Verificarea măsurii arestării preventive în cursul judecăţii
| Comentarii |
|
Tribunalul TELEORMAN Decizie nr. 29 din data de 19.03.2013
Prin încheierea din 15.03.2013 Judecătoria Zimnicea a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatei V.C.E.
A constatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatei.
A revocat arestarea preventivă și a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 45/U.P. din data de 28 august 2012, emis de Tribunalul Teleorman, dacă nu este arestată în altă cauză.
A dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatei cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței.
În baza art.145/1 alin. 2 Cpp., cu referire la art. 145 Cpp., pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, inculpata a fost obligată să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
A impus inculpatei ca, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, să respecte și următoarele obligații:
a) să nu se apropie de părțile civile și să nu comunice cu acestea, cu martorii sau experții desemnați;
b) să nu se afle în locuința părților civile;
c) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfășoare activitatea în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
A atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii sau a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 65/D/P/15.10.2012 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T - Biroul Teritorial Teleorman a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatei V.C.E. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de :
- art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (introducerea de date informatice, fără drept, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecințe juridice în formă continuată);
- art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (cauzarea unui prejudiciu patrimonial prin introducerea de date informatice în formă continuată);
- art. 215 alin. 1, 2 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (înșelăciunea prin folosirea de mijloace frauduloase, cu consecințe deosebit de grave în formă continuată);
- art. 2151 alin. 1 și 2 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată);
- art. 290 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal (fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată), toate săvârșite în condițiile concursului real, prev. de art. 33 lit. a Cod penal.
Se reține în actul de sesizare că, inculpata în calitate de consilier clienți zona rapidă - operațiuni rapide cu clienți la B.C.R. - Agenția Z., în cursul anilor 2010 și 2011 și-a însușit și folosit în interes propriu diferite sume de bani din conturile unor persoane fizice și din patrimoniul angajatorului, prin inducere în eroare, introducerea de date informatice false în sistemul informatic propriu B.C.R. - Agenția Z. întocmind documente fictive de depozit sau eliberare de numerar și falsificarea de semnături.
Prin încheierea nr. 40/28.08.2012 a Tribunalului Teleorman, s-a dispus arestarea preventivă pentru 29 de zile, a inculpatei V.C.E. arestarea preventivă fiind ulterior prelungită.
Verificând măsura preventivă potrivit art. 300/2 Cpp., instanța de fond a reținut că luarea măsurii preventive a fost legală, în cauză au existat nu doar indicii temeinice că inculpata a săvârșit faptele reținute în sarcina ei, ci chiar probe.
Și în ceea ce privește temeinicia măsurii, instanța de fond a constatat că în speță cerința este îndeplinită. Astfel, actele efectuate în cauză se constituie în probe că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică, ce trebuie înțeles ca un sentiment de insecuritate pentru comunitate, cât și ca o rezonanță pentru aceasta că o persoană acuzată de săvârșirea unei fapte grave este lăsată în libertate. În același sens, circumstanțele concrete în care inculpata a săvârșit faptele reținute în sarcina ei, perseverența infracțională - desprinsă din caracterul continuat al infracțiunilor reținute în sarcina sa și într-un număr extrem de mare - peste 100 de acte materiale ce intră în conținutul infracțiunii continuate - săvârșirea mai multor infracțiuni în concurs, fără ca inculpata să conștientizeze gravitatea faptelor sale și să înceteze activitatea infracțională, fără să-și pună problema prejudiciului fie și de imagine cauzat angajatorului și, cu atât mai puțin, să manifeste în timp util empatie cu persoanele păgubite.
A adăugat instanța de fond și argumentul că lăsarea în libertate a inculpatei ar putea constitui o încurajare pentru alte persoane, să săvârșească fapte de același gen, astfel încât se impune o intervenție promptă din partea autorităților judiciare în contextul în care infracțiunile informatice, având o rezonanță sporită în rândul opiniei publice, determină o reacție negativă și un sentiment firesc de dezaprobare din partea colectivității față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează acuzația săvârșirii unor astfel de fapte grave sunt cercetate în stare de libertate.
Cu toate acestea, s-a concluzionat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatei. Deși argumentele prezentate anterior se mențin, în concret, față de împrejurarea că inculpata a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, solicitând chiar aplicarea art. 320/1 Cpp., probele în majoritatea lor sunt administrate astfel că prima instanță a apreciat că inculpata nu ar putea influența buna desfășurare a procesului penal și nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Dată fiind complexitate cauzei, precum și încuviințarea părții civile a probei cu expertiza grafoscopică, s-a apreciat de către instanța de fond că administrarea acestei probe nu poate fi de natură să împieteze asupra drepturilor și libertăților inculpatei, până la o condamnare definitivă, ea beneficiind de prezumția de nevinovăție. S-a reținut că prin lăsarea în libertate nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică și că perioada de detenție executată de inculpată constituie un motiv serios de reflecție pentru aceasta în sensul de a nu mai săvârși infracțiuni, încât, punerea sa în libertate, prin revocarea arestării preventive, constituie un mod de respectarea a garanțiilor de care trebuie să se bucure inculpata în temeiul art. 5 și 6 din CEDO .
Totodată s-a apreciat că măsura obligării de a nu părăsi țara, fără încuviințarea instanței, împiedică sustragerea inculpatei de la judecată, îi oferă posibilitatea de a desfășura activități licite aducătoare de venituri și este de natură să contribuie la acoperirea prejudiciilor cauzate, iar prin măsurile dispuse conform art.145/1 alin. 2 cu referire la art. 145 Cpp., se exclude posibilitatea ca inculpata să influențeze buna desfășurare a procesului prin alterarea mijloacelor de probă sau prin influențarea martorilor.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea, cât și partea civilă C.F.
Recursul părții civile a fost respins de tribunal ca inadmisibil, întrucât potrivit art. 141 alin. 1 Cpp., încheierea prin care instanța dispune asupra unei măsuri preventive, poate fi atacată numai de procuror sau inculpat, partea civilă neavând nici o calitate în cauza ce vizează strict măsura preventivă.
În privința recursului declarat de Parchet, tribunalul a reținut că dispozițiile art. 160/b Cpp., la care fac trimitere prevederile art. 300/2 Cpp., obligă instanța să dispună revocarea măsurii preventive numai în condițiile în care apreciază că măsura este nelegală sau că au încetat temeiurile ce au determinat-o și nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Sub acest aspect, încheierea are un caracter contradictoriu nefiind posibilă constatarea că măsura este legală, că subzistă temeiurile ce au determinat-o, dar și constatarea că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate a inculpatei.
Menținerea inculpatei în stare de arest se justifică având în vedere gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa ce rezidă în cuantumul mare al pedepselor prevăzute de lege, multitudinea faptelor și actelor care intră în compunerea infracțiunilor, pe care le-a și recunoscut, modalitățile diverse de înfăptuire și forma continuată a acestora, derularea activităților infracționale într-un interval de timp îndelungat, calitatea în care a acționat inculpata, dar și prejudiciul deosebit de mare cauzat persoanelor fizice, unității bancare, prejudicii nerecuperate, fără a mai vorbi de prejudiciul de imagine cauzat BCR.
Lăsarea în libertate a inculpatei prezintă un pericol social concret major, fiind de natură să inducă, în rândul opiniei publice, o percepție nefavorabilă a modului de înfăptuire a actului de justiție, generând neîncredere în eficiența autorităților judiciare, cu atât mai mult cu cât, faptele sunt comise relativ recent, iar rezonanța socială și reacția opiniei publice nu au fost estompate. Nu în ultimul rând, lăsarea în libertate a inculpatei nu este oportună în acest moment procesual, existând riscul de a fi influențați martorii și chiar părțile civile, buna desfășurare a procesului penal neputând fi asigurată, în condițiile punerii în libertate a inculpatei.
În consecință, recursul Parchetului a fost admis, în baza art. 160/b alin. 4 Cpp., art. 385/15 pct. 2 lit. d Cpp., cu consecința casării încheierii și menținerii măsurii privative de libertate, constatându-se a fi legală și temeinică.
| ← Cererea de acordare compensaţie în bani a concediului de... | Liberare provizorie sub control judiciar. Criterii de apreciere → |
|---|
