Cerere pentru ordonanţă de plată. subiect pasiv primăria localităţii. lipsa calităţii procesuale pasive
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 57 din data de 15.02.2017
Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXX, pe rolul Judecătoriei XXXXX, creditoarea S.C. SOLAR XXXXX SRL, a solicitat instanței emiterea unei ordonanțe de plată împotriva debitoarei PRIMĂRIA COMUNEI XXXXX - PRIN PRIMAR, prin care aceasta să fie obligată la plata sumei de 56116,71 lei, din care 50410 lei cu titlu de preț și 5706 lei cu titlu de penalități de întârziere, în procent de 0,05 % pe zi, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, creditoarea a arătat că a încheiat un contract de prestări servicii cu debitoarea, înregistrat sub nr. XXXXX, având ca obiect furnizarea și vânzarea produselor menționate în contract, fiind îndeplinite toate condițiile de validitate ale unei convenții, astfel că respectivul contract produce efecte valabile, generând drepturi și obligații în beneficiul, respectiv, sarcina părților. De asemenea, creditoarea a arătat că a început efectuarea prestațiilor, iar pentru produsele livrate a emis trei facturi în sumă totală de 159960 lei din care a rămas neachitată suma de 50410 lei la care s-au calculat penalități în cuantum de 5706,71 lei.
Debitoarea, prin necontestarea debitului datorat în termenul contractual, a acceptat la plată facturile fiscale și, în consecință, și-a însușit debitul, care a devenit cert, lichid și exigibil.
De asemenea, creditoarea a arătat că părțile au inserat în contract, la art. 11, o clauză penală, stabilind că, în caz de neachitare a facturii la data scadentă, atrage penalități de întârziere de 0,05%/zi întârziere, calculate la debitul restant. Având în vedere îndeplinirea cumulativă a celor patru condiții ale răspunderii civile contractuale, respectiv existența unui contract, a unei fapte ilicite, a unui prejudiciu și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și a elementului subiectiv, creditoarea consideră că în cauză este antrenată răspunderea civilă contractuală a debitoarei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1013-1021 Cod procedură civilă.
În probațiune, creditoarea a depus la dosar un set de înscrisuri, conforme cu originalul: contractul de prestări servicii, facturi fiscale, calculul penalităților de întârziere, somație ( f.5-24).
Debitoarea deși legal citată nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță spre a-și face apărarea sau pentru a opune eventuale excepții.
Prin sentința civilă nr. XXXXX, Judecătoria XXXXX a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță de plată, privind pe creditoarea S.C. XXXXX SRL în contradictoriu cu debitoarea PRIMĂRIA XXXXX - prin Primar, județul XXXXX, în favoarea Tribunalului XXXXX - Secția contencios Administrativ.
Pe rolul Tribunalului XXXXX cauza a fost înregistrată la data de XXXXX și în această fază procesuală nu s-au administrat probe noi.
Examinând cu prioritate excepția lipsei capacității de folosință, invocată din oficiu, Tribunalul constată că aceasta este întemeiată.
Astfel, debitoarea, așa cum a fost indicată de creditoare în cererea introductiva de instanță - PRIMĂRIA COMUNEI XXXXX nu are capacitate procesuală de folosință, ci este considerata doar ca fiind o structura funcțională, o denumire sui generis fără patrimoniu si personalitate juridica (art.91 Legea 215/2001).
În consecință, se apreciază ca judecata în contradictoriu cu pârâta (indicata în acțiune) determina sancționarea pentru lipsa de capacitate procesuala de folosință, în condițiile în care, potrivit art.19 din Legea 215/2001 doar unitățile administrativ - teritoriale (comunele, orașele, județele) sunt persoane juridice de drept public, care au patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina.
Astfel, potrivit art. 20 alin.1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, "comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercită autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publice locale".
Art. 21 din aceeași lege dispune la alin.1 că "unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu", acestea "sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii".
Potrivit alin.2 al art. 21 din lege, "în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean".
De asemenea, art. 62 din legea nr. 215/2001 prevede că "primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție".
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că unitatea administrativ-teritorială, în speță COMUNA XXXXX, are personalitate juridică și poate sta în nume propriu în judecată, fiind reprezentată de către PRIMARUL COMUNEI XXXXX.
Primăria unității administrativ-teritoriale este, conform art. 77 din Legea nr. 215/2001, o structură funcțională cu activitate permanentă constituită din primar, viceprimar, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului, structură care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Prin urmare, primăria nu are personalitate juridică pentru a avea calitate de parte în judecată, așa cum prevăd dispozițiile art. 56 alin.1 din Codul de procedură civilă, republicat: "orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată".
În consecință, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a PRIMĂRIEI COMUNEI XXXXX este apreciată întemeiată, deoarece aceasta nu are personalitate juridică, fiind numai o structură administrativă, deci nu are capacitate de folosință a drepturilor civile pentru a fi parte în judecată, astfel că va fi admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei-debitoare și, ca urmare, va fi respinsă acțiunea creditoarei, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință.
| ← Succesiune. Jurisprudență | înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura... → |
|---|
