plângere contravenţionala HG 984/2005. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria COSTEŞTI Sentinţă civilă nr. 890 din data de 02.10.2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul BIL și pe intimata DIRECTIA SANITARA VETERINARA SI PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR A, având ca obiect - plângere contravenționala HG 984/2005.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 06.03.2014, petentul BIL a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Direcția Sanitară Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor A, anularea procesului-verbal de contravenție serie AG nr. 002514 încheiat la data de 20.02.2014.
În motivare, petentul a arătat că, în ziua de 22.02.2014, s-a deplasat împreună cu fratele său BM și un consătean PS la târgul de animale din comuna Ș de unde a achiziționat doi purcei. Acesta a precizat că nu cunoștea faptul că trebuie să dețină documente însoțitoare pentru animal și că a presupus că dacă vânzătorului i s-a permis accesul în târg acesta îndeplinește condițiile prevăzute de lege. La ieșirea din târg, a fost oprit de agenții DSV A care i-au solicitat documentele animalelor.
Cu această ocazie, petentul le-a explicat agenților că nu deține astfel de documente, că tocmai a achiziționat animalele, fapt pentru care a mers și l-a adus pe vânzător. Astfel, petentul a aflat că nici acesta nu avea asupra lui documentele însoțitoare, deși conform art. 5 din Norma sanitar-veterinară privind condițiile sanitar-veterinare de funcționare a târgurilor de animale vii, pot avea acces în târguri numai animalele vii identificate și înregistrate potrivit legii, însoțite de documentele sanitar-veterinare.
De asemenea, petentul a mai învederat instanței că, în târgul respectiv, nu sunt puse anunțuri care să arate obligativitatea deținerii acestor documente de către comercianți, chiar dacă această practică ar fi necesară, în opinia petentului, întrucât în zonele rurale, sunt oameni care nu cunosc legislația în domeniu. Astfel, autoritățile și administratorii târgurilor ar trebui să ia măsuri suplimentare de prevenire și protejare a cetățenilor.
Prezența vânzătorului de la care petentul a achiziționat animalele denotă faptul că administratorul a încălcat legea și că reprezentanții DSV nu și-au făcut datoria, deoarece nu i-au controlat pe comercianți.
În opinia petentului, sancțiunea aplicată este exagerată în raport de fapta comisă și de gravitatea acesteia. Agentul constatator ar fi putut să îi aplice un avertisment, mai ales că petentul este la prima abatere de acest gen, animalele erau cumpărate pentru sine, deci nu reprezentau un risc pentru altcineva, nu cunoștea legislația în domeniu, iar administratorul târgului nu i-a protejat interesele.
Totodată, petentul consideră că procesul-verbal este nul absolut, întrucât nu este menționată data săvârșirii faptei ceea ce contravine dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001.
În drept, petentul a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001.
În probațiune, acesta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. În consecință, acesta a depus la dosar procesul-verbal contestat (fila 3)
Cererea a fost legal timbrată, dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 de lei fiind depusă la dosar (fila 10).
La data de 09.04.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În fapt, aceasta a arătat că în data de 20.02.2014, o echipă de medici veterinari-inspectori a efectuat un control în târgul din comuna Ș. Cu această ocazie, petentul a fost depistat și sancționat contravențional pentru faptul că nu a prezentat la control documentele de provenință a celor două suine. Animalele au fost aduse în târg și scoase la vânzare, fără îndeplinirea condițiilor legale de comercializare, respectiv fără a poseda formular de mișcare și certificat sanitar - veterinar pentru suine vii. Or, conform art. 3 lit. a pct. 2 din HG nr. 894/2004 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor la normele sanitar veterinare, vânzarea sau înstrăinarea cu orice titlu, cumpărarea ori luarea în proprietate cu orice titlu a animalelor fără documentele prevăzute de legislația sanitară-veterinară constituie contravenție și se sancționează conform art. 4 lit. a) pct. 3 din HG nr. 894/2004.
În ceea ce privește motivele invocate de petent, intimata a precizat că acestea sunt neîntemeiate, în partea introductivă a procesului-verbal fiind menționate datele personale ale agentului constatator, data la care a constatat săvârșirea contravenției, faptele săvârșite de acesta. Astfel sunt îndeplinite dispozițiile art. 17 din OG nr. 2/2001. Celelalte afirmații reprezintă, în opinia intimatei, o încercare de a induce în eroare instanța de judecată.
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001, HG nr. 894/2004, OG nr. 42/2004.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
La data de 29.04.2014, petentul a depus răspuns la întâmpinare. Acesta a arătat că recunoaște săvârșirea faptei, însă aceasta a fost determinată de neglijența și indiferența organizatorului și a angajaților târgului care au permis accesul unor persoane și animale care nu îndeplineau condițiile legale, neglijența organelor de control care nu au verificat comercianții, ci pe cumpărătorii de bună-credință și necunoașterea legislației în domeniu de către petent.
Totodată, din întâmpinarea depusă de intimată, reiese că petentul a fi fost vânzător, însă din formularea-procesului verbal rezultă că a fost cumpărător. De asemenea, acesta a susținut că se impune anularea procesului-verbal pe motiv că nu a fost menționată data săvârșirii faptei.
În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.
La termenul din 18.09.2014, instanța a încuviințat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 22.02.2014 a fost întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției serie AG nr.002514, prin care s-a reținut faptul că petentul, aflându-se în târgul de animale Ș, a achiziționat două suine fără documentele prevăzute de legislația sanitar veterinară. Fapta constituie contravenție potrivit art. 3 lit. a) pct. 2 din HG 984/2005, iar petentului i s-a aplicat o amendă contravențională de 600 lei .
Instanța constată că fapta imputată petentului este aceea de a cumpăra cele două animale, și nu de a le pune în vânzare, întrucât modalitatea de formulare a procesului-verbal este ambiguă, în sensul că petentul a fost surprins în târgul animale vii cu doi porci la vânzare (cumpărare) fără documente legale. Având în vedere că procesul-verbal confirmă în parte varianta prezentată de petent, instanța va reține că situația de fapt este cea arătată de petent.
În privința legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă toate condițiile de formă prevăzute de art.17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute. Instanța nu poate reține motivul de nulitate invocat de petent, în sensul că în procesul - verbal nu este menționată data săvârșirii faptei. Din cuprinsul acestuia, rezultă neîndoielnic că fapta a fost săvârșită la momentul încheierii procesului-verbal, respectiv 20.02.2014. Totodată, prezența petentului la momentul întocmirii acestuia confirmă faptul că data încheierii procesului-verbal este și data constatării săvârșirii contravenției. De altfel, și petentul a recunoscut că procesul-verbal a fost încheiat în momentul constatării comiterii faptei reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește condițiile de fond ale procesului-verbal, instanța constată că potrivit art. 21 din OG nr. 42/2004 aprobată prin Legea 215/2004, mișcarea internă, importul, tranzitul, exportul și comerțul cu animale vii sunt supuse certificării astfel că animalele vii pentru a fi obiectul comerțului trebuie să fie însoțite de un certificat veterinar și, după caz, de alte documente pentru atestarea îndeplinirii cerințelor veterinare și de conformitate. Fapta reținută în sarcina sa a fost corect încadrată în dispozițiile art. 3 lit. a) pct. 2 din H.G. nr. 984/2004 care stabilește că reprezintă contravenție cumpărarea ori luarea acestora în proprietate cu orice titlu, fără documentele prevăzute de legislația sanitară veterinară.
Cât privește legalitate sancțiunii aplicate, instanța constată că potrivit aceluiași text de lege, fapta se pedepsește cu amendă de la 600 de lei la 1200 lei astfel că sancțiunea aplicată petentului este legală.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că petentul a recunoscut că a cumpărat animalele fără a solicita documentele sanitar-veterinare, însă aceasta a indicat anumite motive care, în opinia acestuia, au determinat săvârșirea acestei faptei.
Faptul că nu îl cunoștea pe vânzător și că acesta nu i-a predat aceste certificate nu îl exonerează de vină. De asemenea, nici o posibilă culpă a organizatorului târgului de animale nu conduce la o altă concluzie. Încălcarea normelor legale de o altă persoană nu are drept consecință înlăturarea răspunderii petentului.
În egală măsură, instanța constată că petentul invocă drept cauză a săvârșirii contravenției faptul că nu cunoștea legislația în materie. Unul din principiile fundamentale de drept este acela că nimeni nu poate invoca necunoașterea legii în favoarea sa (nemo censetur ignorare legem). Aplicabilitatea acestuia în sistemul de drept românesc rezultă chiar din art. 1 alin. 5 din Constituție care reglementează obligația de a respecta legilor. Publicarea în Monitorul Oficial a legilor vizează tocmai acest aspect, întrucât, astfel, se aduc la cunoștința publicului normele care reglementează relațiile sociale pentru ca pe viitor aceștia să poată să le respecte.
Prin urmare, instanța constată că apărarea formulată de petent nu înlătură răspunderea contravențională a acestuia.
Instanța nu poate reține nici susținerea petentului referitoare la neglijența organelor de control. Tocmai faptul că acesta a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor legale care condiționează cumpărarea animalelor și a produselor animale de deținerea certificatelor sanitar-veterinare demonstrează că acestea și-au îndeplinit atribuțiile. Art. 3 lit. a) pct. 2 din HG 984/2005 sancționează în egală măsură fapta de a vinde animale, fără a avea documentele însoțitoare și fapta de a le cumpăra în aceleași condiții. Astfel, nu se poate reține că aceștia trebuiau să sancționeze cu preponderență comercianții.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza Ioan Pop c. României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; Anghel c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neață c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că petentului i s-a acordat posibilitatea de a obține administrarea unor probe din care să rezulte netemeinicia procesului-verbal de contravenție. Cu toate acestea, petentul nu a reușit să aducă nici măcar o probă prin care să înlăture prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură actul de constatare a contravenției.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 600 lei nu este proporțională prin raportare la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Fapta de a cumpăra două animale, în interes personal, fără a deține certificate sanitar-veterinare, prezintă un grad de pericol social redus, iar aplicarea sancțiunii constând în avertisment este aptă pentru atingerea scopului legii contravenționale. Totodată, instanța va avea în vedere că petentul este la prima faptă de aceasta natură.
Chiar dacă sancțiunea aplicată petentului a fost stabilită în valoarea minimă prevăzută de lege, instanța apreciază că aceasta nu corespunde cu pericolul social creat prin fapta reținută în sarcina sa. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. Or, în cauză, instanța apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale se realizează și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului fără aplicarea amenzii contravenționale.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită în parte plângerea formulată de petent și să dispună înlocuirea amenzii in valoare de 600 lei, aplicată prin procesul-verbal anterior menționat, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul BIL, domiciliat în comuna M, județul A, în contradictoriu cu Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor A.
Înlocuiește amenda contravențională de 600 lei, aplicată prin procesul-verbal seria AG nr. 002514 din 20.07.2014, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Costești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.10.2014.
| ← plângere contravenţionala Lg 8/1996. Jurisprudență | plângere contravenţionala OG 15/2002. Jurisprudență → |
|---|
agenti constatatori sa aiba mai multa orientare la fata locului