plângere contravenţionala Lg 8/1996. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria COSTEŞTI Sentinţă civilă nr. 903 din data de 03.10.2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. TDH S.R.L. și pe intimatul I.P.J. A , având ca obiect - plângere contravenționala Lg 8/1996.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze, instanța reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.04.2014, sub numărul unic de dosar 1203/214/2014, petenta SC TDH SRL, în contradictoriu cu intimata IPJ A, a solicitat anularea procesului-verbal seria PA nr. 2250178/21.03.2014 încheiat de intimată. În subsidiar, petenta a solicitat înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petenta a arătat că la data de 15.03.2014, la ora 23:10, în urma unui control efectuat de lucrătorii intimatei a fost sancționată cu amenda în valoare de 6000 lei pentru că a difuzat public programul de televiziune emis de postul XXX fără autorizarea sau consimțământul titularului de drepturi conexe. Conform procesului-verbal, fapta săvârșită este prevăzută de art. 1392 lit. f) și art. 1935 din Legea 8/1996 și pedepsită de art. 1392 din același act normativ.
Referitor la conținutul procesului-verbal, petenta a apreciat că acesta este nelegal, întrucât temeiul de drept precizat de intimată nu există în legea anterior menționată. Astfel, au fost încălcate dispozițiile art. 16 din OG nr. 2/2001 care prevăd printre mențiunile obligatorii indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
În condițiile în care se va trece peste acest motiv, petenta a precizat că solicită înlocuirea cu avertismentul, deoarece în perioada imediat următoare și-a îndeplinit obligația legală și a obținut autorizația de difuzare a posturilor tv în spațiul comercial. Totodată, art. 21 alin 3 din OG nr. 2/2001 impune să se țină cont de împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, de urmarea produsă și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În drept, petenta a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001. De asemenea, a solicitat judecarea în lipsă a cauzei.
În probațiune, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri. În acest sens, a depus la dosar copii certificate conform cu originalul de pe următoarele înscrisuri: procesul-verbal contestat (fila 7), certificat de înregistrare emis de ONRC (fila 8), autorizația seria AMR nr. 0006363/18.03.2014 (fila 9), dovada achitării taxei pentru obținerea autorizației (fila 10), factura fiscală (fila 11), act de identitate reprezentant legal (fila 11).
Cererea a fost legal timbrată, la dosar (fila 4) fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 de lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
La data de 28.05.2014, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea sancțiunii aplicate.
În motivare, intimata a arătat că la data de 15.03.2014, lucrătorii postului de poliție N au efectuat un control la sediul petentei și au constatat că în incinta SC TDH SRL se aflau 13 persoane, altele decât membrii de familie ai personalului sau ai conducerii societății, care beneficiau de serviciile unității de alimentație publică. De asemenea, s-a constatat că în incinta unității era instalat un televizor care emitea postul de televiziune PRO TV. În consecință, agentul de poliție i-a solicitat administratului petentei să prezinte autorizația de difuzare ambientală către clienții săi a postului de televiziune. În condițiile în care acesta a precizat că nu deține o astfel de autorizație și că în urma verificărilor la UCMR- Inspectoratul Interjudețean A a reieșit că într-adevăr petenta nu era titulara unei astfel de autorizații, intimata a procedat la încheierea procesului-verbal și la sancționarea petentei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod proc. civ, Legea 180/2002 și Legea 8/1996.
În probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri. La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: raport agent de poliție (fila 20 ), proces-verbal de contravenție (fila 21), adresă UMCR (fila 22), sentința civilă nr. 126/F a Tribunalului A (filele 23-25), certificat ONRC (filele 26-27), declarații asociat (fila 28), declarație administrator (fila 29).
La data de 25.06.2014, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, în care a reluat motivele de anulare invocate în cererea de chemare în judecată. De asemenea, a arătat că în raportul agentului constatator sunt menționate alte prevederi legale față de cele indicate în procesul-verbal de contravenție. Aceste texte de lege prevăd alte limite de sancționare față de cele consemnate în procesul-verbal. Din aceste motive, petenta a apreciat că i s-a creat o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, întrucât nu a putut stabili care sunt limitele de pedeapsă aplicate faptei constatate în sarcina sa.
La termenul din data de 25.09.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările de la dosar, instanța constată:
Prin procesul-verbal seria PA nr. 2250178/15.03.2014 întocmit de intimată, petentul a fost sancționat cu amendă în valoare de 6000 lei, reținându-se în sarcina sa că în data de 15.03.2014, ora 23:10, a difuzat public în spațiul comercial situat în comuna N, județ A, nr. 328, programul de televiziune transmis de postul XXX, fără a deține autorizația sau consimțământul titularului de drepturi conexe.
Sub aspectul legalității, instanța reține că acesta respectă toate condițiile de formă prevăzute de art.17 din O.G. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de petentă, referitor la greșita încadrare în drept a faptei reținute în sarcina sa, instanța apreciază că este neîntemeiat. Într-adevăr, în cuprinsul procesului verbal a intervenit o eroare de redactare a unuia din temeiurile de drept indicate. Astfel, s-a reținut că fapta săvârșită este prevăzută de art. 1392 lit. f) și art. 1935 din Legea 8/1996, actualizată și pedepsită conform art. 1392 lit. f) din același act normativ.
În realitate, fapta constând în comunicarea publică, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe este reglementată de art. 1392 lit. f) din Legea 8/1996 (acest temei legal fiind corect consemnat) și de art. 1395 din același act normativ, care stabilește că sancțiunile prevăzute de art. 1392 se aplică și persoanelor juridice. În ceea ce privește acest ultim text de lege, a intervenit o eroare materială (inversarea ultimelor două cifre), în sensul că în procesul-verbal s-a menționat articolul 1935.
Deși, articolul 16 din OG nr. 2/2001 stabilește printre mențiunile obligatorii ce trebuie să existe într-un proces-verbal și indicarea actului normativ care stabilește și sancționează fapta, lipsa acestuia nu determină nulitatea absolută a procesului-verbal, nefiind încadrată în dispozițiile limitative ale art. 17 din OG nr. 2/2001. Sancțiunea ce poate interveni în acest caz este nulitatea relativă, însă, pentru aceasta, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 175 din Codul de proc. civilă și considerentele Deciziei XXI/2007 a ICCJ, petentul trebuie să dovedească vătămarea ce i-a fost cauzată prin această încălcare a legii și că această vătămare nu poate fi înlăturată altfel.
În legătură cu acest aspect, instanța constată că vătămarea pretinsă de petent este aceea că a fost în imposibilitate de a stabili limitele de pedeapsă pentru fapta reținută în sarcina sa. În fapt, o astfel de vătămare nu s-a produs, întrucât articolul care stabilea limitele de pedeapsă a fost corect indicat în procesul-verbal, respectiv 1392 lit. f) din Legea 8/1996. Chiar și în situația în care limitele de pedeapsă au fost greșit consemnate, nu se poate reține că s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel, deoarece prin prezenta acțiune, petentul beneficiază, în cazul în care situația de fapt o impune, de o corectă încadrare și individualizare. De altfel, prin obligația de a menționa temeiurile de drept, se urmărește asigurarea posibilității ca, ulterior încheierii procesului-verbal de contravenție și în cadrul unei eventuale contestații cu privire la acesta, instanța să poată verifica dacă fapta a fost corect încadrată și individualizată.
În ceea ce privește condițiile de fond ale procesului-verbal, instanța constată că potrivit art. 13 lit. f) din Legea nr. 8/1996 stabilește că utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public. Iar potrivit art. 1392 lit. f) din același act normativ, constituie contravenție comunicarea publică, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe. Astfel, instanța constată că fapta reținută în sarcina petentei a fost corect încadrată având în vedere și dispozițiile art. 1395 care prevăd că și persoana juridică poate fi subiect activ al contravenției.
De asemenea, sancțiunea aplicată - amenda în valoare de 6000 lei - se încadrează în limitele legale prevăzute de art. 1392 din Legea 8/1996. Instanța reține ca susținerile petentei sunt întemeiate în ceea ce privește limitele de pedeapsă consemnate de procesul-verbal. Într-adevăr, limitele de pedeapsă aplicate în cauză sunt cele menționate de art. 1392, respectiv amenda de la 3000 lei la 30000 lei, întrucât situația de fapt nu impune dublarea limitelor de pedeapsă astfel cum prevede art. 1395 din Legea 8/1996. Această operațiune intervine numai în situația în care persoana juridică desfășoară activități care implică, conform obiectului său de activitate, comunicarea publică de opere sau de produse purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe. Însă, astfel cum rezultă din certificatul de înregistrare ONRC (fila 8), obiectul de activitate al petentei este comerțul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominată de produse alimentare, băuturi și tutun.
Totuși, indicarea greșită a limitelor nu determină nulitatea procesului-verbal, deoarece sancțiunea efectiv aplicată petentei se încadrează în limitele legale astfel că nu se poate reține că a fost stabilită în sarcina petentei o sancțiune nelegală.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că petenta nu a negat săvârșirea contravenției. Totodată, din declarațiile administratorului petentei și ale asociatului unic (filele 28-29), rezultă că aceștia recunosc săvârșirea contravenției, în sensul că petenta nu deținea autorizației de difuzare a programului de televiziune. Temeinicia procesului-verbal este confirmată și de adresa nr. 341/20.03.2014 a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România - Inspectoratul Interjudețean Pitești (fila 22), în care se menționează că punctul de lucru din comuna N, județ A nu deținea la data controlului autorizația neexclusivă a utilizării operelor muzicale în scop ambiental/lucrativ.
Coroborând toate probele menționate anterior, instanța reține temeinicia și legalitatea contravenției reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal de contravenție contestat.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 6000 lei nu este proporțională prin raportare la gradul de pericol social al faptei săvârșite. Chiar dacă necunoașterea legii nu poate fi reținută ca motiv de anularea procesului-verbal, această circumstanță este utilă în aprecierea bunei-credințe a contravenientei. În acest sens, instanța reține că ulterior aflării dispozițiilor legale în această materie, petenta a acționat în sensul respectării legislației. Astfel, aceasta a intrat în legalitate anterior încheierii procesului-verbal, respectiv 21.03.2014, astfel cum reiese din autorizația de utilizare a operelor muzicale în scop ambiental seria AMR nr. 0006363/18.03.2014 (fila 9). De asemenea, chitanța seria ADA nr. 0143780/19.03.2014 (fila 10) și factura fiscală nr. ADA307134/19.03.2014 (fila 11) demonstrează că petenta a achitat taxele aferente autorizației de difuzare.
Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. Or, în cauză, instanța apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale se realizează și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului fără aplicarea amenzii contravenționale.
Chiar dacă norma de drept care definește și sancționează contravenția, respectiv 1392 lit. f) din Legea 8/1996, nu prevede posibilitatea aplicării avertismentului pentru acea faptă, conform art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Față de aceste considerente, instanța urmează să admită în parte plângerea formulată de petent și să dispună înlocuirea amenzii in valoare de 6000 lei, aplicată prin procesul-verbal seria PA nr. 2250178/21.03.2014, cu sancțiunea avertismentului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul SC TDH SRL, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI Argeș.
Înlocuiește amenda contravențională în valoare de 6000 lei, aplicată prin procesul-verbal seria PA nr. 2250178 din 21.03.2014 întocmit de IPJ, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Costești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 03.10.2014.
| ← partaj judiciar. Jurisprudență Fondul funciar | plângere contravenţionala HG 984/2005. Jurisprudență → |
|---|
