli de judecată.
În fapt, reprezentantul reclamantei a precizat că, în data de 16.11.2013, s-a deplasat la unul din magazinele C pentru a încheia un contract de abonament și pentru a achiziționa un telefon cu taste mai mari. Atât abonamentul, cât și telefonul mobil urmau să fie achiziționate în numele societății SC FP S.R.L. Având în vedere că nu a găsit un telefon care să corespundă cerințelor sale în apropiere, s-a deplasat la București, la un alt magazin C unde a găsit tipul de telefon dorit. Deși a comunicat angajatului pârâtei datele societății, nu a fost încheiat contractul, întrucât s-a efectuat o interogare cu privire la denumirea societății reclamante și s-a constatat că aceasta figurează radiată.
În consecință, i s-a solicitat un certificat de la Oficiul Registrului Comerțului care să lămurească situația societății. După obținerea acestui certificat, administratorul reclamantei l-a prezentat pârâtei, însă, și de această dată, angajații acesteia au refuzat să îi vândă telefonul dorit și să încheie contractul de abonament.
De asemenea, reclamanta a mai precizat că prin refuzul nejustificat de încheia contractul de abonament și de a-i vinde un telefon, reprezentantul său s-a aflat în imposibilitatea de a-și respecta termenele și obligațiile asumate cu clienții societății, pierzând o serie de oportunități și noi posibilități de contractare. Valoarea contractelor pierdute era de 8000 lei. Clienții pierduți i-au comunicat administratorului că "a fost de negăsit";.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1381 și următoarele din Codul Civil, art. 33 din Noul Cod de proc. civilă și art. 1025-1032 Nou Cod de procedură civilă.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, la dosar atașând următoarele înscrisuri: certificat constatator ONRC (filele 5-7), certificat de înregistrare mențiuni (fila 8), rezoluția 132744/18.10.2013 a ONRC (fila 9), certificat constatator (fila 10), decizie nr. 1/16.10.2013 a SC FP SRL (fila 11), certificat de înregistrare (fila 12), înscrisuri interogare C (filele 14-15), copie C.I. a reprezentantului reclamantei (fila 16).
Cererea a fost legal timbrată, la dosar fiind atașată dovada achitării taxei de timbru de 200 lei (fila 27).
La data de 06.05.2014, pârâta a răspuns la formularul de cerere de valoare redusă și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiate, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, a legăturii de cauzalitate între fapta și prejudiciul pretins, precum și a vinovăției pârâtei.
Totodată, pârâta a mai precizat că la momentul formulării solicitării de încheiere contract de abonament, societatea reclamantă apărea în evidențele on-line ale Oficiului Național al Registrului Comerțului radiată. Astfel, i s-a solicitat reprezentantului reclamantei să prezinte un certificat constatator din care să reiasă starea societății, cine este administrator, precum și C.U.I. - ul emis pentru noua adresă. La data de 20.10.2013, reprezentantul reclamantei a prezentat certificatul constatator, însă nu si noul C.U.I. Și la această dată societatea figura ca radiată în evidențele on-line ONRC. Astfel, refuzul pârâtei de a încheia contractul de abonament nu reprezintă un refuz nejustificat așa cum pretinde reclamanta.
În drept, pârâta a invocat dispozițiile art. 1094 C.proc. civ. și art. 1349 Noul Cod Civil. De asemenea, pârâta a solicitat judecarea cauzei în lipsa.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Prin încheierea din data de 12 iunie 2014, instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și înscrisurile de la dosar, instanța constată următoarele:
La data de 16.11.2013, reprezentatul societății reclamante s-a deplasat la un punct de lucru al pârâtei CRMT S.A. și a solicitat încheierea unui contract de abonament și de achiziționare a unui telefon mobil.
Astfel cum rezultă din susținerile coroborate alte celor două părți, angajații pârâtei au refuzat încheierea contractului, întrucât în urma verificării evidenței electronice a ONRC a rezultat că societatea reclamantă este radiată. În aceste condiții, i s-a pus în vedere reclamantei să prezinte un certificat constatator de la Registrul Comerțului care să evidențieze că societatea este în funcțiune. Acest fapt, reiese și din înscrisul depus la dosar la fila 14 emis de C.
Ulterior, la data de 20.11.2013, pârâta a refuzat din nou încheierea contractului pentru că și de această dată rezultatul interogării a fost în sensul că societatea este radiată (fila 15).
În aceste condiții, instanța apreciază că nu sunt îndeplinite cerințele răspunderii civile delictuale, respectiv existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și pretinsul prejudiciu, precum și vinovăția făptuitorului.
În ceea ce privește fapta ilicită, instanța constată că, în realitate, reclamanta impută pârâtei refuzul de a încheia un contract. Conform art. 1166 Noul Cod civil, contractul, prin esență, reprezintă un acord de voință a părților, în cauză, a reclamantei și a pârâtei. Pentru a fi în prezența unui contract valabil încheiat, ambele părți trebuie să își exprime liber consimțământul în legătură cu obiectul contractului astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1204 Noul Cod civil.
Totodată, art. 1169 din Noul cod civil reglementează libertatea de a contracta, în sensul că părțile sunt libere să încheie orice contracte și să determine conținutul acestora, în limitele impuse de lege, de ordinea publică și bunele moravuri. Chiar dacă legiuitorul reglementează expres numai latura pozitivă a libertății de a contracta, este de la sine înțeles că acesteia îi corespunde și varianta negativă, respectiv dreptul de a refuza încheierea unui contract.
În concluzie, nimeni nu poate fi obligat să încheie un contract împotriva voinței sale. Astfel, societatea reclamantă consideră că exercitarea unui drept propriu al pârâtei reprezintă o faptă ilicită. Într-adevăr, din susținerile celor două părți, rezultă că acestea au demarat negocierile în vederea încheierii unui contract. În această situație, ambele părți trebuiau să respecte principiul bunei-credințe în negocieri, reglementat de art. 1183 din Noul Cod civil.
Totuși, niciuna din probele depuse la dosar de către reclamantă nu dovedește că pârâta ar fi demarat negocierile fără intenția de a încheia un contract. Din contră, angajații societății pârâte au efectuat interogarea evidenței on-line a Oficiului Național al Registrului Comerțului și, din aceste verificări, a rezultat că societatea a fost radiată (filele 14-15). În aceste condiții, nu se poate considera că refuzul de a încheia contractul prezintă un caracter abuziv și contrar bunei-credințe.
Mai mult de cât atât, una din cauzele care înlătură caracterul ilicit al faptei constă în exercițiul unui drept subiectiv. Potrivit, art. 1353 din Noul Cod civil, nimeni nu poate fi obligat să repare prejudiciul cauzat prin exercițiul drepturilor sale, cu excepția cazului în care dreptul a fost exercitat abuziv. Or, în cauză, din probele administrate, nu a rezultat că pârâta și-a exercitat dreptul de a refuza oferta de contractare în mod abuziv.
Astfel, instanța apreciază că fapta ilicită pe care reclamanta o impută pârâtei nu există și, pe cale de consecință, nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală a pârâtei pentru aceasta.
Totodată, chiar dacă împărtăși opinia reclamantei, în sensul că refuzul este nejustificat, instanța apreciază că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului suferit. Pentru a dispune repararea prejudiciului, acesta trebuie să fie cert, adică existența și întinderea lui să fie neîndoielnică. Deși reclamanta a precizat că a efectuat cheltuieli în vederea încheierii contractului (deplasări, obținere certificate constatatoare), aceasta nu a depus documente doveditoare care să ateste aceste plăți, pe care le-a estimat la o sumă de 400 de lei.
De asemenea, instanța nu poate reține că neîncheierea contractelor cu diferiți clienți a fost determinată de refuzul pârâtei de a încheia contractul de abonament și de vânzare a telefonului mobil dorit de reclamantă. Din certificatul constatator ONRC (filele 5-7), rezultă că reclamanta avea un număr de contact astfel că potențialii clienți puteau lua legătura cu reprezentantul societății SC FP S.R.L.
În plus, chiar în cererea introductivă, reclamanta menționează că motivul pentru care a decis să achiziționeze un nou telefon. Din cele susținute de aceasta, nu rezultă că nu deținea un telefon funcțional și, în consecință, nu putea fi contactat administratorul său, ci că telefonul nu îndeplinea toate dorințele acestuia din urmă. În aceste condiții, este evident că potențialii clienți aveau posibilitatea de a intra în legătură cu acesta și de a finaliza respectivele contracte.
Totodată, reclamanta nu a adus nicio dovadă din care că aceste oportunități pe care le invocă aveau măcar o existență probabilă. Or, în situația pierderii unei șanse, conform art. 1385 alin. 3 Noul Cod civil, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului. Având în vedere că reclamanta nu a probat nici măcar existența acestei șanse, reclamanta nu ar fi putut obține o reparație. Deși reclamantei îi revenea sarcina probei conform art. 249 Cod procedură civilă, aceasta nu a reușit să demonstreze nici că refuzul de a încheia contractul este unul abuziv și nici care este întinderea prejudiciului suferit.
Având în vedere că nu sunt îndeplinite nici cerința referitoare la caracterul licit al faptei imputate pârâtei și nici cea privitoare la un prejudiciu cert, instanța apreciază ca inutilă analizarea celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale, întrucât ele trebuie îndeplinite cumulativ.
Din toate aceste considerente, instanța urmează să respingă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC FP SRL, cu sediul în C, județul A, prin reprezentant HI, în contradictoriu cu pârâta CRMT SA.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Costești,
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.09.2014.
| ← plângere contravenţională. Jurisprudență | revizuire. Jurisprudență → |
|---|
