plângere contravenţională. Jurisprudență
| Comentarii |
|
Judecătoria COSTEŞTI Sentinţă civilă nr. 871 din data de 23.09.2014
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta S.C. B.A. PDC SRL. și pe intimatul ITMA, având ca obiect plângere contravențională.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.03.2014, sub nr. unic de dosar 990/214/2014, petentul SC B.A. PDC SRL, în contradictoriu cu intimatul ITM A, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să admită plângerea contravențională formulată și să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AG nr. 19488 din 03.09.2014 încheiat de intimat și exonerarea de plata sancțiunii contravenționale, în cuantum de 20000 lei. În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertismentul.
În motivarea cererii, petenta a arătat că prin procesul-verbal anterior menționat s-a reținut că au fost identificate două persoane, respectiv numiții FCI și SMI, ce ar fi prestat activitate pentru societate, fără a avea încheiat un contract de muncă în formă scrisă, potrivit art. 16 alin. 1 din Codul Muncii.
În ceea ce îl privește pe numitul FCI, petenta a precizat că acesta a desfășurat activitate în baza unor contracte individuale de muncă în perioadele 25.04.2013-02.10.2013 și 11.10.2013-05.12.2013. De asemenea, numitul SMI a prestat muncă în favoare petentului în perioadele 22.07.2013-02.10.2013 și 11.10.2013 până în prezent.
În baza proceselor verbale de deschidere a stației, intimata a reținut că numitul FCI a prestat activitate pentru angajator fără a avea un contract încheiat în formă scrisă timp de 5 zile, respectiv în datele de 06.12.2013, 11.12.2013, 07.01.2014, 17.01.2014 și 29.01.2014, iar numitul SMI pentru o perioadă de 3 zile, respectiv în zilele de 04.10.2014, 05.10.2013 și 07.10.2013. În opinia petentului, această constatare este nefondată, întrucât în perioadele reținute de intimată ca fiind în afara dispozițiilor legale, cele două persoane nu au desfășurat nicio activitate în favoarea societății. Aceștia au deschis stația doar pentru control propriu, pentru a se verifica dacă există urme de efracție la punctul de lucru, aceștia nefiind remunerați pentru această activitate.
Totodată, petenta a arătat că intimata a întocmit procesul-verbal fără a audia cele două persoane. De altfel, cele două persoane nici nu au fost prezente la momentul realizării controlului, la acel moment fiind de față doar angajata societății PM, referitor la aceasta din urmă reținându-se că este angajată în baza unui contract individual de muncă încheiat în formă scrisă.
De asemenea, petenta a mai învederat instanței că este la prima abatere de această natură și că niciodată nu a avut intenția de a se sustrage de la plata impozitelor și de a prejudicia bugetul de stat. În plus, cele două persoane presupuse a fi angajate fără forme legale ar fi lucrat în acest mod timp de 5 zile, respectiv 3 zile. Astfel, presupusul prejudiciu este aproape inexistent. Mai mult, imediat după ridicarea documentelor de la punctul de lucru și până la momentul întocmirii procesului verbal, petenta a intrat în legalitate, procedând la încheierea contractelor de muncă cu cele două persoane. În aceste condiții, s-a acoperit prejudiciul și nici nu mai există pericol social. Obligarea la plata unei sume într-un cuantum atât de ridicat ar genera consecințe negative atât pentru societate, cât și pentru salariați, în sensul că nu s-ar putea păstra aceste locuri de muncă.
În drept, petenta și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile OG nr. 2/2001, Legii nr. 108/1999 și H.G. nr. 1377/2009. De asemenea, petenta a solicitat judecata cauzei în lipsă.
În probațiune, aceasta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, în acest sens fiind atașate la dosar copii certificate conform cu originalul de pe următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor (filele 9-10), proces-verbal de control (fila 11), anexa proces-verbal de control (fila 12).
Cererea a fost legal timbrată, la dosar (fila 6) fiind atașată dovada achitării taxei de timbru în valoare de 20 lei, conform art. 19 din OUG nr. 80/2013.
În termen legal, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, deoarece, în urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei în data de 05.02.2014 și în urma analizării documentelor ridicate de la punctul de lucru, au fost identificată două persoane care prestau activitate în favoarea petentei fără a avea încheiat contract individual de muncă în formă scrisă.Astfel, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.000 lei pentru încălcarea art. 16 alin. 1 din Codul muncii, câte 10.000 lei pentru fiecare persoană găsită fără forme legale. Intimatul a mai arătat că procesul-verbal respectă dispozițiile art. 16 și 17 din OG nr.2/2001, iar sancțiunile au fost corect individualizate. Totodată, intimatul a arătat că sancțiunea a fost corect individualizată prin raportare la gradul de pericol social al faptei.
În drept, intimatul a invocat dispozițiile art. 16 alin. 1, art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003 și dispozițiile din O.G. nr. 2/2001.
În probațiune, intimata a depus copii certificate conform cu originalul de pe următoarele înscrisuri: proces-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor (filele 29-30), dovadă afișare proces-verbal de contravenție (fila 31), proces-verbal de control (fila 32), anexa proces-verbal de control (filele 33-34), procese-verbale deschidere stație (filele 35-40).
La data de 06.06.2014, petenta a depus răspuns la întâmpinare, prin care a arătat netemeinicia susținerilor intimatului din întâmpinare. În ceea ce privește procesele-verbale de deschidere a stației pe baza cărora s-a încheiat procesul-verbal de contravenție, s-a arătat că acestea sunt simple notițe, nesemnate de nicio persoană și neînsușite de conducerea societății.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar prin încheierea din data de 11.09.2014.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal seria AG nr. 19488 întocmit de intimatul ITM A la data de 03.03.2014, petenta a fost sancționată cu amendă în valoare de 20.000 lei, în temeiul art. 260 alin. 1 lit. e) din Legea nr. 53/2003, reținându-se că în urma controlului efectuat la data de 05.02.2014 la punctul de lucru al petentei au fost identificate două persoane, numiții FCI și SMI, desfășurând activitate în folosul petentei fără contract de muncă.
Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, verificând îndeplinirea condițiilor de formă, instanța constată că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Sub aspectul temeiniciei, petenta a susținut că, în perioadele reținute de intimată ca fiind în afara legalității, numiții FCI și SMI nu au desfășurat activitate pentru petenta și că aceștia se aflau la punctul de lucru doar pentru control propriu, pentru a se verifica dacă există urme de efracție. Pentru această activitate, cei doi nu au fost remunerați de petentă. Instanța constată că petenta prin afirmațiile sale recunoaște, implicit,că aceștia au prestat o activitate în interesul ei, întrucât, în condițiile în care aceștia nu erau angajații societății petente, nu aveau niciun motiv să verifice integritatea punctului de lucru, această atribuție revenind angajaților petentei.
În plus, din chiar procesele-verbale de deschidere a stației, reiese că aceștia au prestat activitate, acestea fiind redactate de către cele două persoane identificate fără contract individual de muncă. În aceste documente, cei doi menționează nu doar faptul că au deschis stația, ci și faptul că au verificat stațiile de pompă și au stabilit valoarea vânzării totale și a încasărilor.
De asemenea, nici susținerea că documentele nu sunt însușite de petentă nu poate fi reținută în condițiile în care intimata le-a preluat de la punctul de lucru al petentei, fiind predate de împuternicitul acesteia. În situația în care nu își asuma respectivele înscrisuri, petenta avea posibilitatea de a nu le păstra în gestiunea sa.
Mai mult decât atât, petenta nici nu a contestat veridicitatea acestor documente până la momentul aplicării sancțiunii contravenționale.
Totodată, și faptul că, ulterior, a semnat contracte aceste două persoane este o dovadă care susține temeinicia celor reținute în procesul-verbal, petenta recunoscându-și astfel vinovăția.
Deși petenta a contestat procesului-verbal, aceasta nu a adus nici măcar o probă care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care acesta se bucură. Prezumția de legalitate și temeinicie nu este contrară nici jurisprudenței CEDO.
Astfel, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
În decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011 pronunțată în cauza Ioan Pop c. României, CEDO a reiterat faptul că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune, însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (a se vedea, Salabiaku c. Franței, 7 octombrie 1988, par. 28; Anghel c. României, par. 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza Anghel c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza Neață c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că petentului i s-a acordat posibilitatea de a obține administrarea unor probe din care să rezulte netemeinicia procesului-verbal de contravenție. Cu toate acestea, petentul s-a mulțumit doar să conteste procesul-verbal, fără însă a aduce probe în favoarea variantei pe care o susține.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei, date fiind și dispozițiile art.21 alin.3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că amenda aplicată petentei, în valoare de 20.000 lei, este disproporționată în raport de fapta săvârșită și prejudiciul produs, respectiv neachitarea impozitelor și taxelor aferente pentru perioada de 8 zile în care persoanele identificate au prestat activitate în beneficiul petentei. Astfel, instanța constată că s-a reținut în sarcina petentei că a primit la muncă două persoane fără a avea încheiat cu aceștia contract de muncă pe o durată totală de 8 zile.
În ceea ce îl privește pe numitul FCI, acesta a desfășurat activitate în interesul petentei timp de 5 zile, iar referitor la numitul SMI, s-a constatat că a fost angajat fără forme legale timp de 3 zile. Se observă, de asemenea, în ceea ce îl privește pe acesta din urmă, că perioada de referință - 04.10.2013, 05.10.2013 și 07.10.2013 - este cuprinsă între sfârșitul primului contract de muncă (încheiat între 22.07.2013 și 02.10.2013) și începutul celuilalt contract încheiat în data de 11.10.2013. Astfel, instanța constată că petenta s-a conformat prevederilor din Codul muncii privitoare la încheierea în formă scrisă a contractului de muncă încă dinainte de controlul inspectorilor de muncă efectuat în data de 05.02.2014. Totodată, petenta a înțeles să se conformeze prevederilor legale și cu privire la numitul FCI începând cu data de 22.02.2014. Se va avea în vedere și faptul că petenta nu este cunoscută cu alte sancțiuni contravenționale în acest domeniu.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că sancțiunea contravențională aplicată, chiar dacă a fost stabilită în valoarea minimă prevăzută de lege, nu corespunde cu pericolul social creat prin fapta reținută în sarcina sa. Orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile juridice nu constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a săvârșirii faptelor ilicite și de educare a persoanelor vinovate. Or, în cauză, instanța apreciază că scopul sancțiunilor contravenționale se poate atinge și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientei-petente, fără aplicarea amenzii contravenționale.
Chiar dacă norma de drept care definește și sancționează contravenția, respectiv art. 260 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii, nu prevede posibilitatea aplicării avertismentului pentru acea faptă, conform art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.
Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea petentei și va înlocui amenda contravențională, în valoare de 20.000 lei, aplicată prin procesul-verbal atacat cu sancțiunea avertismentului.
Cu privire la cheltuielile de judecată, instanța constată că, prin concluziile puse pe fondul cauzei de apărătorul petentei, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul SC B.A. PDC SRL, în contradictoriu cu intimatul IRM A.
Înlocuiește amenda de 20.000 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria AG nr. 19488 din 03.09.2014 întocmit de ITM A, cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Costești.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.09.2014.
| ← plângere contravenţionala OG 15/2002. Jurisprudență | cerere de valoare redusă. Jurisprudență → |
|---|
