Acţiune în constatare că munca prestată se încadrează în grupa a ii-a de muncă. lipsa unei asemenea menţiuni în carnetul de muncă şi în actele normative. nelegalitatea cererii.
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 68 din data de 01.02.2017
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de XXXXX, sub nr. XXXXX, reclamantul XXXXX a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ANIF - Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Teritorială de Îmbunătățiri Funciare XXXXX, obligarea pârâtei la încadrarea acestuia în grupa a II - a de muncă pentru perioadele 20.08.1978 - 15.09.1979, respectiv 06.04.1983 - 01.06.1994, la eliberarea unei adeverințe în acest sens, precum și la efectuarea tuturor înscrisurilor ce se impun.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în perioadele 20.08.1978 - 15.09.1979, respectiv 06.04.1983 - 01.06.1994 a fost salariatul ANIF - Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Teritorială de Îmbunătățiri Funciare XXXXX (fosta S.C. XXXXX S.A. XXXXX), în funcțiile de electromecanic și subinginer, desfășurând activitate în condiții grele, de suprasolicitare fizică și psihică.
Reclamantul a menționat că pârâta a invocat motive financiare pentru neefectuarea procedurilor ce se impuneau pentru încadrarea personalului în grupa a II - a de muncă.
Reclamantul a mai arătat că s-a adresat pârâtei în nenumărate rânduri pentru încadrarea în grupa a II -a de muncă, însă răspunsul a fost mereu același, lipsa de bani, sindicatul refuzând să se implice în această acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile anexei 2 la Ordinul nr. 50/1990 și Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, în dovedirea acesteia înțelegând să se folosească de proba cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei mai multe înscrisuri, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
La data de 05.12.2016, prin intermediul serviciului registratură, pârâta ANIF - Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Teritorială de Îmbunătățiri Funciare XXXXX a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că este o instituție publică cu personalitate juridică înființată prin reorganizarea Administrației Naționale a Îmbunătățirilor Funciare, conform O.U.G. nr. nr. 82/2011 și a preluat patrimoniul acesteia (fosta S.C.E.L.I.F., fosta I.E.E.L.I.F., fosta I.E.L.I.F.).
Pârâta a precizat că reclamantul XXXXX a fost salariatul S.C.E.L.I.F., respectiv I.E.E.L.I.F. XXXXX, aceasta nemaiavând temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activități desfășurate anterior datei de 01.04.2001 în grupe superioare de muncă, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei menționate, prin adeverințe eliberate conform Ordinului MMFES nr. 590/2008 ori prin înscrierea în carnetul de muncă conform Decretului nr. 92/1976, numai în baza documentelor verificabile aflate în evidența Agenției, care este deținătorul arhivei.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
În cauză s-a depus și răspuns la întâmpinare.
În temeiul art. 248 din Codul de procedură civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură sau de fond, care fac inutilă, în tot sau în parte, cercetarea în fond a cauzei, respectiv asupra excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta ANIF - Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Teritorială XXXXX.
Instanța reține că pârâta este instituție publică cu personalitate juridică înființată prin reorganizarea foștilor angajatori ai reclamantului și poate sta în justiție în cauza de față, astfel încât excepției lipsei calității procesuale pasive urmează a fi respinsă, ca nefondată.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Reclamantul XXXXX a fost salariatul I.E.E.L.I.F. XXXXX, respectiv S.C.E.L.I.F. XXXXX, în perioadele 20.08.1978 - 15.09.1979, respectiv 06.04.1983 - 01.06.1994, când a desfășurat activitate ca electromecanic, respectiv subinginer.
În urma unor reorganizări succesive, fostul angajator a devenit în prezent ANIF - Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Teritorială XXXXX.
Deși susține că s-a adresat pârâtei în nenumărate rânduri, solicitând încadrarea în grupa a II - a de muncă, aceasta a refuzat din motive financiare.
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul XXXXX a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta ANIF - Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Teritorială XXXXX, obligarea acesteia la încadrarea în grupa a II - a de muncă pentru perioadele 20.08.1978 - 15.09.1979, respectiv 06.04.1983 - 01.06.1994, precum și la eliberarea unei adeverințe în acest sens.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul constată acțiunea neîntemeiată și urmează să o respingă, în esență, pentru considerentele ce succed:
Principiul de bază al încadrărilor în grupe de muncă este cel al analizei condițiilor de muncă, care trebuie să aibă în vedere condițiile concrete de lucru, program de lucru, factori nocivi etc.
Temeiul juridic al încadrării în grupa a II - a de muncă este Ordinul MMPS nr. 50/1990, completat prin Ordinul nr. 125/1990, Instrucțiunile nr. 1040/1967 de aplicare a Legii nr. 27/1966, iar după anul 1990, potrivit prevederilor art. 13 din Ordinul nr. 50/1990, art. 1 din H.G. nr. 456/1990, art. 1 din H.G. nr. 559/1990 și Ordinul nr. 1556/1995.
Prin Ordinul MMPS nr. 50/1990 completat cu Ordinul MMPS nr. 125/1990, au fost precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și a II - a de muncă.
Ordinul nr. 50/1990 la care face referire reclamantul a fost emis în baza Legii nr. 3/1977 și în conformitate cu art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 și a fost modificat și completat prin două acte normative, respectiv Ordinul nr. 100/1990 și Ordinul nr. 125/1990.
În acest Ordin sunt precizate locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II - a de muncă în vederea pensionării.
În grupa a II - a se încadrează locurile de muncă cuprinse în anexa nr. 2 la acest act normativ.
La pct. 3 se stipulează că beneficiază de încadrare în grupe, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Potrivit dispozițiilor art.5 din Ordinul nr. 50/1990, existența condițiilor deosebite la locul de muncă și noxele trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților, determinări ce trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii (ITM) care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecția muncii funcționau normal.
Mai mult, la art. 6 din actul normativ precitat se prevede cine nominalizează persoanele care se încadrează în grupele I și II de muncă, respectiv "nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unității împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)";.
Conform prevederilor pct. 8 din ordinul amintit, perioada de timp în care o persoana a avut sarcina să lucreze integral sau o parte din programul de muncă în astfel de locuri se stabilea de către conducerea unității sau prin prevederile legale care reglementau atribuțiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane, în raport cu funcția îndeplinită.
Cu alte cuvinte, încadrarea locurilor de muncă în grupele de muncă reprezintă un atribut al angajatorului, care se exercită în condițiile Ordinului MMPS nr. 50/1990 și Ordinului MMPS nr. 125/1990.
Rezultă că, încadrarea activităților sau a locurilor de muncă în grupe superioare de muncă s-a efectuat sau trebuia să se efectueze, în momentul apariției fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor să poată fi probată cu documentele existente în cadrul unității angajatoare.
Cum stabilirea condițiilor și nominalizarea locurilor de muncă ce pot fi încadrate în grupe de muncă, precum și nominalizarea persoanelor, revine unității angajatoare și, odată stabilită situația juridică, evidențierea acesteia se reflectă în carnetul de muncă sau în adeverințe emise de unitate, cererea reclamantului prin care a solicitat obligarea pârâtei ANIF - Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Teritorială XXXXX la eliberarea adeverinței în discuție, precum și constatarea că munca prestată în perioadele 20.08.1978 - 15.09.1979, respectiv 06.04.1983 - 01.06.1994, se încadrează în grupa a II - a de muncă, este neîntemeiată.
Astfel, din analiza carnetului de muncă Seria XXXXX nr. XXXXX, pozițiile 1 - 32, rezultă fără echivoc faptul că în perioadele 20.08.1978 - 15.09.1979, respectiv 06.04.1983 - 01.06.1994, reclamantul XXXXX a desfășurat activitate în cadrul I.E.E.L.I.F. XXXXX, respectiv S.C.E.L.I.F. XXXXX, în perioadele 20.08.1978 - 15.09.1979, respectiv 06.04.1983 - 01.06.1994, când a desfășurat activitate ca electromecanic, respectiv subinginer, fără ca angajatorul să facă vreo mențiune referitoare la încadrarea în grupă superioară de muncă.
În speță, reclamantul nu a dovedit că a fost nominalizat de către conducerea unității și sindicat în vederea încadrării în grupele de muncă conform cerințelor prevăzute de art. 6 din Ordinul nr. 50/1990 și nu au existat determinări exacte ale timpului de muncă efectiv lucrat, pentru a stabili procentul lucrat în astfel de condiții.
Mai mult, potrivit art. 7 din același ordin, încadrarea în grupele I și a II - a de muncă se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de muncă incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul să lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru.
Așa cum se observă din dispozițiile Ordinului, acesta instituie principiul legalității grupelor de muncă, în sensul că activitățile, locurile de muncă și categoriile profesionale sunt stabilite numai prin acte normative, ele trebuind să fie cuprinse expres în norme specifice domeniului.
În concluzie, conform Ordinului nr. 50/1990, pentru a beneficia de încadrarea în grupele I și a II - a de muncă, personalul în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
1.să fi lucrat efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2 la Ordin sau să își fi desfășurat activitatea în aceleași condiții cu personalul beneficiar încadrat în grupele I sau II de muncă, în situația personalului muncitor din construcții-montaj sau din alte activități, care realizează lucrări de extinderi, modernizări sau reparații ale capacităților de producție;
2.nivelul noxelor existente la locurile de muncă prevăzute în aceste grupe să depășească nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protecție a muncii, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă;
3.să fi fost nominalizat de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Beneficiul grupei de muncă nu se acordă dincolo de condițiile actului normativ cadru, doar prin raportare la eventuale condiții dificile sau grele de muncă, indiferent de profesia, locul de muncă sau activitățile desfășurate, ci prin analiza îndeplinirii condițiilor impuse de actul normativ.
Reclamantul a recunoscut, de altfel, că nu s-a făcut o nominalizare a activităților încadrate în grupe de muncă și nu există dispoziții în Ordinul nr. 50/1990 în baza cărora angajatorul să facă această nominalizare, deoarece își fundamentează juridic acțiunea pe prevederile acestuia la modul general.
Instanța reține că o analiză palpabilă și concretă a condițiilor în care reclamantul și-a desfășurat activitatea nu se mai poate efectiv realiza după 23 de ani.
Imposibilitatea identificării condițiilor concrete de lucru nu poate constitui un argument consistent pentru admiterea acțiunii, încadrarea în grupă neputând fi dispusă doar în baza unor simple afirmații, neverificate.
În opinia instanței, simpla exercitare a funcției de electromecanic, respectiv subinginer și condițiile grele specifice activității desfășurate nu atrag în mod automat încadrarea în grupă de muncă, fiind necesar ca activitățile, condițiile sau locul de muncă să fie din cele prevăzute în anexa nr. 2 la Ordin.
Decizia nr. 258/2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și decizia nr. 87/1999 a Curții Constituționale nu au statuat în niciun caz faptul că angajatorii sau instanțele de judecată ar putea extinde aplicarea dispozițiilor legale privind încadrarea în grupe de muncă și la alte situații decât cele expres prevăzute de lege. O atare interpretare ar lipsi de conținut actul normativ însuși. Dimpotrivă, deciziile invocate se referă la situația persoanelor care au fost pensionate sau al căror raport de muncă a încetat înainte de adoptarea sau modificarea Ordinului nr. 50/1990, prin adăugarea unor noi categorii legale de meserii care se încadrau în grupe de muncă.
Față de elementelende fapt și de drept ce preced, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul XXXXX, în contradictoriu cu pârâta ANIF - Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare - Filiala Teritorială XXXXX, ca nefondată.
Potrivit principiului "accesorium sequitur principale";, instanța respinge toate celelalte solicitări ale reclamantului, fiind accesorii capătului principal de cerere care a fost respins.
| ← Actiune in constatare | Lipsa comunicării nu este o cauză de nulitate a actului... → |
|---|
