Emiterea deciziei de impunere după reinserția debitorului în circuitul economic
| Comentarii |
|
Tribunalul NEAMŢ Decizie nr. 1168/C din data de 22.11.2017
Se examinează acțiunea civilă formulată de reclamanta XX cu sediul în XX, județul XX XX, în contradictoriu cu pârâții XX- prin PRIMAR, XX și PRIMARUL MUNICIPIULUI XX, toți cu sediul în XX XX, pentru anulare act.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns: pentru reclamantă avocat XX(delegație de substituire seria IS nr.480047/2016) substiuind pe apărătorul ales, avocat XX și pentru pârâți reprezentantul legal, consilier juridic XX.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de grefierul de ședință, care învederează că Primarul Municipiul XX a formulat și depus la dosar întâmpinare(adresa filele 134-136).
Avocat XX, pentru reclamantă, învederează că a luat cunoștință de susținerile pârâtului Primarul Municipiului XX așa cum au fost formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, motiv pentru care nu înțelege să solicite acordarea unui termen de judecată pentru pregătirea apărării.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată, în conformitate cu dispozițiile art. 244 Cod de Procedură Civilă, terminată cercetarea judecătorească și dă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat XX, pentru reclamantă, solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului XX, în raport de dispozițiile art. 21 din Legea nr. 215/2011 unitatea administrativ teritorială având dreptul de a colecta taxe și impozite, în calitatea sa de titular de creanță. În ceea ce le privește pe celelalte pârâte, acestea au calitate procesuală pasivă întrucât sunt emitente ale actelor administrativ fiscale contestate. Cu privire la fondul acțiunii, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, în sensul anulării dispoziției nr.XX din 28.09.2015 și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.XX din 5.08.2015, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Arată reprezentantul convențional al reclamantei, că, după cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, în sarcina reclamantei au fost calculate accesorii pentru creanțele principale din perioada 2014-2015, fără a se avea în vedere că XX a fost în perioada 13.06.2012-22.07.2015 în procedura insolvenței, în dosarul Tribunalului XX nr.XX, astfel că analiza debitelor și accesoriilor creanțelor fiscale trebuie făcută în funcție de data deschiderii procedurii insolvenței, că apărările pârâtei din întâmpinare nu pot fi reținute, în condițiile în care art. 122 ind. 1 din Codul de procedura fiscală stabilește că în cazul contribuabililor cărora li s a deschis procedura insolvenței, pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii procedurii insolvenței se datorează dobânzi și penalități de întârziere potrivit legii care reglementează această procedură, respectiv, potrivit Legii nr. 85/2006, că în condițiile în care chiar codul fiscal face trimitere la dispozițiile legii insolvenței, se poate concluziona că această lege prevalează altor dispoziții legale, că, în ceea privește modul de calcul al accesoriilor, trebuie avute în vedere regulile aplicabile pentru creanțele născute anterior deschiderii procedurii și cele pentru creanțele născute în cursul procedurii, că prin sentința civilă nr.XX din 29.10.2014 rămasă definitivă, pronunțată de judecătorul sindic în soluționarea contestației formulată în cadrul dosarului nr.XX, s-a stabilit că Municipiul XX nu a depus în termen declarație de creanță în drept urmare a fost decăzut de dreptul de mai fi înscris în tabelul creditorilor pentru creanțele anterioare deschiderii procedurii, și astfel de a de a recupera orice sumă datorată până la data deschiderii procedurii, că decăderea se referă la creanțele principale și accesorii că pârâtele ar fi trebuit să aibă în vedere și dispozițiile legii privind regulile în care se pot recupera creanțele în cazul unei societăți aflată în procedura insolvenței, în acest sens creditorii decăzuți conform art. 76 sunt decăzuți, chiar și după închiderea procedurii insolvenței, că dispozițiile art. 137 fac referire la modul de distribuire a sumelor obținute în cadrul procedurii în cadrul unui plan de reorganizare, că așa cum rezultă din prevederile art. 122 ind. 1 Cod fiscal și art. 41 alin. 1 și 3, art. 95 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, creanțele duc la accesorii aferente obligațiilor născute anterior datei deschiderii procedurii doar în situația în care acestea sunt creanțe garantate sau sunt înscrise în programul de plăți, că în ceea ce o privește pe XX în programul de plăți al planului de reorganizare aprobat de creditori au fost înscrise creanțe din timpul procedurii, dar nu se face nicio mențiune cu privire la plata de accesorii, astfel încât nici pentru creanțele curente nu se pot solicita accesorii. Mai arată apărătorul reclamantei că deciziile emise de pârâtă sunt nelegale, că susținerile din întâmpinare potrivit cărora aceste decizii au la bază titlul executoriu emis în anul 2014 nu pot fi reținute, întrucât în anul 2014 societatea se afla în insolvență, că sunt încălcate dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006, potrivit cărora de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal, astfel că titlul executoriu XX este nul absolut. Depune la dosar concluzii scrise(filele 140-144).
Consilier juridic XX, pentru pârâte, solicită respingerea contestației ca neîntemeiată și menținerea ca fiind legale și temeinice a dispoziției nr.XX din 28.09.2015 și a deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr.XX din 5.08.2015.Arată că, în ceea ce privește solicitarea de constatare a nulității parțiale a dispoziției nr.XX din 28.09.2015, cu invocarea faptului că s-au depășit limitele investirii inițiale, aceasta nu este fondată, întrucât motivarea actului s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art.213(1) din OG nr.92/2003, în raport de obiectul contestației, respectiv revocarea deciziei nr.XX din 5.08.2015, reclamanta invocând faptul că obligațiile fiscale cuprinse în actul administrativ sunt aferente perioadei 2009-2015 și solicitând ca analiza acestora să fie făcută în funcție de data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv în conformitate cu dispozițiile Legii nr.85/2006.Cu referire la cererea reclamantei prin care se solicită să se dispună anularea deciziei nr.XX din 5.08.2015 privitor la suma de 25.977 reprezentând accesorii aferente debitelor principale născute anterior datei deschiderii procedurii insolvenței și a sumei de 23.614 lei reprezentând accesorii aferente debitelor principale născute ulterior datei de mai-sus, se impune respingerea acesteia ca nefondată, întrucât la data emiterii actului administrativ reclamanta nu se afla în procedura insolvenței, societatea fiind în funcțiune, urmare reinserției acesteia în circuitul comercial, mai mult, titlurile de creanță în baza cărora au fost stabilite obligațiile de plată accesorii au fost comunicate reclamantei, nefiind contestate de aceasta. Arată reprezentanta legală a pârâților că în ceea ce privește suma de 23.614 lei menționată în decizia contestată, aceasta reprezintă accesorii aferente debitelor principale născute în perioada de observație și reorganizare a contestatoarei, iar potrivit art.64 alinș6 din Legea nr.85/2006, nu era necesară înscrierea la masa credală. În concluzie, solicită respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Președintele completului de judecată declară dezbaterile închise, după care
TRIBUNALUL,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XX, reclamanta XX a chemat în judecată pârâtul XX, și pârâta XX pentru ca, prin hotărârea judecătorească ce se va da în cauză, să se dispună anularea dispoziției nr. XX din 28.09.2015 prin care s a soluționat contestația prealabilă împotriva deciziei de impunere referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. XX/05.08.2015, anularea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. XX/05.08.2015, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat următoarele:
Prin procedura prealabilă înregistrată sub numărul XX din 27.08.2015, a solicitat revocarea în tot în temeiul prevederilor art. 7 din Legea 554/2004, și art. 205 și următoarele Cod de procedură fiscală, doar a deciziei referitoare la plata accesoriilor nr. XX/05.08.2015.
Această solicitare a fost de altfel perfect normală, decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii fiind singura care contestă în procedura prealabilă reglementată de art. 205 și următoarele Cod de procedură fiscală.
Celelalte acte primite la aceeași dată și în același plic, respectiv titlul executoriu nr. XX/05.08.2015 și somația de plată XX din 05.08.2015, au fost contestate pe calea contestației la executare, în temeiul prevederilor art. 172 și următoarele Cod de procedură fiscală, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei XX sub numărul XX.
Cu toate că în procedura prealabilă a vizat doar revocarea deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. XX/05.08.2015, în mod eronat în conținutul dispoziției XX din 28.09.2015 s a reținut faptul că "obiectul contestației îl reprezintă mențiunile înscrise în titlul executoriu nr. XX/05.08.2015 și în decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii";.
În condițiile în care conform principiului disponibilității și conform distincției legale făcute clar între regimul juridic al deciziei de stabilire de accesorii și respectiv al titlului executoriu, a sesizat Municipiul XX doar cu soluționarea unei contestații împotriva deciziei referitoare la obligații de plată accesorii nr. XX/05.08.2015, intimatele au depășit limitele investirii lor în momentul în care au stabilit obiectul contestației ca fiind reprezentat și de mențiunile înscrise în titlul executoriu nr. XX/05.05.2015.
În condițiile în care s au depășit limitele investirii inițiale, dispoziția XX din 28.09.2015 este parțial lovită de nulitate în ceea ce privește toate referirile la titlul executoriu nr. XX/05.05.2015.
De altfel intimatele nu au nici competență legală de a se pronunța cu privire la legalitatea titlului executoriu fiscal, cu privire la acesta instanțele de executare având plenitudine de competență potrivit prevederilor art. 172 și următoarele Cod de procedură Fiscală.
În ceea ce privește motivele de fapt și de drept ale respingerii contestației prin dispoziția XX din 28.09.2015, singurul motiv invocat este că prin sentința XX/22.07.2015 s a închis procedura insolvenței și s a dispus reinserția în circuitul comercial, iar acesta nu are legătură reală cu cele reținute.
Nu este relevant pentru sumele invocate prin contestație și prin acțiune, respectiv pentru debitele și accesoriile debitelor născute anterior datei deschiderii procedurii și pentru accesoriile debitelor născute în timpul procedurii de insolvență dat fiind principiul tempus regit actum.
Potrivit acestui principiu, în analiza situației juridice a creanțelor cuprinse în decizia de stabilire de accesorii, instanța va trebui să aibă în vedere regimul juridic la momentul nașterii respectivelor creanțe și respectiv regimul juridic al creanțelor față de legea aplicabilă la momentul respectiv.
Ceea ce încearcă intimatele să sugereze și anume faptul că închiderea procedurii insolvenței le ar da dreptul la restaurarea creanțelor lor este evident nelegal, în condițiile în care acele creanțe sunt guvernate de legea aplicabilă la momentul nașterii lor conform principiului mai sus amintit.
Pe fondul cauzei:
La data de 07.08.2015 s a comunicat, prin poștă, Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii nr. XX/05.08.2015 (80.729/05.08.2015) emisă pentru suma totală de 49.591 lei cu titlu de accesorii pentru obligațiile fiscale, taxă parcare rezidențială, impozit auto, impozit clădiri, taxă afișaj sediu, cheltuieli executare silită, concesiuni persoane juridice, taxe speciale cultură/culte, taxă specială protecție civilă și diferență impozit auto.
Așa cum rezultă din conținutul Deciziei, aceste obligații fiscale sunt aferente perioadei 2009-2015. Data fiind perioada din care provin aceste creanțe fiscale, în speță intervin prevederile speciale ale Legii 85/2006 privind insolvență.
A fost în perioada 13.06.2012-22.07.2015 în procedură de insolvență în dosarul XX de pe rolul Tribunalului XX. În aceste condiții analiza debitelor și accesoriilor creanțelor fiscale trebuie făcută în funcție de data deschiderii procedurii insolvenței.
Legea 85/2006 tratează situația juridică a creanțelor asupra debitoarei în funcție de criteriul esențial al datei nașterii unei creanțe (și nu neapărat după criteriul scadenței creanței), așa cum rezultă din următoarele prevederi ale legii: art. 3 punctul 16, art. 41, art. 64 alineat 6.
Drept urmare analiza trebuie făcută defalcat pentru creanțele născute anterior datei de 13.06.2012, data nașterii creanței fiind cea reglementată prin legislația fiscală.
Potrivit prevederilor art. 249 alineat 1 Cod Fiscal impozitul pe clădiri este un impozit anual și drept urmare obligația de plată a acestuia se naște la începutul fiecărui an fiscal, adică la data de 01 ianuarie a fiecărui an.
În acest context se impune precizarea faptului că din punct de vedere juridic nașterea unei creanțe nu se confundă cu scadența acesteia.
Similar, potrivit prevederilor art. 261 alineat 1 Cod Fiscal impozitul pe mijloacele de transport este anual și drept urmare obligația de plată a acestuia se naște la începutul fiecărui an fiscal, adică la data de 01 ianuarie a fiecărui an.
Similar, potrivit prevederilor art. 271 alineat 1 Cod Fiscal. Taxa de afișaj este anuală și drept urmare obligația de plată a acesteia se naște la începutul fiecărui an fiscal, adică la data de 01 ianuarie a fiecărui an.
În aceste condiții, pentru aceste 3 tipuri de creanțe fiscale - impozitul pe clădiri, impozitul auto și taxa de afișaj - creanțele principale pentru care Municipiul XX avea obligația de a depune o declarație de creanță sunt inclusiv cele scadente la data de 01.10.2012, data nașterii lor fiind 01.01.2012, adică anterior deschiderii procedurii insolvenței.
În condițiile caracterului procedurii insolvenței, creanțele deținute de Municipiul XX și născute anterior deschiderii procedurii, respectiv anterior datei de 13.06.2012, în valoare de 28.494 lei au regimul juridic reglementat prin Legea 85/2006.
Municipiul XX nu a depus declarație de creanță în termenul fixat de instanță prin sentința de deschidere a procedurii și drept urmare acesta a fost înscris în tabelul preliminar de creanță cu o creanță de 0 lei, contestația formulată de Municipiul XX în acest sens fiind respinsă de Tribunalul XX prin sentința civilă XX/29.10.2014 pronunțată în dosarul XX.
În acest condiții, cu autoritate de lucru judecat s a stabilit că Municipiul XX nu a depus în termen declarație de creanță și drept urmare a fost decăzut din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor pentru creanțele născute anterior datei deschiderii procedurii. Se impune a se avea în vedere prevederile art. 76 din Legea 85/2006 referitoare la decăderea din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor, creditorilor ce nu depun în termen declarația de creanță.
Esențială în speță sunt prevederile tezei a doua a art. 76 alin. 1 din Legea 85/2006.
Cum nu a fost condamnată pentru bancrută simplă sau frauduloasă și nu s a stabilit răspunderea nici unei persoane pentru efectuarea de plăți sau transferuri frauduloase în dosarul XX și cum între părți s a pronunțat deja sentința XX/29.10.2014, a operat decăderea din dreptul de a realizare a creanței principale de 28.494 lei, ulterior închiderii procedurii.
În același sens sunt și prevederile art. 137 din Legea 85/2006 referitoare la descărcarea de obligații a debitorului la data confirmării unui plan de reorganizare pentru creanțele care nu sunt înscrise în planul de reorganizare. În planul de reorganizare nu a fost înscrisă la plată nici o sumă către Municipiul XX.
A operat decăderea din dreptul de a mai recupera debitul principal de 28.494 lei, aceeași soluție se impune pentru accesoriile calculate de intimate, în valoare de 25.977 lei.
În acest sens trebuie avute în vedere următoarele: principiul "accesoriul urmează soarta principalului"; - atât timp cât actele sunt nule pentru debitele principale, accesoriile trebuie să aibă același tratament ȘI prevederile art. 41 alineat 1 din Legea 85/2006.
Așa cum rezultă din tabelul de la fila 2, în titlul executoriu a fost inclusă suma de 63.601 lei cu titlu de creanțe ulterioare datei de 13.06.2012 precum și suma de 23.614 lei cu titlu de accesorii calculate pentru aceste creanțe născute ulterior datei deschiderii procedurii.
Legea 85/2006 (sub imperiul căruia se afla procedura de insolvență) a reglementat în mod expres situația accesoriilor aferente obligațiilor născute anterior datei deschiderii procedurii generale a insolvenței prin prevederile art. 41 alin. 3 din lege.
În cazul său, un plan de reorganizare a fost confirmat prin sentință iar procedura insolvenței s a închis urmare finalizării cu succes a planului de reorganizare.
În aceste condiții, în speță sunt pe deplin incidente prevederile art. 41 teza I din Legea 85/2006.
Programul de plăți reprezentat de anexele 2,3 și 4 la planul de reorganizare nu prevăd nici un fel de accesorii nici pentru creanța Municipiului XX și nici pentru vreo altă creanță curentă.
În aceste condiții, nu se pot pretinde accesorii pentru creanțele născute în perioada 13.06.2012-22.07.2015.
Pârâtul Municipiul XX, prin primar, a formulat întâmpinare și a invocat lipsa calității procesuale pasive a Municipiului XX, întrucât nu are calitatea de emitent al actului administrativ contestat. Dispoziția nr. XX/29.09.2015, a cărei anulare se cere, a fost emisă de către Primarul Municipiului XX, în conformitate cu art. 209 alin. 4 și art. 210 din OG/2003 privind codul de procedură fiscală, precum și în temeiul art. 68 alin. l și art. 115 alin. l, lit. a din Legea nr. 215/200IR privind administrația publică locală
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele argumentele:
Contestația reclamantei a fost analizată și soluționată în limitele sesizării, respectiv în raport de susținerile reclamantei, de dispozițiile legale invocate de către această și de documentele existente în dosarul cauzei și cu respectarea dispozițiilor art. 209, alin. 4 din O.G.92/2003.
În cuprinsul dispoziției atacate, paragraful 5, pag. 2, este precizat obiectul contestației, mai concret s a făcut precizarea că petenta solicită revocarea Deciziei nr. XX/05.08.2015 în ceea ce privește suma de 25.977 lei, reprezentând accesorii aferente debitelor principale născute anterior datei de 13.06.2012 ȘI revocarea Deciziei nr. XX/05.08.2015, în ceea ce privește suma de 23.614 lei reprezentând accesorii aferente debitelor principale născute ulterior datei de 13.06.2012.
Prin urmare, consideră că cererea reclamantei prin care solicită instanței să se constate nulitatea parțială a dispoziției XX/29.09.2015, motivat de faptul că pârâtul a depășit limitele învestirii în soluționarea contestației este neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. XX/22.07.2015 pronunțată de Tribunalul XX în dosarul nr. XX, s a dispus închiderea procedurii insolvenței reclamantei și reinserția acesteia în circuitul comercial, precum și notificarea acestei sentințe debitorului, creditorilor, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul XX, în vederea radierii mențiunii deschiderii procedurii insolvenței.
Prin urmare, la data emiterii Deciziei nr. XX/05.08.2015, reclamanta nu se afla sub incidența prevederilor Legii 85/2006, starea societății fiind aceea de firmă în funcțiune, fapt evidențiat în cuprinsul paragrafului - "Informații de identificare"; din adresa nr. XX/24.09.2015 emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul XX.
Actele administrative fiscale au fost întocmite în conformitate cu prevederile art. l, alin. 3 din Legea 571/2003 privind codul fiscal, în vigoare la data soluționării contestației.
Până la data de 30.06.2010, pentru calculul majorărilor de întârziere s a aplicat cota de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, iar începând cu data de 01.07.2010 la calculul majorărilor de întârziere s ța aplicat cota de 2% din cuantumul obligației fiscale principale neachitate în termen, calculată pentru fiecare lună sau fracțiune de lună, începând cu ziua imediat următoare termenului de scadență și până la plata integrală a sumei datorate inclusiv (conform art. 124 din O.G. 92/2003)
Ca urmare, motivele invocate de către reclamantă în susținerea contestației, potrivit cărora atât pentru perioadă anterioară deschiderii procedurii de insolvență, cât și după deschiderea acesteia, nu ar mai datora majorări de întârziere pentru debitele neachitate în termen, sunt nefondate.
Aceleași susțineri au fost formulate și în întâmpinarea formulată de Primarul Municipiului XX.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 13.06.2012 în dosarul nr. XX al Tribunalului XX, s a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei XX.
Prin sentința civilă nr. XX/22.07.2015, tribunalul a hotărât închiderea procedurii insolvenței și reinserția debitorului în circuitul comercial. S-a reținut în considerentele sentinței că Judecătorul - sindic a reținut că planul de reorganizare confirmat prin sentința civilă nr. XX/21.05.2015 a fost realizat, că debitorul a achitat toate creanțele înscrise la masa credală potrivit tabelului definitiv de creanțe.
Prin decizia nr. XX/05.08.2015 emisă de Municipiul XX-Direcția Impozite și Taxe Locale s au stabilit în sarcina reclamantei accesorii fiscale în sumă totală de 49.591 lei pentru achitarea cu întârziere de către reclamantă a obligațiilor fiscale aferente perioadei 31.03.2009-05.08.2015.
Prin dispoziția nr. XX/28.09.2015, Primarul Municipiului XX a respins contestația reclamantei.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului XX, instanța constată că nu este întemeiată. Cum, în baza art. 62 alin. 1 din Legea nr. 215/2001, primarul reprezintă unitatea administrativ teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție, dispoziția nr. XX/2015 aparține autorității publice, chiar dacă a fost semnată de primar.
În consecință, în raport și de faptul că municipiul are calitatea de creditor bugetar în raport de creanța înscrisă în decizia nr. XX/05.08.2015, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, instanța constată că se impune anularea actelor contestate de reclamantă. Astfel, fiind vorba de o procedură de insolvență deschisă și care și a urmat cursul până la îndeplinirea planului de reorganizare, instanța constată că, ulterior închiderii procedurii, în sarcina reclamantei nu pot fi stabilite obligații accesorii pentru obligațiile fiscale născute atât anterior cât și în cursul procedurii.
Susținerea pârâților potrivit cărora reclamanta datorează accesoriile fiscale nu poate fi primită. Astfel, potrivit art. 41 al. 3 din Legea. nr. 85/2006, "În cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalitățile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți. În cazul în care planul eșuează, prevederile alin. (1) și (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăți, la data intrării în faliment";.
Rezultă că organul fiscal avea posibilitatea de a invoca în procedura insolvenței creanța fiscală reprezentând accesorii fiscale născute ulterior datei deschiderii procedurii pentru a fi cuprinsă în programul de plăți.
Așa cum rezultă din informațiile comunicate de sistemul informatic Ecris, în dosarul de insolvență nr. XX, pârâtului Municipiul XX i s a respins cererea de înscriere în tabelul creditorilor.
În consecință, cum art. 41 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 stabilește în mod expres condițiile în care se achită accesoriile în situația unui plan de reorganizare îndeplinit, instanța constată că, ulterior închiderii procedurii, organul fiscal nu mai poate invoca pretenții cu privire la o creanță fiscală nevalorificată în cadrul procedurii insolvenței.
Valorificarea creanței fiscale reprezentând accesorii în cadrul dosarului de insolvență, în situația supunerii debitorului unui plan de reorganizare, rezultă și din dispozițiile art. 115 alin. 3 lit. din O.G. nr. 92/2003, în forma în vigoare la data deschiderii procedurii. Astfel, potrivit acestui articol, "Pentru debitorii care se află sub incidența Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, ordinea de stingere este următoarea:
a) obligații fiscale cu termene de plată după data deschiderii procedurii insolvenței, în ordinea vechimii, cu excepția celor prevăzute în planul de reorganizare confirmat;
b) sume datorate în contul ratelor din programele de plăți ale obligațiilor fiscale, cuprinse în planul de reorganizare judiciară confirmat, precum și obligațiile accesorii datorate pe perioada reorganizării, dacă în plan s au prevăzut calcularea și plata acestora;
c) obligații fiscale datorate și neachitate cu termene de plată anterioare datei la care s a deschis procedura insolvenței, în ordinea vechimii, până la stingerea integrală a acestora, în situația contribuabililor aflați în stare de faliment;
d) alte obligații fiscale în afara celor prevăzute la lit. a) - c).
Ori, prin respingerea cererii de creanță, creditorul bugetar a pierdut inclusiv dreptul la accesorii fiscale.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în forma în vigoare de la data deschiderii procedurii insolvenței reclamantei, respectiv 13.06.2012: "Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase.";
Or, în cauză nu s a făcut dovada că debitoarea a fost condamnată pentru bancrută simplă sau frauduloasă sau că i s ar fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase.
Având în vedere că creditorului bugetar i s a respins dreptul de valorificare a creanței fiscale în dosarul de insolvență, nu se poate aprecia că, prin reinserția debitorului în circuitul economic, creditorul redobândește dreptul de valorificare a accesoriilor fiscale aferente creanței respinse.
Pentru considerentele reținute, instanța va admite acțiunea reclamantei și va anula înscrisurile contestate, conform dispozitivului.
În temeiul dispozițiilor art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă se va dispune obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Municipiul XX.
Admite acțiunea formulată de reclamanta XX cu sediul în XX, județul XX XX, în contradictoriu cu pârâții XX- prin PRIMAR, XX și PRIMARUL MUNICIPIULUI XX, toți cu sediul în XX XX.
Anulează dispoziția nr.XX/2015 și decizia referitoare la obligații de plată accesorii nr.XX/5.08.2015.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 50 lei, cheltuieli de judecată
| ← Anularea documentației cadastrale. Jurisprudență Cereri | Suspendare executare act emis de autoritățile locale → |
|---|
