Cererea de întoarcerea executării. Titlu executoriu desfiinţat în recurs . Competenţa materială  a judecătoriei

Tribunalul TELEORMAN Sentinţă civilă nr. 1277 din data de 02.04.2013

Potrivit art. 373 alin. 1) din CCodul de procedură civilă , instanța competentă să judece cererea având ca obiect întoarcea executării pe motiv că titlul a fost desființat este judecătoria, nu tribunalul, sens în care este și decizia nr. 5/12.03.2012 a I.C.C.J.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 5504/87/2011 la data de 13.12.2011, reclamantul S.C. OMV Petrom S.A., a solicitat, în baza art. 4041 Cod proc. civ., obligarea pârâtului C.N. la restituirea sumei de 6.027 lei, actualizată la data plății efective în raport de indicele inflației și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin sentința civilă nr. 546/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. 3416/87/2007, s-a admis acțiunea pârâtului C.N având ca obiect drepturi salariale, fiind obligată la plata unor compensații bănești, suma din sentință nefiind determinată de instanță.

Potrivit dispozițiilor titlului executoriu, reclamantul a achitat voluntar suma de 4.979 lei.

După pronunțarea instanței de fond, la 22.09.2008, pârâtul a început executarea silită împotriva sa în temeiul aceleiași hotărâri judecătorești.

Procedura de executare silită a făcut obiectul dosarului de executare nr. 703/2008 al BEJ Ezer Lucian și a fost efectuată prin poprire asupra conturilor reclamantului deschise la Raiffeisen Bank, pârâtului fiindu-i achitată suma de 1.048 lei.

Arată reclamantul că, prin decizia din data de 12.12.2008 pronunțată de Curtea de Apel București a fost desființată sentința pronunțată de instanța de fond, instanța de recurs dispunând admiterea recursului și trimițând cauza spre rejudecare.

Precizează reclamantul că, după pronunțarea deciziei din recurs, suma achitată pârâtului nu i-a fost restituită.

Arată reclamantul că, potrivit art.4041 alin.1 Cod procedură civilă "În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia";.

Învederează reclamantul faptul că, urmare a pronunțării Curții de Apel București la data de 12.12.2008, titlul executoriu pus în executare de pârât a fost desființat, iar odată cu declararea ca nelegală a sentinței primei instanțe, efectele acesteia, anterioare sau ulterioare soluției din calea de atac, nu pot fi recunoscute consecința fiind inexistența unei obligații de plată.

Față de împrejurarea că instanța de recurs nu a fost investită cu o cerere de întoarcere a executării, pentru ipoteza admiterii recursului formulat și desființarea sentinței primei instanțe și desființarea titlului executoriu pus în executare silită are ca efect desființarea de drept a actelor de executare, reclamantul arată că instituția întoarcerii executării este instrumentul juridic prin care poate obține revenirea la situația anterioară executării.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 4041 Cod proc. civ. și a depus înscrisuri în susținerea cererii (filele 7-32, 38-50, 59-60).

Prin încheierea din data de 21.02.2012 judecata cauzei a fost suspendată în baza art. 1551 Cod procedură civilă, pentru nerespectarea de către reclamant a obligației prevăzută de art. 112 Cod procedură civilă.

Cauza a fost repusă pe rol la data de 19.02.2013, la solicitarea reclamantului, care a depus diligențe în vederea aflării domiciliului pârâtului, astfel că, urmare adresei nr. 3768322/07.03.2013 a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date (fila 82), s-a putut realiza procedura de citare cu acesta.

La termenul de judecată din data de 2 aprilie 2013, din oficiu, în procedura prevăzută de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a soluționării cauzei, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Întreaga procedură a executării silite este dată în competența judecătoriilor, care, astfel, cunosc toate aspectele executării, coordonează, verifică actele de executare și au la dispoziție dosarele de executare.

Dispozițiile legale care stabilesc această competență, respectiv art.3731, art. 3734, art. 3841 alin. (2), art. 400 alin.(1), art. 460 alin. (1) Cod procedură civilă, sunt derogatorii de la dreptul comun.

Dacă pentru încuviințarea executării este competentă instanța de executare (art.3731 Cod procedură civilă) logic și firesc este ca și pentru revocarea executării (care nu este decât a doua executare în sens invers ) să fie competentă aceiași instanță.

În cazul în care partea a ales calea separată, cum este cauza de față, cererea va fi adresată instanței judecătorești competente, așa cum prevede art.4042 alin. (3) Cod procedură civilă.

Art. 4042 alin. (3) Cod procedură civilă prevede că, dacă odată cu desființarea titlului executoriu nu s-a luat și măsura restabilirii situației anterioare executării, se poate solicita de către cel îndreptățit restabilirea situației anterioare la instanța judecătorească competentă potrivit legii.

În situația concretă din această cauză, instanța competentă este judecătoria, așa cum prevăd și dispozițiile art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care stabilesc în competența judecătoriei din circumscripția în care se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, competența în materie de întoarcere a executării silite

Întoarcerea executării silite ca și executarea silită reprezintă o modalitate de realizare a unor obligații rezultate din desființarea titlului executoriu.

Declanșarea executării silite dă naștere unui raport juridic procesual între creditorul urmăritor și debitorul urmărit, care nu se stinge decât în momentul în care, cu respectarea legalității, se restabilesc drepturile încălcate.

Tribunalul reține că, prin Decizia nr. 5/12.03.2012, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 251/13.04.2012, obligatorie potrivit art. 3307 alin. 4 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, admițând recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Galați a statuat că, instanța judecătorească competentă potrivit legii să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria, hotărârea judecătorească pronunțată fiind supusă căii de atac a recursului.

Din aceste considerente, Tribunalul apreciază că instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării este instanța de executare, în speță, Judecătoria sectorului 1, în a cărei circumscripție a fost efectuată executarea și, pe cale de consecință, urmează să admită această excepție și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Cererea de întoarcerea executării. Titlu executoriu desfiinţat în recurs . Competenţa materială  a judecătoriei