Funcţionarii publici cu statut special – poliţist pensionat. cerere pnetru plata ajutorului la trecerea în rezervă, suspendarea prevederii care le reglementează. prematuritatea cererii.
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 38 din data de 07.02.2017
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul XXXXX reclamantul XXXXX, a chemat în judecată pârâtul Inspectoratul de Politie al Județului XXXXX pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat la plata sumelor de bani reprezentând ajutorul prevăzut de lege la trecerea în rezerva, 20 solde /salarii ale funcției de bază, adică 29.080 lei actualizate cu indicele de inflație de la data de 01.07.2016 la data efectuării plații efective.
În motivarea acțiunii reclamantul XXXXX arată următoarele:
În fapt, a activat 34 ani, 4 luni și 24 zile în cadrul MAI, iar la data de 01.07.2016 a trecut in rezerva, așa cum rezultă din decizia de pensionare nr. XXXXX.
Conf. disp. art. 20 al. 1 Anexa VII din Legea 284/2010 "La trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, personalul militar, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, pentru activitatea depusă, în funcție de vechimea efectivă ca militar, polițist, funcționar public cu statut special din sistemul administrației penitenciare și personal civil în instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate, astfel: Vechime efectivă: (...) - peste 30 ani - un ajutor egal cu 20 solde ale funcției de bază/salarii ale funcției de bază; în speță este vorba de 43820 lei, conf. adresei anexata.
Textul indicat mai sus este în vigoare și el atesta dreptul său la plata sumei arătate mai sus.
Deși s-a adresat IPJ cu solicitarea de a i se achita aceasta suma a fost refuzat.
1- Este adevărat ca dreptul acordat prin legea 284/2010 a fost suspendat prin Ordonanțe succesive în sensul ca "în anul ... nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă,, însă din analiza acestor acte normative este evident ca legea este un act cu forța juridica superioara ordonanței de urgenta.
2- Apoi, din analiza art. 1 din lege se observa ca aceasta a fost emisa tocmai in considerarea creării unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prin care sa se înlăture inechitățile sociale si posibilele situații discriminatorii; ori, în aplicarea legii, ipoteza acordării unui asemenea ajutor unor alți colegi MAI deja pensionați si neacordarea aceluiași ajutor mie, pensionat cu 31.05.2016, apare tocmai ca o situație de inechitate și discriminare, creata prin efectele aplicării OUG 103/2013.
3- Legea prevede expres la art. 1 al. 2 ca "începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute în prezenta lege,, - per a contrario existenta drepturilor nu mai poate fi prevăzuta prin acte cu forța juridica inferioara legii, ci doar modul de executare a plații acestui drept, însă existenta lui nu poate fi contestata, ide în acord si cu principiile enunțate la art. 3 din lege (caracterul unitar, supremația legii, echitate și coerență, prin crearea de oportunități egale și remunerație egală pentru muncă de valoare egală, sustenabilitate financiară, prin stabilirea de majorări salariale în baza legilor speciale anuale).
4- Ordonanțele prin care plata drepturilor a fost succesiv suspendata sunt acte normative a căror emitere este justificata de necesitatea luării unor măsuri fiscal-bugetare cu impact semnificativ de reducere a cheltuielilor publice, care și-au încetat aplicabilitatea și pentru care Guvernul a apreciat că neadoptarea acestor măsuri și în continuare ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat raportat la produsul intern brut, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice; astfel, toate prevederile din ordonanțele succesive vizează problema plății efective a drepturilor bănești care se mențin la un anumit nivel sau se blochează la plata fără a se nega însăși existenta dreptului, născut ex lege; ca este așa rezulta și din faptul că niciunde in cuprinsul ordonanței nu se afirma ca asemenea drepturi (ajutoarele, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă) nu se mai acorda niciodată, ci dimpotrivă, ca ele nu se acorda într-un an, fiind însă perfect posibila acordarea lor in anul următor.
Prin Ordonanțe Guvernul s-a limitat la a afirma generic imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne si internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv in ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, însă nu a justificat în niciun fel decizia cat privește drepturile salariale sau de natura salariala la care este obligat prin ministerele din compunerea sa.
De asemenea nu se face nicio mențiune concretă prin ordonanțe la ce angajamente internaționale se referă expunerea de motive care practic suspendă de drept toate plățile privind ajutoarele bănești acordate prin lege.
O asemenea justificare era cu atât mai importantă cu cât statul are obligația pozitivă de a reglementa un sistem juridic adecvat care să permită punerea in executare eficienta a legilor emise, mai ales când debitorul este o autoritate publică.
În opinia sa beneficiază de un drept născut ex lege care are natura unui "bun,, în sensul Convenției și care este garantat de art. 1 din Primul Protocol Adițional la CEDO.
În privința concordantei disp. ordonanțelor succesive de suspendare cu cele ale Legii 284/2010 si ale Convenției EDO apreciez ca aceasta instanța este chemata sa se pronunțe daca ordonanța respectiva respecta sau nu legea interna dar si principiile europene n materia drepturilor omului.
Între aplicarea Ordonanțelor care prevăd eșalonarea sine die la plata unor creanțe de natura salariala pe de o parte si dispozițiile Legii interne si ale Convenției europene privita prin prisma jurisprudenței Curții de la Strasbourg, pe de alta parte, instanța este obligata sa dea curs celor din urma, conform art. 11 alin.2 si art. 20 din Constituția României (art. 11 alin.2 "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern"; art. 20 "Dispozițiile constituționale privind drepturile si libertățile cetățenești vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declarația Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care România este parte...(2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, si legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului in care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile").
În același sens s-a pronunțat și ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia 16/8.06.2015.
Fata de cele ce preced solicită admiterea acțiunii, obligarea paratului la plata sumei de 29080 lei, suma actualizata cu inflația de la 01.07.2016 (data trecerii in rezerva) si pana la data plații efective.
În drept, art. 20 al. 1 Anexa VII din Legea 284/2010.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul IPJ v a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele:
În prealabil pârâtul IPJ XXXXX a invocat admiterea excepțiilor lipsei calități procesuale pasive a I.PJ XXXXX și a prematurității cererii de chemare în judecată.
Pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție XXXXX, a invocat, excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că, în calitatea sa ordonator terțiar, nu putea plăti sumele pretinse, în absența alocării sumelor necesare existând obligația de a se încadra în cheltuielile de personal menționate în anexele la legile bugetare, precum și faptul că, și în situația în care excepția ar fi respinsă, instituția ar fi în imposibilitate legală și financiară de a plăti sumele solicitate, atâta timp cât acestea nu au aprobată destinația.
De asemenea, Inspectoratul Județean de Poliție XXXXX a invocat excepția prematurității deoarece prin OUG nr. 103/2013, OUG nr. 83/2014 și O.U.G. nr. 57/2015 plata acestui ajutor a fost suspendată.
În ceea ce privește fondul cauzei, pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție XXXXX a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, deoarece art. 13 alin. 1 din Legea nr. 285/2010, prevede că în anul 2011 nu se acordă ajutoarele solicitate de reclamant.
Ulterior plata acestui ajutor a fost suspendată prin acte normative ulterioare, ultimul fiind OUG nr. 57/2015 pentru anul 2016.
Pe de altă parte, legile bugetului de stat, legi organice, deci acte normative de nivel superior, nu prevăd fonduri cu această destinație.
Reclamantul nu poate invoca nici existența unei situații de discriminare, întrucât efectele prevederilor Legii-cadru nr. 284/2010 invocate au fost suspendate încă de ia adoptarea ei, de Ia 01.01.2011, deci nici alte categorii de persoane nu puteau beneficia ele aceste ajutoare.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
În temeiul art. 248 din noul Cod de procedură civilă se vor examina cu prioritate excepția lipsei calității procesuale și prematurității invocate de către pârâtul IPJ XXXXX.
I. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Județean de Poliție XXXXX este nefondată.
Calitatea procesuală este definită ca fiind existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic.
Reclamantul a avut raporturi de serviciu cu Inspectoratul de Poliție al Județului XXXXX.
Potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 218/2002, privind organizarea și funcționarea Poliției Române care stipulează că "inspectoratele de poliție județene au personalitate juridică", iar conducătorul acestora (inspectorul-șef), este ordonator terțiar de credite.
Reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu cu drept la pensie pentru limită de vârstă la data de 01.07.2016 iar prin prezenta acțiune solicită obligarea Inspectoratul de Poliție al Județului XXXXX la plata sumelor de bani reprezentând ajutorul prevăzut de art. 20 alin. 1 din Anexa VII din Legea nr. 284/2010 la trecerea în rezervă, actualizate cu indicele de inflație la data efectuării plății.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Tribunalul constată că stabilirea și acordarea drepturilor bănești aferente unui raport de serviciu constituie un atribut ce aparține în exclusivitate angajatorului, subiect pasiv al raportului obligațional dedus judecății, care are obligația verificării condițiilor de acordare și de stabilire a drepturilor bănești solicitate.
Prin urmare, dat fiind faptul că reclamantul s-a aflat în raporturi de serviciu cu Inspectoratul de Poliție al Județului XXXXX acesta este singurul în măsură să plătească drepturile bănești solicitate de reclamant, așa încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest pârât urmează a fi respinsă ca fiind nefondată.
II. Referitor la excepția prematurității, Tribunalul arată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.20 din Anexa VII Capitol II din LEGE-CADRU Nr. 284 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice la trecerea în rezervă, polițiștii și funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, beneficiază de un ajutor stabilit în raport cu solda funcției de bază, respectiv salariul funcției de bază avută/avut în luna schimbării poziției de activitate.
Reclamantul XXXXX a solicitat plata drepturilor mai sus menționate, în cuantum de 29080 lei, iar pârâtul IPJ XXXXX a refuzat plata, motivat de faptul că prin dispozițiile art. 94 din Legea nr. 284/2010, și prin acte normative ulterioare anuale plata drepturilor pretinse este suspendată, acordarea acestor drepturi fiind condiționată de disponibilitățile bănești aprobate cu această destinație.
Potrivit dispozițiilor art. 94 din Anexa VII Capitol II a Legii nr. 284/2010, acordarea drepturilor bănești reglementate prin prezenta lege se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual cu această destinație în bugetele instituțiilor publice de apărare, ordine publică și siguranță națională.
Dispozițiile art.13 alin.1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, prevăd că în anul 2011 dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică:
"ART. 13
(1) În anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică.
(2) În anul 2011, prevederile alin. (1) nu se aplică în situația imposibilității menținerii în activitate a persoanelor clasate inapt pentru serviciul militar ori încadrate în grad de invaliditate sau decedate.";
Neacordarea de către legiuitor a ajutoarelor la ieșirea la pensie își are justificarea în situația de criză economică, neacordarea acestor ajutoare în anul 2011 impunându-se în măsura în care a fost necesară reducerea cheltuielilor bugetare, dat fiind faptul că au mai fost adoptate și alte acte normative având ca scop reducerea cheltuielilor bugetare, creșterea veniturilor la bugetul de stat și redresarea situației economico-financiare a țării, care s-au dovedit, însă, insuficiente.
Astfel, prin Legea nr. 283/14.12.2011 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, prevede în art. 9 că în anul 2012 nu se acordă ajutoarele sau, după caz, indemnizațiile la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă.
Suspendarea plății ajutorului în litigiu, a fost menținută și prin actele normative ulterioare anuale, și anume:
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare. Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal bugetare "în anul 2016, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, a indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică."
Tribunalul apreciază că prin actele normative menționate a operat o suspendare a dreptului stabilit inițial în Legea nr. 330/2009, iar ulterior, în Legea nr. 284/2010, astfel că dreptul reclamantului XXXXX la plata ajutorului prevăzut la trecerea în rezervă nu este actual, acesta putând fi valorificat la data la care încetează cauza de suspendare.
Ca atare, nu există un drept la acțiune pentru protecția unui drept subiectiv care nu este actual, prin actele normative menționate operând o suspendare a dreptului stabilit inițial în Legea nr. 330/2009, iar ulterior, în Legea nr. 284/2010.
Decizia nr. XXXXX, pronunțata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Dosar nr. 689/2015 al ICCJ, , confirmă cele reținute de Tribunal, în sensul că voința legiuitorului nu a fost aceea de eliminare a beneficiilor acordate unor categorii socioprofesionale, respectiv de încetare a existenței dreptului la acordarea de ajutoare/indemnizații, ci doar de suspendare a exercițiului acestui drept.
Atâta timp cât exercițiul dreptului în litigiu a fost suspendat prin actele normative menționate anterior, Tribunalul nu poate admite acțiunea reclamantului XXXXX, cu consecința intrării acestuia în posesia unui titlu apt a fi pus în executare de îndată, cu încălcarea a unui text de lege în vigoare.
Orice hotărâre judecătorească presupune respectarea cadrului legal în vigoare și nu încălcarea cu bună-știință a acestuia. Măsura prevăzută de art. art.13 alin.1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 și de actele normative ulterioare, privind suspendarea plății ajutorului la trecerea în rezervă, a fost determinată de motive de utilitate, în contextul crizei economice profunde cu care se confruntă România, fiind dispusă cu respectarea art. 53 din Constituție și a exigențelor impuse de art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Pentru aceste considerente, Tribunalul va admite excepția prematurității invocată de pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție XXXXX, și în consecință va respinge acțiunea formulată de reclamantul XXXXX în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție XXXXX, ca prematură.
Având în vedere soluția adoptată, Tribunalul apreciază că numai este necesară analiza fondului acțiunii formulate de reclamantul XXXXX în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție XXXXX.
| ← Lipsa comunicării nu este o cauză de nulitate a actului... | Succesiune. Jurisprudență → |
|---|
